Nu fi spectator! Ia Artitudine
În fiecare zi ne pierdem în mijlocul mulţimii. Zâmbete, străzi, oameni plictisiţi, autobuz, certuri, iar zâmbete, cerşetori, aparenţe. Şi cine ar putea crede că „un el” de la un semafor ascunde sub mască o poveste intrigantă despre părinţi şi certuri, violenţă sau dezgust? Sau că „o ea” dintr-un parc îşi ascunde umil faţa în umbră, meditând asupra unui cerc vicios în care a intrat din întâmplare?
Ce vrem să schimbăm în ediția aII-a a
Festivalului de Teatru Forum?!
Influenta noastra in comunitate este primordială. Condiţia noastra e sa înlăturam ignoranţa impusă de ceilalţi. Cum putem face asta? Urmandu-ne propriul instinct de a lua atitudine şi de a interveni la momentul oportun.
De aceea Festivalul de Teatru Forum!
Pentru ca vrem sa tragem un semnal la adresa indiferenţei societăţii.
Pentru ca vrem să combatem prejudecăţi.
Pentru ca vrem ca oamenii să iasă din sfera gândirii „comune” si sa isi exprime propriului punct de vedere.
Cum vom face asta?
In cadrul festivalului, in 3 locatii diferite (Grand Cafe Van Gogh; Teatru Tabu Lejere Live; In Culise) se vor pune in scena 14 piese de Teatru Forum, vom avea 10 organizatii si 4 licee partenere, se vor aborda 12 teme diferite.
Vă
invităm să citiți un mic preview al pieselor din ediția a doua a
Festivalului de Teatru Forum și să faceți o listă cu soluțiile voastre.
Vă așteptăm la piese, să vedeți situațiile găsite și să încercăm
impreună să schimbăm finalul.
"Simplu, decent, accesibil" (Habitat for Humanity România)
"Simplu, decent, accesibil" este unul din motto-urile Habitat for Humanity Intl. Piesa, cu acelasi titlu ridică problema locuinței precare din Romania, atât pentru cei care nu au avut niciodată posibilitatea unei locuințe simple, decente și accesibile, cât și a celor care au mai mult decât atât. Împreuna cu spectatorii vom dezbatem problema locuințelor accesibile, protejate, pentru persoanele cu dificiente locomotorii și mintale. Șanse pierdute pe muchie de cuțit, frustrări și nedreptate. Vom prezenta realitatea cu care se confrunta aceste persoanei, în domeniul locuirii din România.
”Intenția din spatele camerei” (Salvați Copiii București)
Ce face o fată de liceu, îndrăgostită de un tânăr fermecător care îi propune un job ciudat?! Întrebări, ezitări, șantaj…și o groază de situații unde manipularea depășește limitele la care ne putem gândi. O situație reală și, din păcate, mult prea întâlnită. Lipsa de putere, lipsa de alegere, lipsa de încredere și răbdare, naivitate în limitele normalului dar speculată la nivel înalt. Există răspunsuri? Soluții? Noi zicem că da dar nu le putem găsi singuri.”O familie destrămată” (Fundația Estuar)
”Au dreptul persoanele cu deficiențe mentale la o viață de familie liniștită și normală?” De ce nu?! Prejudecăți și excluderea posibilităților de implicare, ”ochelarii de cal” dăunează grav ”vieții normale”. Normalitate?! Cine suntem noi, fiecare, să ne catalogăm sau să definim ”normalitatea”? O piesă ce surprinde în mai multe ipostaze persoanele cu dizabilități mentale și viața lor influențată de comportamentele celor ”normali”.
”Prezența?! Obligatorie!” (Youth Voice România) Societate. Gândiri și principii influențate de tradiții și societate, fără a fi trecute prin filtrul gândirii și propagate la școală, acasă, pe stradă și oriunde vezi cu ochii. Părerile personale nu contează și nu sunt luate în considerare, ba mai mult, sunt reprimate până în momentul în care ajungi că părerea “Lor” e părerea ta. O piesă care atinge un subiect sensibil dar atât de actuat, într-un context controversat: ora de religie.
”Un copil retras” - Piesă realizată de voluntarii A.R.T. Fusion cu sprijinul Asociației ATCA
“Copiii cu autism sunt speciali și insensibili.” Asta auzim de multe ori din partea oamenilor care au avut măcar un contact cu unul sau mai mulți copiii care suferă de această tulburare neurologică. La grădiniță sunt marginalizați și echichetați, la școală, la serviciu, pe stradă...la fel. Ignoranța și lipsa informațiilor doare până în momentul în care ești ajutat să găsești soluții și putera să lupți. O piesă emoționantă, realizată după o situație reală ... din păcate.
