30 aprilie 2014

514.CAP COMPAS: MĂRĂŞEŞTI ( de ziua eroilor )


       Nu mi-a trecut, nici o clipă măcar, prin minte că trecem prin Mărăşeşti! Ştiam drumul în mare, fusesem informată asupra localităţilor mari prin care urma să trecem şi nu avusesem timp să-mi arunc un ochi pe hartă. Cu atât mai bine – întâlnirea a fost una dintre cele mai neaşteptate…

      Tocmai ce răsărise soarele şi, cuprinsă de o adiere de plictiseală (scaunul dreapta-spate nu este chiar preferatul meu, la drum), mă pregăteam să închid ochii (nu era nici ora 7, prea devreme pentru materia mea cenuşie,  aflată în vacanţă!) când… aud :

- Uite Mausoleul de la Mărăşeşti!

*Ana-Maria*

DA PAGINA !

.
       Cu gândurile reglate deja pe legănarea blândă a somnului, am deschis ochii pe jumătate… Lumea reală
nu era încă evidentă, e clar, pentru că, deşi l-am recunoscut (l-am vizitat pe când aveam vreo 9-10 ani, de un 23 august), luciditatea mea rătăcea prin alte sfere… L-am luat drept… orice altceva! În prima fracţiune de secundă, am crezut că e un panou publicitar şi că, puţin mai departe, vom afla Mausoleul. În milisecunda următoare panoul meu publicitar s-a transformat şi mi-a apărut ca real numai că… Găndul că ne aflăm chiar în faţa lui, nu-şi putea, sub nici o formă, face loc în conştiinţa mea complet buimacă. Am exclamat…
- Nu ştiu ce e dar… CHIAR SEAMĂNĂ!
Iar în gând, o întrebare răsărise turbată: “Avem două?!”
- Nu seamănă, CHIAR ESTE! O aud rostind, extrem de convingător, pe L.
       Orice abur al dimineţii s-a evaporat brusc şi orice dorinţă de a închide ochii a dispărut în lumina blândă a soarelui abia răsărit…
       Nu ştiam cum să cobor mai repede din maşină! Eram în stare să traversez şi fără zebră, dar cineva s-a gândit şi la repeziţii ca mine şi a avut grijă să fie nu o trecere, ci două!
       Iată-ne faţă în faţă… Cu amintirile copilăriei neabandonate niciodată, lăsate doar în aşteptare pentru când avea să apară ocazia de a le readuce la lumină, m-am apropiat cu o emoţie plăcută, deloc agresivă, cu sentimentul că viaţa şi timpul ştiu cel mai bine cum să facă un cadou… Fără trompete şi artificii, fără o şoaptă, oferind, pur şi simplu, pentru ca tu, omul, să te bucuri, pur şi simplu…

.
      M-am apropiat păşind cu grijă, cu teama că un pas greşit ar face să se spulbere imaginea, să dispară cu un tremur abia simţit… Pe cât se pare,încă nu eram pe deplin convinsă că mă aflam chiar la Mărăşeşti. Nu adormisem, nici nu apucasem bine să închid ochii, cum de nu văzusem nici un indicator?!  Aveam să-l descopăr la câţiva kilometri mai sus; contrar aşteptărilor mele, nu trecusem prin localitate…
În lumina zorilor, monumentul impunător mi-a părut şi mai frumos decât îl ştiam. Am găsit poarta deschisă şi, după o şedinţă rapidă a cărei concluzie a fost că nu avem intenţii rele, am intrat. Îmi venea să mă întind pe iarbă, ca atunci când te întinzi în zăpadă pentru a face primul îngeraş, îmi venea să alerg (n-aveam cum, mi-am adus aminte că am un picior defect) şi să cânt “Hora Unirii”, îmi venea să stau în cap! Sufletul îmi era tot un cântec…

.
      Îl redescopeream cu alţi ochi şi îl găseam la fel… Curtea curată, un parc frumos amenajat, două drapele fluturând vesele (ar fi putut fi şase, ar fi trebuit să fie chiar 8 sau 9!), linişte… Şi acea lumină ireală din zori de zi în care Mausoleul şoptea, parcă: “Nici măcar zidurile nu mi s-au trezit!”
Mi-am umplut inima şi obiectivul (ba chiar şi nările, pentru că am inspirat de câteva ori adânc) cu imagini proaspete – interiorul îl ţin minte destul de bine din copilărie, Muzeul l-am căutat şi l-am aflat renovat (nu am intrat niciodată – a fost închis la prima mea vizită, iar acum era mult prea devreme).



.

.
      La ieşire, am avut un sentiment foarte ciudat. Am simţit, extrem de puternic şi neaşteptat, imboldul de a mă închina. Cui? La ce? De ce? Nu ştiu. Dar, de două ori, a fost cât pe ce să-mi fac semnul crucii, iar eu nu am deloc acest obicei, nici când trec pe lângă o biserică! A fost dovada faptului că ceva, undeva în adâncul fiinţei mele, a fost profund mişcat (ceva pluteşte în aer!)… Dacă mâna mi-ar fi plecat şi a treia oară, sunt sigură că nu aş mai fi oprit-o!…




.


Câteva cuvinte în plus:
 .


.
   Mausoleul de la Marasesti – Monumentul Eroilor din Razboiul de Intregire Nationala se afla la kilometrul 202 pe drumul national ce leaga orasul Focsani de Adjud, pe locul in care, in vara anului 1917, s-a desfasurat glorioasa batalie de la Marasesti.
.
.
.
  Mausoleul de la Marasesti este cel mai impunator din tara si printre cele mai maiestuoase de acest fel din Europa, fiind un monument dedicat eroilor Primului Razboi Mondial.
    Pe campiile de lupta de la Marasesti armata romana a tinut piept atacurilor armatei inamice, care voia sa strapunga poarta Moldovei pe la Marasesti. Raspunsul a venit cu o forta de nezdruncinat: “Pe aici nu se trece!”. Intre 21 iulie – 21 august 1917 la Marasesti si in imprejurimi armata romana a obtinut o stralucitoare si rasunatoare victorie.In confruntarile de la Marasesti au pierit 480 de ofiteri si 21.000 de soldati romani. Actualmente mausoleul adaposteste 5.073 de soldati si ofiteri in 154 de cripte individuale si 9 cripte comune de pe 18 culoare.
  Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu[1] (câștigători ai concursului de proiecte și premiați cu 40.000 de lei aur) între anii 1923-1938 și a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938.

   Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria și a altor personalități ale vremii, și s-au reluat după 12 ani, în 1936. Basoreliefurile “Cupolei Gloriei” au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea și ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărășești. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.

   În anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) și Carol al II-lea (în stânga), față în față, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfățișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
 http://ro.wikipedia.or

.
.
.
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu