231.Suleyman da iar lovitura ??? Pai sa nu dai cu ei de gazon?

   Povestea terifianta a unei seri infioratoare, cu tunete si fulgere din toate directiile si cu...ciuda pe vinovatii cu fes !
   Asta ne ofera acum Danaban, dovedindu-ne ca bine le facem !
   Da pagina si infirma sau confirma:



… şi turna cu găleata acu’ vreo patru seri, rupere de nori, potop, ce mai ... şi gându’ n-are de lucru, direct la mama se duce, o fi bine, n-o fi prins-o urgia p-afară, ia să-i dau un telefon, să văd ce face. Şi sun. Şi suuuun.   Pe ăla fix, nimic, pe mobilu’ de Orange, nimic, pe Cosmote : bla-bla, abonatul nu poate fi contactat. Şi iar sun. Mă ghemuiesc în colţul opus ferestrei cu trei telefoane în poală şi inima cât un purice. Se sparg trăsnetele pe acoperişul meu şi ropote grele îmi răpăie pervazul, dar nu mă las. La naiba, la ce bun atâta ştiinţă, Bell, sateliţi ce-au împânzit cerul, la ce bun toate, dacă nu-mi pot aduce liniştea?! Un tunet puternic îmi face ţăndări şi gândul ăsta. Stai, ia s-o sun pe mătuşa Cornelia, vecina de dinjos de mama. Aud ţârâitul telefonului ei cum se prelinge pe coridoarele-i sinuoase şi i se sparge de pereţi. Nimic. Încă o dată. Şi încă de trei ori la mama. Nimic şi nimeni nu răspunde.. Nu-mi rămâne decât să mă urc în maşină şi să gonesc în noapte şi-n furtună kilometru după kilometru după kilometru, dar Disperarea îmi taie răsuflarea. Zac paralizată de disperare în colţul meu din acest univers dezlănţuit. Simt cum îmi amorţesc şi gândurile...
   Ah! Să sun la poliţie! Şeful de post stă vizavi de mama şi e de treabă, nu m-a amendat niciodată. VICTORIE! Un glas puternic şi amărui s-a răstit la celălalt capăt al undei, un glas de arhanghel vestind sfârşitul Apocalipsei care s-a abătut asupra satului meu. Îmi simte tremurul de bucurie şi vocea i se îmbunează. Da, a fost furtună şi acolo, nimic spectaculos însă. Bine, va trece drumul să verifice dacă mama e ok. Bine-bine, va bate şi la fereastra mătuşii Cornelia...

      Aştept vreo 10 minute cât o eternitate de lungi. Stihiile se îmblânzesc odată cu gândurile mele. Îndrăznesc să mă ridic şi să mă apropii de fereastră. Dacă ar fi lumină, aş zări curcubeul, în noapte nu-l pot simţi decât cu puterea imaginaţiei. Dulcele sunet al telefonului mă trezeşte din reverie :
     - Alo, doamna Dana?! Gustul puternic şi amărui avea şi inflexiuni vesele la celălalt capăt al firului. Păi, ştii ce zi e azi ? E Marţi seara, domniţă dragă! De la opt la zece, toate muierile satului se încuie în iatac cu Suleyman. Hai, că-s ok şi te sună ele după zece ş’un sfert ...

    Noa, păi să nu-i batem Marţi seara pe Arena Naţională ?! VREAU RĂZBUNARE ! Să le ciuruim Poarta! Pentru toţi nervii făcuţi lui Mircea, Ştefan şi Vlad, pentru capetele lui Brâncoveanu&fiii şi pentru toate femeile neamului meu pe care Suleyman Magnificul încă le ţine ostatice în fiecare Marţi, de la opt, la zece!

[cu dedicaţie lui dontsay şi naţionalei de fotbal a României, după 3-0 cu Ungaria 

- Danaban -