”Bărbat sau femeie?!” piesa realizata de voluntarii A.R.T. Fusion cu sprijinul Accept
Noțiunea de ”normalitate” este folosită cu prea multă ușurință și în toate contextele unde principiile și viziunile noastre personale nu coincid cu ale celor din jur. Gay, trans, lesbiană, bisexual(ă) sau queer – ”noțiuni anormale” despre care nu ar trebui nici să citim. ”Comportamente” tabu ascunse sub preș de frică să ne analizăm pe noi înșine, de frică să acceptăm că există cineva diferit decât noi, chiar dacă ne place să credem că pe lumea asta suntem unici. Piesa pune la microscop o situație reală în care siguranța și acceptarea idențității de gen nu există nici în familie, nici în prieteni, totul terminându-se cu reprimarea a ceea ce ești, ”a CINE ești”. O situație ”Tabu” la Teatru Tabu unde vrem să lăsăm prejudecățile și ochelarii de cal acasă. Vă așteptăm!
“Nu puteți voi urî cât putem noi iubi” - (Asociația de Tineret ECOU Sfantul Gheorghe)
Relaițile interetnice ne afectează pe toți într-o măsura sau alta dar cel mai mult îi afectează pe cei care fac parte dintr-o “altă categorie”. Reducerea discriminării a fost mereu un țel, un vis, o dorință ce a stat la baza multor mesaje și acțiuni dar poate scopul este să găsim modalitatea de a comunica și a ne accepta. Sau…să luptăm pentru noi înșine. Piesa vorbește despre tinerii români și maghiari care își doresc să fie activi în reducerea prejudecăților și stereotipurilor entice, într-un mod aparte. Vă invită să îi ajutați să schimbe sfârșitul…
“Vraja TV cauzează grav sănătății” (Centrul CARE)Media – mai importantă decât o discuție liberă și sinceră pe canapeaua din sufragerie. Media, mai importantă decât relațiile cu copiii și decât deschiderea la accpetarea unei viziuni actuale. Diferența dintre a “auzi” și a “asculta”. O piesă ce aduce în atenția noastră conflictul dintre generații și rolul media în atitudinea abordată de părinți. “E fata TA! Nu fata mea!” (Fundația SOROS (în colaborare cu Școala din Dor Mărunt)
Piesa ilustrează o tema actuală și comună în mediul rural românesc – violența domestică afectează capacitatea copiilor de a se concentra la învățătură. Copiii apelează la prieteni pentru un pat cald “în altă parte” de frică să meargă acasă, copiii renunță fără să își dea seama la pasiuni ca cititul sau timpul petrecut cu prietenii pentru că focusul principal este situația tensionată de acasă, lipsa unui sprijin și a atenției din partea părinților sau a celor apropiați. Violența depășește “o palmă” și ajunge la încălcarea intimității și a dreptului de a se apăra. O piesă emoționantă care arată o situație la care cei din echipă au fost martori. “E parcul MEU!” (Fundația SOROS (în colaborare cu Școala din Sărulești)
Alegeți-vă un loc plin de verdeață unde v-ați duce cu prietenii într-o seară de vară sau un loc unde mergeți cu drag de fiecare dată când vreți să ieșiți cu cineva apropiat. Acum…inchideți ochii și faceți o scurtă excursie prin locul acesta și găsiți locurile/lucrurile ce vă plac cel mai mult acolo. Acum deschideți-i! Sunt părți, nu foarte îndepărtate nouă, unde oameni ca voi, ca noi…nu au unde să își petreacă o seară liniștită, nu au unde să iasă la o întâlnire, nu au unde să meargă să citească sau să se joace. Piesa “E parcul MEU!” pune în centru un grup entuziasmat care vrea să lucreze pentru comunitate, iar problema identificată a fost lipsa unui parc frumos amenajat pentru toate categoriile de vârstă. Dorința și ambiția și planurile nu sunt îndeajuns să rezolve lucrul ăsta atunci când alții sunt „stăpâni” pe locul acela. Ce facem?!
