134.Moment duios.

 

   In cinstea Zilei Drapelului. colega noastra Danaban a transmis o scriere a sa mai veche cu privire la ce insemna Drapelul pentru  batranii nostri si cum il respectau.

   marţi, 30 noiembrie 2010 

   Bunicul își ținea cufărul sub pat, încuiat cu două lacăte mari și negre, obicei de care nu mai putea scăpa din tinerețe. Cufărul era o valiză de lemn care fusese cândva de un verde intens, insă timpul și locurile o cam prăfuiseră, dându-i o patină de vechi și de nelalocul ei. Ar fi fost o ciudățenie sub orice pat de om lăsat la vatră, la mai bine de 30 de ani de la sfârșitul războiului, dar nu și sub patul bunicului.

DATI PAGINA

   Are propria lui poveste cufărul bunicului, poate v-o spun cândva, într-o seară geroasă de iarnă. Astăzi mi-am amintit de el fiindca acolo ținea, frumos împăturat, steagul tricolor pe care-l scotea în ajun de sărbatoare națională, mă ruga să-l pligui cu grijă, apoi mergeam împreună să-l punem la poartă.

   Ştiu, e un gest desuet și patriotard acum. Acum e la modă să ți se fâlfâie, să strigi din toți rărunchii ”Huooo România!”, să declari că-i o țară de căcat, de hoți și de netrebnici.

   Eu sunt româncă și nu mi-e rușine de ceea ce sunt. Aici mi-a fost dat să mă nasc și oriunde-n lume aș ajunge, nu voi putea fi altceva. Nu m-am simțit mai prejos decat nemții, italienii, ungurii, englezii cu care am avut ocazia să relaționez. Nu pot pune ochii în pământ pentru vini care nu-s ale mele, trebuie să pot păși cu fruntea sus pentru ceea ce sunt eu. Așa m-a crescut pe mine bunicul și la fel îmi cresc și eu fiica.

   România e și țara oamenilor buni. La mulți ani nouă!
… în fiecare zi, nu doar de-ntâi Decembre.

Danaban

CU ASA CEVA SE "PLIGUIA"