5 februarie 2015

750.Povestea unui parasutist inventator:generalul maior Grigore Bastan (n:23.01.1822 - d:08.02.1983)

  1. General maior Grigore Bastan
      S-a născut la 23ianuarie 1922 în satul Coşcodeni,comuna Flămânzeni, judeţul Bălţi (azi raionul Sângerei), fiind fiul lui Simion şi Sofia, într-o familie de religie ortodoxă cu şapte copii (Grigore, Tamara, Raisa, Eugenia, Anatol, Dumitru şi Valentin. După absolvirea claselor primare a urmat 4 clase de gimnaziu agricol. A plecat pentru continuarea studiilor la Tecuci, împreună cu surorile sale, Tamara şi Raisa, ceilalţi membri ai familiei rămânând în Basarabia şi cunoscând prigoana autorităţiilor sovietice, reîntâlnirea făcându-se după foarte mulţi ani. Ulterior, în anii `60 şi-a completat şi terminat studiile liceale. 

      Simţind chemarea armelor şi pentru asigurarea unor mijloace de trai în acele vremuri tulburi, la 26 ianuarie 1939 este „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de instruire, a fost avansat la gradele de fruntaş (1 mai 1939), caporal (15 septembrie 1939) şi sergent (15 octombrie 1940). Este mobilizat la 29 iunie 1940, în conformitate cu prevederile Înaltului Decret nr. 213 din 1940 şi demobilizat, dar menţinut sub arme, la 15 noiembrie 1940, conform Înaltului Decret nr. 3798 din 1940.
      La 22 iunie 1941, România intrând în al doilea război mondial, tânărul Baştan a fost mobilizat din nou, conform Înaltului Decret nr. 1798 din 1940. Cu câteva zile mai înainte, la 10 iunie 1941 a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea acesteia pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan. În urma examinării la probele de cunoştinţe generale şi limbi străine a fost declarat admis fiind alocat la indemnizaţia de zbor prevăzută de Deciziile Ministeriale nr. 69 şi 92 din 1941.


    DA PAGINA ! 




      La 1 iulie 1941 este detaşat la Şcoala de Paraşutişti de la Popeşti Leordeni, fiind „înscris în controalele” Centrului de Instrucţie al Aviaţiei la 10 iulie 1941 şi „vărsat” la Flotila 1 Aerostaţie la 20 octombrie 1941, conform Ordinului Statului Major al Aerului nr. 12919 din 1941. Pe data de 1 octombrie 1941 a fost brevetat paraşutist, în urma raportului Comandantului Şcolilor şi Centrelor de Aeronautică nr. 826 din 03.10.1941 şi Procesului verbal nr. 6 din 01.10.1941.

      În perioada 10 septembrie 1942 – 31 iulie 1943 urmează Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Rm. Vâlcea până la data de 1 septembrie 1943 când este avansat la gradul de sergent major. Conform D.M. nr. 349 din 1943, a fost repartizat la Batalionul de Paraşutişti, iar la 1 decembrie 1943 în cadrul Companiei a 8-a din cadrul Batalionului 4 Paraşutişti.
      Cu această unitate participă în luna august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, având funcţia de subofiţer cu armamentul.
    La 18 noiembrie 1944 este încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 este mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază. La 1 februarie 1945 este desărcinat din funcţia de comandant de pluton şi numit încheietor de pluton.

    .
      La 15 aprilie 1945 este mutat la Grupul 2 Aviaţie Rezervă şi trimis în concediu până la 15 mai 1945. După revenirea din concediu este repartizat secretar la Biroul I din Secţia I a Statului Major al Aerului, la 23 august 1945 fiind avansat la gradul de adjutant aviator. În perioada august 1945 – februarie 1946 a urmat cursurile Centrului de Instrucţie E.C.P. de la Breaza. Trecerea în aparatul politic trebuie văzută în condiţiile deosebit de grele de după război, când aveai de ales între a urma o carieră militară în continuare şi nu neapărat din oportunism, şi de a părăsi armata pentru a-ţi încerca croirea unui nou destin. Ambele opţiuni aveau în acele timpuri tulburi aceeaşi mare doză de incertitudine.  Cu siguranţă, că şi în activitatea în aparatul politic din armată puteai avea o atitudine corectă, demnă şi profesionistă. S-a dovedit că în această activitate tânărul subofiţer şi apoi ofiţer, Grigore Baştan, şi-a făcut datoria cu condescendenţă şi, cu prima ocazie ivită, a părăsit aparatul politic revenind la prima şi ultima dragoste, paraşutismul militar.