"Tu Decizi..." (Facilitatori Sc. Teatru Forum Gen. 2.0)
"Bullying" nu mai este doar un "fenomen" izolat pe ici pe colo. Pe zi ce trece se întețește, pe zi ce trece auzi de copii bătuți în curtea școlii, de elevi care își înghit cuvintele pentru că le e frică, de părinți care sunt prea ocupați ca să vadă că ceva este neînregulă. Avem vise, dar ne lovim de visele altora...vise de a opri visele noastre. Piesa ”Tu Decizi...” prezintă o situație de ”bullying” clasică, întâlnită în multe școli de peste tot. O situație clasică dar cu opresiune pe mai multe nivele și cu un final așa cum nu își dorește nimeni. Te așteptăm să îl schimbăm împreună.
“Vrei să visezi?!Trezește-te!” (Colegiul A.D. Xenopol)
Anturajul, grupul în care ”te învârți”, locul în care ”aspiri” să fii acceptat, un model de ”cum vrei să fii”...dar cu ce preț?! Fie că ești la liceu, la facultate sau în alt context, ești înconjurat de așa zisele persoane ”ispită” care știu cum să îți vorbească, îți știu slăbiciunile și visele și știu cum să profite de ele până în punctul în care transformarea ta este completă și atât de ”naturală” încât crezi că tu ești responsabilă de ea. Prieteni vechi – tăiați de pe listă. Pasiuni de lungă durată – înlăturate. Eforturile părinților – fără valoare. ”Maturizarea” ta – completă și cu efecte adânci în viitor. O piesă despre manipulare pe mai mult de două direcții și hipnotizantă dar cu un final ce ar putea să stea altfel...doar cu ajutorul celor din jur.
”Vis în pași de dans” - Colegiul Nichita Stănescu
– ”Când o să fiu mare mă fac dansatoare!”
– ”Ba te faci doctor. Cu dansul nu ai nici un viitor și eu știu mai bine asta deci eu am dreptate!”
Situație cunoscută?! Vise reprimate și dărâmate de cei din jur? Regrete și întrebări care încep cu ”Ce ar fi fost dacă…?” ?! Toți avem, la un nivel mai înalt sau mai scăzut. Nesiguranță în forțele proprii și influențați de ”experiența de viată” a celor din jur, entuziasm și satisfacția propriei alegeri înlăturate pe termen scurt sau mai îndelungat. O situație în care ne-am aflat cu toții la un început de drum sau o situație la care am fost măcar martori și nu am știut cum să acționăm...atunci. Acum, vrem să punem alegerea în mâinile voastre și vrem să vă rugăm să vă gândiți la ce ”ați fi făcut dacă…” și să o faceți.
”Viziuni diferite” (Colegiul N. Kretzulescu)
Renunțăm să mergem mai departe pentru că îi credem pe ceilați mai buni decât noi sau pentru că nu suntem destul de curajoși să vedem ce putere avem. Ne pierdem în incorectitudini și în resemnări ale căror consecințe uneori nu le conștientizăm. Șansele egale sunt doar niște noțiuni despre care auzim vorbindu-se dar nu credem că există sau că ”ni se pot întâmpla” nouă. O piesă ce pune sub atenția noastră o situație întâlnită într-un liceu, dar care, din păcate, poate fi ușor regăsită la serviciu, la facultate sau în fața unei ”lupte” pentru ceva ce ne dorim.
”Vis de profesoară” (Liceul Tehnic Iuliu Maniu)
Ne plângem de generațiile ”de azi” și de lipsa educației pe care o primește ”în școală” dar nu punem la microscop nici o situație. Respectul față de un om entuziasmat și dornic să aibă o altă abordare în sistemul de învățământ este înlocuit cu violența fizică și manipularea psihică până în momentul în care ”singura” reactie/soluție imediată este tot violența. ”Dai tu? Dau și eu!” concluzia (tristă) la care se ajunge pentru că cercul vicios nu este părăsit din lipsa de susținere, implicare și opțiuni vizibile. Entuziasmul este înlocuit de plafonare și lipsă de ”arme” pentru lupta ruperii lanțului. O piesă ce pune în centru o situație de violență în școală…unde nu elevul este victima. O situație din care căutăm ”cu dispirare” o scăpare ce până acum nu am găsit-o. Avem nevoie de tine!
"Simplu, decent, accesibil" (Habitat for Humanity România)
"Simplu, decent, accesibil" este unul din motto-urile Habitat for Humanity Intl. Piesa, cu acelasi titlu ridică problema locuinței precare din Romania, atât pentru cei care nu au avut niciodată posibilitatea unei locuințe simple, decente și accesibile, cât și a celor care au mai mult decât atât. Împreuna cu spectatorii vom dezbatem problema locuințelor accesibile, protejate, pentru persoanele cu dificiente locomotorii și mintale. Șanse pierdute pe muchie de cuțit, frustrări și nedreptate. Vom prezenta realitatea cu care se confrunta aceste persoanei, în domeniul locuirii din România.
”Intenția din spatele camerei” (Salvați Copiii București)
Ce face o fată de liceu, îndrăgostită de un tânăr fermecător care îi propune un job ciudat?! Întrebări, ezitări, șantaj…și o groază de situații unde manipularea depășește limitele la care ne putem gândi. O situație reală și, din păcate, mult prea întâlnită. Lipsa de putere, lipsa de alegere, lipsa de încredere și răbdare, naivitate în limitele normalului dar speculată la nivel înalt. Există răspunsuri? Soluții? Noi zicem că da dar nu le putem găsi singuri.”O familie destrămată” (Fundația Estuar)
”Au dreptul persoanele cu deficiențe mentale la o viață de familie liniștită și normală?” De ce nu?! Prejudecăți și excluderea posibilităților de implicare, ”ochelarii de cal” dăunează grav ”vieții normale”. Normalitate?! Cine suntem noi, fiecare, să ne catalogăm sau să definim ”normalitatea”? O piesă ce surprinde în mai multe ipostaze persoanele cu dizabilități mentale și viața lor influențată de comportamentele celor ”normali”.
”Prezența?! Obligatorie!” (Youth Voice România) Societate. Gândiri și principii influențate de tradiții și societate, fără a fi trecute prin filtrul gândirii și propagate la școală, acasă, pe stradă și oriunde vezi cu ochii. Părerile personale nu contează și nu sunt luate în considerare, ba mai mult, sunt reprimate până în momentul în care ajungi că părerea “Lor” e părerea ta. O piesă care atinge un subiect sensibil dar atât de actuat, într-un context controversat: ora de religie.
”Un copil retras” - Piesă realizată de voluntarii A.R.T. Fusion cu sprijinul Asociației ATCA
“Copiii cu autism sunt speciali și insensibili.” Asta auzim de multe ori din partea oamenilor care au avut măcar un contact cu unul sau mai mulți copiii care suferă de această tulburare neurologică. La grădiniță sunt marginalizați și echichetați, la școală, la serviciu, pe stradă...la fel. Ignoranța și lipsa informațiilor doare până în momentul în care ești ajutat să găsești soluții și putera să lupți. O piesă emoționantă, realizată după o situație reală ... din păcate.
”Bărbat sau femeie?!” piesa realizata de voluntarii A.R.T. Fusion cu sprijinul Accept
Noțiunea de ”normalitate” este folosită cu prea multă ușurință și în toate contextele unde principiile și viziunile noastre personale nu coincid cu ale celor din jur. Gay, trans, lesbiană, bisexual(ă) sau queer – ”noțiuni anormale” despre care nu ar trebui nici să citim. ”Comportamente” tabu ascunse sub preș de frică să ne analizăm pe noi înșine, de frică să acceptăm că există cineva diferit decât noi, chiar dacă ne place să credem că pe lumea asta suntem unici. Piesa pune la microscop o situație reală în care siguranța și acceptarea idențității de gen nu există nici în familie, nici în prieteni, totul terminându-se cu reprimarea a ceea ce ești, ”a CINE ești”. O situație ”Tabu” la Teatru Tabu unde vrem să lăsăm prejudecățile și ochelarii de cal acasă. Vă așteptăm!
“Nu puteți voi urî cât putem noi iubi” - (Asociația de Tineret ECOU Sfantul Gheorghe)
Relaițile interetnice ne afectează pe toți într-o măsura sau alta dar cel mai mult îi afectează pe cei care fac parte dintr-o “altă categorie”. Reducerea discriminării a fost mereu un țel, un vis, o dorință ce a stat la baza multor mesaje și acțiuni dar poate scopul este să găsim modalitatea de a comunica și a ne accepta. Sau…să luptăm pentru noi înșine. Piesa vorbește despre tinerii români și maghiari care își doresc să fie activi în reducerea prejudecăților și stereotipurilor entice, într-un mod aparte. Vă invită să îi ajutați să schimbe sfârșitul…
“Vraja TV cauzează grav sănătății” (Centrul CARE)Media – mai importantă decât o discuție liberă și sinceră pe canapeaua din sufragerie. Media, mai importantă decât relațiile cu copiii și decât deschiderea la accpetarea unei viziuni actuale. Diferența dintre a “auzi” și a “asculta”. O piesă ce aduce în atenția noastră conflictul dintre generații și rolul media în atitudinea abordată de părinți. “E fata TA! Nu fata mea!” (Fundația SOROS (în colaborare cu Școala din Dor Mărunt)
Piesa ilustrează o tema actuală și comună în mediul rural românesc – violența domestică afectează capacitatea copiilor de a se concentra la învățătură. Copiii apelează la prieteni pentru un pat cald “în altă parte” de frică să meargă acasă, copiii renunță fără să își dea seama la pasiuni ca cititul sau timpul petrecut cu prietenii pentru că focusul principal este situația tensionată de acasă, lipsa unui sprijin și a atenției din partea părinților sau a celor apropiați. Violența depășește “o palmă” și ajunge la încălcarea intimității și a dreptului de a se apăra. O piesă emoționantă care arată o situație la care cei din echipă au fost martori. “E parcul MEU!” (Fundația SOROS (în colaborare cu Școala din Sărulești)
Alegeți-vă un loc plin de verdeață unde v-ați duce cu prietenii într-o seară de vară sau un loc unde mergeți cu drag de fiecare dată când vreți să ieșiți cu cineva apropiat. Acum…inchideți ochii și faceți o scurtă excursie prin locul acesta și găsiți locurile/lucrurile ce vă plac cel mai mult acolo. Acum deschideți-i! Sunt părți, nu foarte îndepărtate nouă, unde oameni ca voi, ca noi…nu au unde să își petreacă o seară liniștită, nu au unde să iasă la o întâlnire, nu au unde să meargă să citească sau să se joace. Piesa “E parcul MEU!” pune în centru un grup entuziasmat care vrea să lucreze pentru comunitate, iar problema identificată a fost lipsa unui parc frumos amenajat pentru toate categoriile de vârstă. Dorința și ambiția și planurile nu sunt îndeajuns să rezolve lucrul ăsta atunci când alții sunt „stăpâni” pe locul acela. Ce facem?!
"Tu Decizi..." (Facilitatori Sc. Teatru Forum Gen. 2.0)
"Bullying" nu mai este doar un "fenomen" izolat pe ici pe colo. Pe zi ce trece se întețește, pe zi ce trece auzi de copii bătuți în curtea școlii, de elevi care își înghit cuvintele pentru că le e frică, de părinți care sunt prea ocupați ca să vadă că ceva este neînregulă. Avem vise, dar ne lovim de visele altora...vise de a opri visele noastre. Piesa ”Tu Decizi...” prezintă o situație de ”bullying” clasică, întâlnită în multe școli de peste tot. O situație clasică dar cu opresiune pe mai multe nivele și cu un final așa cum nu își dorește nimeni. Te așteptăm să îl schimbăm împreună.
“Vrei să visezi?!Trezește-te!” (Colegiul A.D. Xenopol)
Anturajul, grupul în care ”te învârți”, locul în care ”aspiri” să fii acceptat, un model de ”cum vrei să fii”...dar cu ce preț?! Fie că ești la liceu, la facultate sau în alt context, ești înconjurat de așa zisele persoane ”ispită” care știu cum să îți vorbească, îți știu slăbiciunile și visele și știu cum să profite de ele până în punctul în care transformarea ta este completă și atât de ”naturală” încât crezi că tu ești responsabilă de ea. Prieteni vechi – tăiați de pe listă. Pasiuni de lungă durată – înlăturate. Eforturile părinților – fără valoare. ”Maturizarea” ta – completă și cu efecte adânci în viitor. O piesă despre manipulare pe mai mult de două direcții și hipnotizantă dar cu un final ce ar putea să stea altfel...doar cu ajutorul celor din jur.
”Vis în pași de dans” - Colegiul Nichita Stănescu
– ”Când o să fiu mare mă fac dansatoare!”
– ”Ba te faci doctor. Cu dansul nu ai nici un viitor și eu știu mai bine asta deci eu am dreptate!”
