1028.Oamenii care aduceau apa- o poveste adevarata

.

   Șantierele firmei de apă-canal, care parcă nu se mai termină, bântuind lumea din Hârlău când pe o stradă, când pe alta, cu șanțuri și gropi, dar și o fotografie găsită în fototeca iadului, care este internetul, m-a făcut să scriu despre oamenii care aduceau  apa, în  Hârlăul de acum aproape 100 de ani.

   Povestea este din anii interbelici, și este povestită cu un deosebit haz de Marcel (Marcovici) Meridan în cartea “Hârlău, târgușorul evreiesc al tinereței mele”, apărută în 1993 la Tel – Aviv, Israel.
   În Hârlăul de atunci erau trei categorii de consumatori de apă. Boierii care aveau curți, slugi și bineînțeles fântâni în curte, cum ar fi inginerul Totoescu,  doctorul Agapie și Gheorghiu, foști primari ai Hârlăului, care aveau rezolvată permanent problema apei din sursă proprie. Mai erau creștinii din periferiile urbei: Munteni, Siliște, Bojica care apelau la fântânile publice, relativ numeroase în târg. Cel mai rău era de târgoveții, majoritatea evrei, care aveau casele, prăvăliile și atelierele meșteșugărești, cârciumile, cofetării, brutăriile pe Strada Mare (strada Ștefan cel Mare), strada Deleni (Bogdan Vodă), strada Bahlui (Logofăt Tăutu), cartierul Burdujeni (unde acum este judecătoria  și parcul Tineretului). Pentru aceștia existau așa numiții wasser-führeri, mai pe românește sacagii.
 DA PAGINA!