21 aprilie 2013

061. In memoriam 1 : Doru Davidovici , pilotul militar - scriitor.-dec.20 apr.1989


    Doru Davidovici a fost scriitorul povestilor zburatorilor cu coada de foc, prozatorul supersonic, vrajit de "Zeita de oricalc ", plutind printre " Lumi galactice " pe faimoasele "Aripi de argint "...
   A fost pilotul paradoxal. un fel de Saint Exupery al lumii moderne, as al fotomitralierei si razmutului si vrajitor al condeiului de sub care au iesit minuni literare, povesti intre real si fantezie , calarind ba MIG-ul, ba micutul si incetul sau Aro 10 de care era tare mandru si-l tavalea prin toate vaioagele si tarinile posibile si imposibile.
   Eroii sai si aventurile  lor, dar de multe ori ale sale personale, mi-au vrajit adolescenta si identificandu-l cu idealul meu : scriitor, pilot si usor aventuros, m-am lipit  asa de mult de el incat il personificam in toti eroii sai.
   De aceea cand l-am cunoscut pe Romica , fericitul subofiter de intendenta care i-a fost coleg si prieten de traznai si povesti, am avut senzatia ca l-am apucat pe D-zeu de un picior si regret ca nu l-am tras mai mult de limba in legatura cu eroul meu.
   Povestile lui Romica ma fascinau pentru ca-mi dovedeau ca acest om chiar existase si era exact asa cum scria si cum il descoperisem.
   De vreti sa aflati mai multe despre scriitorul pilot care a avut curajul sa scrie si sa raporteze despre intalnirea sa cu un O.Z.N., intalnire de la care i-au ramas urme pe duralul avionului, dati pagina si hai sa povestim !

                                                                    - nemotoujours -



1
2


3

Am sa continuu cu o poezie scrisa acum mai mult timp in memoria sa de catre M.I.C.A., dupa care vom povesti. :


Veşnicie furată

-în memoria lui Doru Davidovici-

am furat pentru voi veşnicia
atunci când cerul m-a chemat definitiv la el.
Am ajuns tâlharul nemuririi
Pentru că am vrut să îmi înţelegeţi tăcerea.

Am spart norii în bucăţele şi i-am transformat în lacrimi
Pentru ca Voi să înţelegeţi
Că atunci când plouă
Cerul plânge după Voi.

Îngerii m-au oprit acolo pentru că
Am ieşit învingător din lupta cu infernul
Şi au înţeles că doar Eu
Pot să vă sparg tăcerile
Şi să le transform în cuvinte.

Am furat veşnicia
Pentru că am ştiut că este singura din Univers.
Şi pentru că Justiţia cerului este cea mai aprigă
Am primit (pentru voi!) cea mai crudă pedeapsă:
Veşnicia morţii!

Dar atunci când am furat-o
Am ştiut s-o înmulţesc:
v-am învăţat să vă închideţi sentimentele într-un cotlon de gând
şi să aruncaţi cheia în ceruri.
Eu v-am scris pe ea “V” de la victorie
Şi v-am trimis-o înapoi.
Şi-acum o purtaţi în buzunare.
VOI chiar sunteţi învingători!

22 aprilie 2008
Monica Berceanu ( M.I.C.A.)

   Citam intai din marea noastra Wikipedia , pentru a va improspata memoria :


Locotenent-colonelul aviator Doru Davidovici (n. 6 iulie 1945 -- d. 20 aprilie 1989) a fost un aviator și scriitor român de origine evreiască. În anii '80, a fost unul din cei mai îndrăgiți scriitori de ficțiune din România. Doru Davidovici a fost influențat de operele scriitorilor Ray Bradbury, Radu Tudoran și Bertolt Brecht.

Biografie

Absolvent al Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Aviație în anul 1967 cu gradul de locotenent și al Academiei Militare în perioada 1977 - 1979. Pilot, comandant de patrulă și de escadrilă în Regimentul 86 Aviație vânătoare, inspector pentru aviația de vânătoare în Comandamentul Aviației Militare între 1981 - 1986 și instructor cu întrebuințarea în luptă a aviației în Regimentul 86 Aviație vânătoare în perioada 1986 - 1989.
În cartea Lumi galactice (titlu original Colegii mei din neștiut), Davidovici dezvoltă într-un stil propriu și cu o competență conferită de profesia sa de pilot militar, o serie de teorii asupra probabilităților și implicațiilor existenței civilizațiilor extraterestre. Prin această carte și-a arătat o altă față, aceea de cercetător împătimit al teoriilor despre lumi paralele și al fenomenului OZN. O confirmare în acest sens sunt și discuțiile pe această temă pe care le-a avut avut cu bunul său prieten Dumitru Prunariu.
În după-amiaza zilei de 20 aprilie 1989, Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară. În al șaselea zbor din acea zi, avionul MIG-21, pilotat de Davidovici împreună cu elevul său, locotenentul major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la 1.000 de metri, din motive necunoscute, la revenirea dintr-un zbor de antrenament.


La locul prabusirii.

Dezmințire la mit 

(scrisa de Doru Davidovici)

 Nu m-am întors...
 Eu sunt aici, risipit pretutindeni
 Întoarcerea mea,
 uciderea pețitorilor,
 Simplu mit
 Din care Homer și editorii trag profit.
 Nu m-am întors...
 Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
 Sirenele
 Circe
 Penelopa
 Sunt farse
 Născocite de un orb zdrențăros
 Pentru un happy-end fermecător și duios.
 Nu-mi voi revedea niciodată patria
 soția
 fiul
 câinele
 Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
 Itaca stâncoasă și marea albastra - căci asta mi-e voia,
 Risipit
 - adunat intre ziduri surpate,
 Ulise rămâne la Troia!
 Ați vrut sa îmi luați spada și coiful
 și scutul zgâriat și lovit
 În cărțile voastre Ulise-i un biet rătăcit
 Ma reneg pentru un plug
 Simbol de taur care trage la jug
 Nici acum nu-ntelegeti -
 E atâta de greu?!
 Că Ulise e Troia, și că Troia sunt eu............................
 ......................................................................
 De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
 Cioplesc lespezi
 ridic ziduri
 Înălțându-mi în marmură voia.
 De patru milenii
 Ulise ridică
 O nouă cetate la Troia...


La mormantul sau, in Ghencea militar.

Operă

  • Caii de la Voroneț (Ed. Eminescu, București, 1973) - Premiul I la Concursul pentru debut al Ed. Eminescu (1973)
  • Ultima aventură a lui Nat Pinkerton (Ed. Eminescu, București, 1975)
  • Insula nevăzută, 1976, 1994
  • Intrarea actorilor, 1977, 1991
  • Zeița de oricalc 1977
  • Celula de alarmă, 1979
  • Culoarea cerului, 1981
  • Aripi de argint, 1983
  • Lumi galactice, 1986, cu titlu initial Colegii mei din neștiut; ediția a II-a, 1992
  • V de la Victorie, 1987
  • Ridică-te și mergi, 1991
  • Dezmințire la Mit, 1991




   Dupa aceasta prezentare va las sa ganditi si sa cautati sau rememorati operele sale  si voi continua sa povestesc zilele urmatoare.


                        M.I.C.A. , nemotoujours

ADAUGAM la acest memorial si link-ul  din Aripi Argintii despre Dumitru Petra , colegul-elev cu care a plecat la escadrila din cer.

AICI : Cealaltă jumătate a tragediei din 20 aprilie 1989 

Si o poveste tipica pentru Doru , spusa de Stefan,fiul sau ,din Aviatia Magazin:

AICI : Doru si cocorul ranit