Situație cunoscută?! Vise reprimate și dărâmate de cei din jur? Regrete și întrebări care încep cu ”Ce ar fi fost dacă…?” ?! Toți avem, la un nivel mai înalt sau mai scăzut. Nesiguranță în forțele proprii și influențați de ”experiența de viată” a celor din jur, entuziasm și satisfacția propriei alegeri înlăturate pe termen scurt sau mai îndelungat. O situație în care ne-am aflat cu toții la un început de drum sau o situație la care am fost măcar martori și nu am știut cum să acționăm...atunci. Acum, vrem să punem alegerea în mâinile voastre și vrem să vă rugăm să vă gândiți la ce ”ați fi făcut dacă…” și să o faceți.
”Viziuni diferite” (Colegiul N. Kretzulescu)
Renunțăm să mergem mai departe pentru că îi credem pe ceilați mai buni decât noi sau pentru că nu suntem destul de curajoși să vedem ce putere avem. Ne pierdem în incorectitudini și în resemnări ale căror consecințe uneori nu le conștientizăm. Șansele egale sunt doar niște noțiuni despre care auzim vorbindu-se dar nu credem că există sau că ”ni se pot întâmpla” nouă. O piesă ce pune sub atenția noastră o situație întâlnită într-un liceu, dar care, din păcate, poate fi ușor regăsită la serviciu, la facultate sau în fața unei ”lupte” pentru ceva ce ne dorim.
”Vis de profesoară” (Liceul Tehnic Iuliu Maniu)
Ne plângem de generațiile ”de azi” și de lipsa educației pe care o primește ”în școală” dar nu punem la microscop nici o situație. Respectul față de un om entuziasmat și dornic să aibă o altă abordare în sistemul de învățământ este înlocuit cu violența fizică și manipularea psihică până în momentul în care ”singura” reactie/soluție imediată este tot violența. ”Dai tu? Dau și eu!” concluzia (tristă) la care se ajunge pentru că cercul vicios nu este părăsit din lipsa de susținere, implicare și opțiuni vizibile. Entuziasmul este înlocuit de plafonare și lipsă de ”arme” pentru lupta ruperii lanțului. O piesă ce pune în centru o situație de violență în școală…unde nu elevul este victima. O situație din care căutăm ”cu dispirare” o scăpare ce până acum nu am găsit-o. Avem nevoie de tine!
Influenta noastra in comunitate este primordială. Condiţia noastra e sa înlăturam ignoranţa impusă de ceilalţi. Cum putem face asta? Urmandu-ne propriul instinct de a lua atitudine şi de a interveni la momentul oportun.
De aceea Festivalul de Teatru Forum!
Pentru ca vrem sa tragem un semnal la adresa indiferenţei societăţii.
Pentru ca vrem să combatem prejudecăţi.
Pentru ca vrem ca oamenii să iasă din sfera gândirii „comune” si sa isi exprime propriului punct de vedere.
Cum vom face asta?
In cadrul festivalului, in 3 locatii diferite (Grand Cafe Van Gogh; Teatru Tabu Lejere Live; In Culise) se vor pune in scena 14 piese de Teatru Forum, vom avea 10 organizatii si 4 licee partenere, se vor aborda 12 teme diferite.
Temele abordate:
- locuirea precara in Romania
- exploatarea sexuala a adolescentilor probleme de sanatate mintala
- lipsa libertatii de exprimare in liceu
- autism si marginalizareacopiilor cu autism
- discriminarea categoriei LGBTQ
- relatiile interetnice si reducerea discriminarii – Tineri romani si maghiari, care isi doresc sa fie activi in reducerea prejudecatilor si stereotipurilor entice
- conflictul dintre generatii si rolul media in atitudinea abordata de parinti
- piedici impotriva dezvoltarii rurale in comunitati marginase
- influenta anturajului
- impunerea unui viitor de catre familie
- violenta in liceu
"Situație cunoscută?! Vise reprimate și dărâmate de cei din jur? Regrete și întrebări care încep cu ”Ce ar fi fost dacă…?” ?! Toți avem, la un nivel mai înalt sau mai scăzut. Nesiguranță în forțele proprii și influențați de ”experiența de viată” a celor din jur, entuziasm și satisfacția propriei alegeri înlăturate pe termen scurt sau mai îndelungat. O situație în care ne-am aflat cu toții la un început de drum sau o situație la care am fost măcar martori și nu am știut cum să acționăm...atunci. Acum, vrem să punem alegerea în mâinile voastre și vrem să vă rugăm să vă gândiți la ce ”ați fi făcut dacă…” și să o faceți."
RăspundețiȘtergereCorect
P.S. Folosesc ce cont pot, chiar e dificil cu postarea pe aici, uf