Suntem România! (revistă-magazin independenta): 535.Bricul "Mircea" in cursele Regatei Marii Negre - prima parte:Varna-Novorossyisk (fotoreportaj)

Din epopeea Bricului "Mircea" plecat in Regata Marii Negre, va transmitem si voua :

Novorossyisk, 8 mai 2014

Sâmbătă, 3 mai, Nava Şcoală „Mircea” a părăsit portul Varna, pentru prima cursă a regatei. Plecarea din portul Varna a fost făcută cu cadeţii la front pe vergi, salutând şi mulţumind în acest mod locuitorilor cochetului oraş bulgăresc, după cele patru zile de staţionare. Printre nu puţinii români care ne-au aplaudat la plecare s-a aflat si fotbalistul Cosmin Moți.

Startul cursei a fost precedat de defilarea velierelor prin faţa navei comandant a paradei, Capitan Dimitri Dobrev, navă pe care s-au aflat oficialităţile bulgare şi ale STI. Era ora 16 când oficialul cursei a anunţat startul pentru prima etapă a regatei Varna – Novorossyisk, 438 Mm. Zgomotul motorului a fost înlocuit de comenzile de lăsare a velelor, iar studenţii şi elevii şi-au intrat în roluri.

DA PAGINA !

Bricul "Mircea" in portul Varna

„Mircea” modelează caractere şi îi obişnuieşte pe tineri, elevi şi studenţi deopotrivă, să lucreze în echipă. Vântul n-a fost prielnic în primele 16 de ore astfel încât, cu toată strategia aleasă de comandantul navei, comandorul Gabriel Moise, n-am parcurs prea mult din traseul stabilit.

Drum Bun !

Prima seară petrecută pe mare, doar cu vele, a fost una specială pentru fiecare dintre cei prezenţi la bord. Pe o mare mai mult calmă decât agitată, cu luminile aprinse la catarg, cu studenţii aplecaţi la masa de lucru instalată în faţa comenzii de navigaţie, cu elevii făcând carturi la timonă, cu studenţii străini în servicii, cadeţii repartizaţi în carturi, au executat servicii, au urcat în arboradă, au făcut cursuri şi, mai ales, au reuşit să lucreze împreună pe o navă unde echipa câştigă în faţa individualităţilor.

După prima noapte de navigaţie cu vele la bordul lui Mircea, timp în care am navigat printre amintiri, situaţia meteo s-a schimbat a doua zi şi vântul a permis deplasarea navei spre nord-est, depăşind cu bine

capul Kaliacra. Valurile şi hula au creat însă primele probleme în cadrul celor familiarizaţi mai puţin cu rigorile mării, care au suportat cu greu balansul navei. Cu dese braţări şi schimbări de direcţie, pentru a utiliza la maxim forţa vântului, nava a şerpuit parcă în căutarea unei trase ideale.

Disconfortul resimţit la bord s-a redus considerabil după două zile, dar nu pentru mult timp. Tot marţi, punctul de trecere obligatoriu stabilit de organizatori ne-a adus să vedem apusul de soare la 16 Mm de ţărmul Crimeii. Miercuri amplitutidinea mişcărilor a fost din nou una mare, cadeţii menţinându-şi cu dificultate echilibrul pe punte. Gândiţi-vă la un mountain-russe, aflat pe prima porţiune ascendentă. Mai puteţi face ceva atunci decât să fiţi concentraţi la ce va urma?

Cam aşa au fost cadeţii de la bordul NS Mircea, cu menţiunea că aceştia, pe o mare deloc prietenoasă, au trebuit nu numai să-şi menţină echilibrul, dar şi să execute carturile, observarea prova şi pupa, să parcurgă tematica stabilită de instructori, să execute lucrări de matelotaj sau să execute diferite activităţi specifice vieţii la navă.

Şi...s-au descurcat. Mai stând pe burtă şi lucrând la noduri marinăreşti sau la temele de curs, mai întinşi pe spate, încercând să folosească sextantul, mai ţinându-se bine de parâme pentru a nu se dezechilibra când urmăreau o ţintă navală sau citeau un relevment, elevii anului I din Şcoala Militară de Maiştri Militari „Amiral Ion Murgescu” şi studenţii anului al II-lea ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” şi-au demonstrat tăria de caracter, curajul, hotărârea şi dorinţa de a reuşi.

Combinând curajul acestor tineri învingători aflaţi la bord, cu priceperea echipajului şi măiestria comandantului navei, cu sfaturile şi strategiile comandantului marşului, rezultatul a fost clasarea pe un onorant loc trei la finalul primei etape a cursei, după două veliere ruseşti, pe care le-am văzut la startul de la Varna, le-am mai topat poziţiile în prima zi şi apoi le-am reîntâlnit la Novorossisk, după ce parcă au adunat tot vântul din Marea Neagră, în zona lor de navigaţie.

„Bravo Mircea!”, a fost şi mesajul transmis tuturor membrilor echipajului de către comandorul Gabriel Moise, comandantul navei.

Cu o cursă terminată cu 24 de ore mai devreme,prin decizia conducerii cursei, NS Mircea a acostat în portul Novorossisk, joi 8 mai. Urmează un programsimilar cu cel desfăşurat la Varna, cu menţiunea că deschiderea oficială de mâine, se va suprapune ca zi, cu Ziua Victoriei, o sărbătoare naţională în această parte de lume.
.

Cu alte amănunte, voi reveni pe parcursul staţionării în Novorossisk.

CORESPONDENT:

Lt.cdor. Mihai Egorov

N.R.:Desigur,printre studenti sunt si...studente, de aceea va invitam sa cititi gandurile uneia dintre ele:

Prima mea “aventură” pe mare

…o poveste pe care mi-o voi aminti mereu, pentru că am descoperit cât de mult înseamnă să ştii că nu eşti singur.

Încă de când eram în portul Constanţa, pe lângă nava noastră îşi făceau frecvent apariţia doi delfini deosebit de jucăuşi. Azi aşa, mâine aşa, eu deja mă obişnuiam cu ei şi, ori de câte ori aveam un moment liber, mergeam să-i văd; ajunsesem chiar să le vorbesc despre ce simţeam, având un puternic sentiment că ei mă ascultă şi mă înţeleg.

Aproape de ziua plecării, noii mei prieteni au dispărut, fără ca nimic să prevestească aceasta. În ziua cea mare emoţiile mă năpădiseră, nu-mi puteam găsi locul pe navă, mă confruntam cu un cumul de sentimente neaşteptate. Dar, ce să vezi? Delfinii mei au revenit. Jocul, modul în care îmi transmiteau gândurile lor bune m-au distras de la orice neplăcere.

Prietenii mei necuvântători mi-au făcut o surpriză nemaipomenit de plăcută şi m-au însoţit pe toată durata marşului. Nu-mi venea să cred că în fiecare dimineaţă, negreşit, ei săreau veseli pe lângă navă.

Bineînţeles că am avut şi momente în care oboseala şi dorul de cei dragi mă năpădeau, dar ei erau acolo. Deşi nu puteam vorbi cu ei, prezenţa lor îmi spunea mai mult decât aş fi putut afla prin cuvinte. Dansul lor acvatic mi-a încântat ochii şi mi-a bucurat sufletul.

Ştiu că noii mei “camarazi” îmi vor lipsi, dar sunt convinsă că ne vom revedea. Ei m-au făcut să privesc viaţa pe mare ca pe o lume plină de surprize.

Scris de studenta caporal Dora Simion

Anul II Facultatea de Inginerie Marină