      Prin Ordinul Secretariatului de Stat al Aerului – Serviciul E.C.P. nr. 1478 din 4 februarie 1946 este repartizat comandant secund pentru E.C.P. de companie la Regimentul 1 Aerotransmisiuni. La 6 octombrie 1946 este încadrat în aparatul E.C.P. al Companiei a 5-a, iar la 10 ianuarie 1947 la Compania a 4-a, conform Ordinului Comandamentului Aeronauticii nr. 2693 din 1947.
      La 22 februarie 1947, conform Ordinului Statului Major al Comandamentului Aeronauticii nr. 17091 din 1947 este detaşat la Atelierul Auto al Grupării Depozitelor de Aviaţie nr. 2, iar la 15 septembrie prin Ordinul Comandamentului Aeronauticii nr. 4063 este detaşat la Gruparea de Depozite M.A.N.


      La 15 septembrie 1947 este numit Ajutor pentru educaţie la Atelierele M.A.T.R.A. Pipera din Gruparea de Depozite Aero. La 4 octombrie 1948 este avansat la gradul de adjutant major şi mutat în funcţia de educator politic la Şcoala Militară de Pilotaj, conform Ordinului D.S.P.A. nr. 244260 din 22.09.1948 şi Ordinului Comandamentului Aeronauticii – Secţia Politică. La 1 noiembrie 1948 este încadrat comandant pluton recruţi.
    Prin Decretul nr. 2132 din 30 decembrie 1948 este avansat în mod excepţional la gradul de sublocotenent. În perioada decembrie 1948-februarie 1949 îndeplineşte funcţia de locţiitor politic al comandantului Centrului de Instrucţie al Aviaţiei, conform Ordinului D.S.P.A. nr. 38552/1948.

    La filmari pentru pelicula "Parasutistii"
      Prin Ordinul D.S.P.A. nr. 31352 din 20 februarie 1949 este detaşat în vederea mutării la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, iar la 7 martie 1949 este detaşat la Academia Militară Generală pentru a urma cursurile Şcolii de lectori a D.S.P.A., în conformitate cu Ordinul D.S.P.A. nr. 31493. În perioada 10 februarie-20 august 1949 urmează cursurile Şcolii de lectori a D.S.P.A. de pe lângă Academia Militară Generală.
      La 20 august 1949 este avansat în mod excepţional la gradul de locotenent. În perioada iulie-septembrie 1949 îndeplineşte funcţia de locţiitor politic al comandantului Centrului de Instrucţie al Aviaţiei, conform Ordinului D.S.P.A. nr. 12682/1949, ulterior fiind repartizat la Aparatul Politic din Comandamentul Aviaţiei conform Ordinului nr. 8179 al Biroului 5 Cadre din Statul Major al Comandamentului Aviaţiei şi Ordinului nr. 19853 al Direcţiei Cadrelor Forţelor Armate. A îndeplinit funcţii de Instructor de partid (1 septembrie 1949-31 ianuarie 1950), şef Birou organizare şi instructaj (1 februarie-1 mai 1950) şi ofiţer cu planificarea muncii politice în Direcţia Politică a C.F.A.M. (1 mai-31 octombrie 1950). A fost avansat la gradul de locotenent major la 30 decembrie 1949.


      Din funcţiile avute, a militat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin Ordinul M.F.A. nr. 123249 din 18.10.1950. În conformitate cu Ordinul M.F.A. nr. 69145/1950, la 1 noiembrie 1950 a fost trecut pe linie de comandă şi numit în funcţia de şef de stat major al Batalionului 1 Paraşutişti de la Tecuci, funcţie deţinută până în iulie 1952. În perioadele 30 martie -iulie 1951 şi 1 decembrie 1951-iulie 1952, a girat funcţia de comandant al Batalionul 597 Paraşutişti. În conformitate cu Ordinul M.C. nr. 05981/1952 este numit comandant al Batalionului 597 Paraşutişti, funcţie deţinută în perioada iulie – decembrie 1952. Începuturile au fost grele şi au stat sub spectrul lipsei de cadre şi instructori de paraşutare, a unei slabe dotări tehnice la toate categoriile. Dar, cu spiritul de organizator şi comandant de care a dat dovadă, coroborată cu o pasiune deosebită pentru saltul cu paraşuta, aceste greutăţi au început să fie înlăturate şi lucrurile să ia un curs normal. Şi cum stă bine unui comandat, locotenentul major Baştan a fost primul în toate, cerând aceleaşi lucruri şi subordonaţilor săi. Dacă el putea, trebuiau să poată şi ceilalţi şi, în acest sens, nu a făcut rabat de la pregătirea militară în general şi de la cea de specialitate, în special.
    A urmat un curs scurt de observatori aerieni pentru ofiţeri politici la Centrul de Instrucţiei al Aviaţiei, fiind brevetat observator aerian în anul 1951 şi confirmat în arma Aviaţie – naviganţi. A fost avansat căpitan la 2 mai 1951 şi ulterior, în conformitate cu Ordinul M.F.A. nr. M.C. 01714, la gradul de maior la 24 mai 1952. În anul 1952 a efectuat şi 22 ore în calitate de observator aerian.  


      După transformarea batalionului în regiment, prin Ordinul M.C. nr. 06824/27.12.1952, este numit comandant al Regimentului 246 Paraşutişti, funcţie pe care o deţine în perioada decembrie 1952-decembrie 1955.
      În conformitate cu prevederile Statutului personalului navigant referitor la clasificarea personalului navigant, tehnic şi aerodesant din Forţele Aeriene Militare şi a Instrucţiunilor nr. 02848 din 02.06.1953, concretizate în Procesul Verbal nr. 2 din 27.08.1953 şi Nota Raport nr. 011337 din 01.09.1953 a locţiitorului C.F.A.M. pentru P.L. a fost brevetat paraşutist militar cls. a III-a. (Ordinul C.F.A.M. nr. 38 din 03.09.1953).
    În perioada decembrie 1953-septembrie 1954 urmează Cursul Academic Superior de pe lângă Academia Militară Generală.


    .
      În perioada 3 august-14 octombrie 1951 comandă batalionul la o primă aplicaţie cu executarea de paraşutări în zona Banatului şi, imediat, în zona Dobrogei. În anul 1953 unitatea execută o aplicaţie în zona Ianca şi tot în acel an se experimentează şi lansarea cu paraşuta a tehnicii de luptă. Conduce unitatea în aplicaţiile desfăşurate în zona Giubega din Oltenia în 1956, în zona Cincu – Arpaşu de Jos în iulie 1957, iar în luna septembrie în zona Iaşi. În 1958 au loc primele lansări pe timp de noapte şi pe apă, deasupra lacului Jirlău. Între 5 – 11 septembrie 1959 unitatea participă la aplicaţia din zona Timişoara, iar între 15 – 18 octombrie 1962 la aplicaţia cu partidă dublă desfăşurată în Dobrogea, alături de trupe sovietice şi bulgare. Sub comanda sa, unitatea a executat numeroase marşuri pe distanţe lungi, astfel: în perioada 22 – 23 februarie 1959 pe itinerariul Buzău – Nehoiu (120 km), în ianuarie 1961 (60 km), în martie 1961 pe o distanţă de 250 km. În iulie 1961 unitatea a executat un marş peste muntele Penteleu, iar în anul 1963 a condus un antrenament de paraşutare în zona Câmpulung Moldovenesc, în munţii Rarău.

      Odată cu reoganizarea unităţii este numit prin Ordinul M.C. nr. 02660/1955, comandant al Batalionului 1025 Desant Paraşutare, funcţie pe care a îndeplinit-o în perioada 1 decembrie 1955-10 noiembrie 1958. A fost avansat la gradul de locotenent colonel în anul 1956.
    În perioada 10 noiembrie-23 decembrie 1958, conform Ordinului nr. 0684/1958 este pus la dispoziţia M.F.A. pentru încadrare, în această perioadă având loc o altă reoganizare a batalionului de paraşutişti. La 23 decembrie 1958 este numit la comanda Batalionului 36 Paraşutişti, conform Ordinului nr. 0786/1958.
    La 30 decembrie 1961 a fost avansat la gradul de colonel. La 9 august 1963, după o nouă reoganizare a unităţii, este numit la comanda Regimentului 60 Desant Paraşutare, conform Ordinului M.C. 0722/1963 al M.F.A.


      Nevoia de pregătire şi perfecţionare, precum şi cerinţele funcţiei şi posibilităţile de accedere în funcţii superioare l-au făcut să-şi îndrepte paşii spre continuarea studiilor superioare. Astfel că, în perioada 1 octombrie 1964-19 august 1967 a urmat cursurile Academiei Militare Generale – Facultatea Arme şi Servicii – secţia Arme Întrunite, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune. În perioada 19 august-1 septembrie 1967 în conformitate cu Ordinul M.C. nr. 00691 al M.F.A. s-a aflat la dispoziţia Direcţiei Cadre în vederea încadrării pe o funcţie superioară, conform pregătirii.
      La 1 septembrie 1967 este numit în funcţia de locţiitor al şefului de stat major pentru Desant aerian al Armatei a 2-a, conform Ordinului M.C. 00599/1967, având în vedere că Regimentul 60 Desant Paraşutare era în subordinea acesteia. Ulterior, după înfiinţarea Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor, este numit prin Ordinul C.I. nr. 001/1 august 1969 al adjunctului M.F.A. şi comandant al C.I.Tc. în funcţia de Locţiitor şef Secţie Pregătire de luptă, Infanterie, Vânători de munte şi Desant Paraşutare (şi ofiţer cu pregătirea trupelor de desant paraşutare) al acestui comandament. Ulterior, prin Ordinul I.T. nr. 0013/31.08.1970 al adjunctului M.F.A. este numit ajutor al Primului locţiitor al C.I.Tc. pentru Desant aerian.


    .
      În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat un model îmbunătăţit de paraşută pentru personal (complexul de paraşute B.G.7 – principală şi B.G.3 – de siguranţă, ulterior perfecţionată sub numele de B.G.7 M – principală şi B.G.3 M – de siguranţă), primind Brevetul de inventator nr. 107/15.04.1978 eliberat de M.Ap.N. În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor.
      La 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.
      Ca o încununare a unei activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a apariţiei, dezvoltării, organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator al unor tipuri de paraşute aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin Decretul nr. 164 din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al R.P.R., i s-a acordat gradul de general maior.
    Prin Ordinul M.C. nr. 00222/03.04.1973 a fost numit Locţiitor pentru desant aerian al comandantului C.A.A.T., iar prin Ordinul M.C. nr. 492/15.06.1977 este numit Locţiitor pentru desant paraşutare al comandantului Comandamentului Aviaţiei Militare. Mutarea pe aceste funcţii a fost făcută în concordanţă cu subordonarea succesivă a regimentului de paraşutişti la aceste structuri.


    .
      Din funcţiile de înaltă răspundere deţinute în această perioadă a condus destinele paraşutismului militar, a militat pentru dezvoltarea acestei arme, pentru încadrarea cu cadre militare bine pregătite şi înfiinţarea unor noi subunităţi şi unităţi de paraşutişti, pentru dotarea tehnică a paraşutiştilor inclusiv cu materiale de desant, pentru instituirea unor noi principii şi forme de instruire la toate categoriile de pregătire şi folosire în luptă, pentru întărirea spiritului de corp şi dragoste pentru această specialitate, toate acestea cu aceeaşi intransigenţă care l-a caracterizat de-a lungul întregii cariere, dar şi cu multă înţelegere faţă de nevoile oamenilor, cu dăruire, pasiune şi iubire faţă de armă. Spiritul „baştaniştilor” dăinuie de mult timp în conştinţa tuturor militarilor dar mai ales, în cea a paraşutiştilor, fie ei militari sau civili. 

      Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr de 677 salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. În conformitate cu prevederile art. 46, lit. B din Legea privind Corpul ofiţerilor, prin Decretul nr. 86 al Preşedintelui R.S.R. este trecut în retragere la data 7 martie 1979.
    Pe plan obştesc, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale de Paraşutism din cadrul Aeroclubului Central Român. În ultimii ani de carieră şi după pensionare a lucrat intens la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu, în special datorită condiţiilor politice existente în acea perioadă cât şi caracterului confidenţial a activităţilor de organizare şi instruire a trupelor de paraşutişti.


    .
      În decursul carierei militare a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii: Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1950), Medalia „A 5-a aniversare a R.P.R.” (Decret nr. 508 din 24.12.1952), Ordinul „Steaua R.P.R.” (Decret nr. 351/514 din 02.09.1953), Medalia „10 ani de la înfiinţarea primelor unităţi ale Armatei R.P.R.” (Decret nr. 397 din 01.10.1953), Medalia „Meritul militar” cls. a II-a (1953), Medalia „Meritul militar” cls. a I-a (Decret nr. 348 din 18.08.1954), Ordinul „Muncii” clasa a III-a (Decret nr. 616 din 30.12.1957), Medalia „Virtutea ostăşească” (Decret nr. 343 din 27.08.1959), Ordinul „Meritul militar” cls. a III-a (Decret nr. 403 din 23.10.1959), Medalia „40 de ani de la înfiinţarea P.C.R.” (Decret nr. 120 din 1961), Ordinul „23 August” cls. a V-a (Decret nr. 500 din 10.08.1964), Ordinul „Meritul militar” cls. a II-a (Decret nr. 629 din 10.10.1964), Medalia „A XX-a aniversare a Forţelor Armate ale R.P.R.” şi „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 685 din 21.10.1964), Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 560 din 04.08.1969), Ordinul „Meritul militar” cls. I-a (Decret nr. 662 din 01.10.1969), Medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.” (Decret 137 din 1971), Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii ” (Decret nr. 480 din 1972), Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (Decret prezidenţial nr. 140 din 1974) şi medalia „A XXX-a aniversare a Zilei Armatei R.S.R.” (Decret prezidenţial nr. 214 din 18.10.1974).


    .
      A decedat după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, produs în urma unor emoții puternice și a unor discuții contradictorii cu anumiți factori de răspundere, în ziua de 8 februarie 1983. A fost înmormântat cu onorurile militare cuvenite în Cimitirul Militar Ghencea.

      Drept omagiu pentru activitatea depusă în slujba paraşutismului militar românesc numele său a fost atribuit Centrului de Instruire pentru Forţele Speciale de la Buzău, precum şi unei străzi din acest oraş – leagăn al paraşutismului militar. De asemenea, Școala generală nr. 6 din municipiul Buzău a primit numele generalului în toamna anului 2014.


     editare:nemotoujours

    Pe larg în Eugen-Dorin Spătaru, Generalul-maior parașutist Grigore Baștan, în Revista Document, nr. 3(61) din 2013, pp. 81-89


    Material primit prin amabilitatea Fundatiei "gen.Grigore Bastan" 

    - pagina de facebook "Grigore Bastan" 
    - pagina de facebook"Parasutisti Boteni Clinceni"
    - grupul pe facebook "Parasutism militar Boteni-Clinceni"

Un comentariu:

  1. Parasutismul pentru Grigore Bastan era mai mult ca o pasiuneDin informatia prezenta observ caci Grigore Bastan nu urmarea scopuri de ridicare in grade sau la fotolii luxoase.Aceasta calitate este foarte pretuita de lumea inconjuratoare.In asa persoane se gasesc adevaratii Patrioti

    RăspundețiȘtergere