3 februarie 2015

747.Un fapt istoric puțin elucidat de istoriografia românească.

  Un fapt istoric puțin elucidat de istoriografia românească.: unde sunt cei 100000 de oameni luați de Ștefan cel Mare din Podolia și Galiția în 1498?



  In Letopisețul Moldovei, atribuit lui Grigore Ureche, spune că în anul următor învingerii polonezilor lui Ioan Albert la Codrii Cozminului, la 23 iunie 1498, Ștefan cel Mare, a adunat oastea și a întreprins în Polonia un atac fulger punitiv. A ars mai multe cetăți și târguri și a luat multă pradă însă și mulți prizonieri. Prizonierii de etnie ruso-ruteană și nu leșească (polonă). (Letopisețul lui Ștefan cel Mare – ediție îngrijită de Gheorghe Mihailă apărută în editura Academiei Române, 2006 București, p. 49).
Istoricii români dar și străini apreciază că Ștefan cel Mare, a adus în țară între 100.000 și 150.000 de oameni (Analele Putnei I 2005, p.69-78).


  DA PAGINA !


    Istoricii apreciază ca fiind mai aproape de adevăr, un număr de 100.000 de oameni.
   Unde a dus Ștefan cel Mare această populație, având în vedere că la acea dată populația Moldovei era redusă de desele războaie purtate de Ștefan cel Mare în ultimii 35 de ani și pierderile datorate năvălirilor turco-tătare, maghiare și polone? Populație care la 1591 (potrivit catagrafiilor visteriei Moldovei) nu depășea 400.000 de mii de oameni?

   Documentele domnești nu dau informații despre aceste așezări de populație.
   Singurele dovezi sunt cele indirecte. Nume de sate și analiza numelor de persoane din documente domnești.
   In ținutul Hârlău, se pare că a fost o puternică colonizare a satelor și cuturilor (cătunelor) dar și târgurilor cu această populație ruso-ruteană.
   Astfel în documente se amintește de sate cu numele de Ruși: unul mai sus de Deleni, Ruși aproape de Belcești, Ruși pe Sitna pe marginea de nord-vest a târgului Botoșani. Unele sate au clar o origine slavă: Scubinți – actualul Scobinți (Skoba – scoabă), Cepleniți, alt nume Ciaplinți (Ceplenița) care are un nume ce aduce cu ruteanul Ceplea – bâtlan, Buhalniți (Buhalnița), Verbăuți în prezent dispărut,( aproape de Belcești).
Un alt sat chiar dacă nu era în ținutul Hârlău, este în vecinătate, este vorba de Vorona (Voronka – cioară).
De asemenea să nu uităm toponime din zona unde s-a așezat această populație ruso-ruteană: Dealul Gradiștea, dealul Horodiștea, dealul Camenița (partea a Dealului lui Vodă), Zlodica – care are la origine un cuvânt de origine ruteană – tâlhăriță, Dealul Holm (holm-sat în limba rusă)
In 3-4 generații, aceste populații s-au deznaționalizat. După 300 de ani, în catagrafiile visteriei Moldovei, doar numele unor familii mai aduce în amintire despre importanta populației ruso-ruteană adusă de Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului XV.

   In Catagrafiile visteriei Moldovei din 1820, găsim numele de Rusul, Hrițcu, Herghelegiuc, Velniuc, Coșciuc, Stețcu, Tescu, Timofti, Costiuc, Feciuc, Ostahi, Muscalul etc.(Catagrafiile visteriei Moldovei – p. 92-95 Scobinți)
   In secolul XVIII-XIX un nou val de populație ruso- ruteană pătrunde în Moldova. Aceștia sunt bejenari săraci din actuala Ucraină, care de sărăcie și datorită opresiunii imperiilor țarist și austriac se așează în Moldova.
   Acestă aducere a unei populații ruso-ruteană în vremea lui Ștefan cel Mare și așezarea pe o moșie pentru înființarea unui sat, mai are un precedent. La căsătoria lui Ștefan cel Mare cu cneaghina Evdochia, fiica țarului Semeon Olelkovici a Kievului, aceasta a venit cu 100 de familii de etnie rusă care au fost așezate pe o moșie cu pământuri mănoase, dată în dar de nuntă de Ștefan cel Mare, pe cursul mijlociu al Bahluiului, aproape de Belcești. Localitatea s-a numit din vechime Ruși.

   Cât despre condiția socială a acestor dezrădăcinați aduși în Moldova, problema este și mai complicată.    Cei care au studiat problema, înclină să accepte ipoteza că în majoritatea au fost așezați ca vecini (iobagi, șerbi) pe moșiile domnești și boierești, posibil și pe moșiile unor mănăstiri. Nu există documente care să lămurească acest aspect istoric.

Referințe: Catagrafiile visteriei Moldovei din 1820 vol.V, Ținutul Hârlău Partea I (1820)
Mircea Ciubotaru -articolul – O problemă de demografie istorică de la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare.
Extras din lucrarea în pregătire: “Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri”, care va fi lansată în curând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu