971.Documente ale curții domnești date la Hârlău și aflate în arhivele polone.(Istoria mai putin cunoscuta)

La 1539, 18 aprilie, de la Hârlău, a fost întocmit și semnat “Jurământul” lui Ștefan Lăcustă voievod către Sigismund I, regele Poloniei. În acest jurământ, domnul se angajează să păstreze pacea veșnică cu regatul Poloniei, să nu ridice pretenții asupra Pocuției (provincie de frontieră revendicată de domnii Moldovei), va sigura libera circulație a negustorilor poloni prin Moldova, se vor reține și trimite în Polonia fugarii și robii fugiți din Polonia.
.
La 2 aprilie 1542, Petru Rareș voievod scrie la Hârlău o scrisoare către Sigismund I regele Poloniei, prin care întărește ca adevărate cele spuse de solul polonez, Matei Vlodek în numele său. Relațiile polono-moldovene erau tensionate la acel moment ca urmare a refuzului părții polone de a permite solilor moldoveni trecerea prin regatul Poloniei spre Moscova.
.DA PAGINA !


Domnul Alexandru Lăpușneanu, pus de poloni în scaunul Moldovei, a reînviat la începutul primei domnii raporturile de vasalitate cu Polonia, prin cunoscutul tratat de la Bakota pe Nistru (1552) înainte de intrare în țară, și apoi cel scris la curtea din Hârlău, la 1553.
.
La 22 iunie 1553 la Hârlău, Alexandru Lăpușneanu, depune jurământ de vasalitate către regele Poloniei.
La cererea domnului făcută prin solii săi, Ioan Hâra pârcălabul Hotinului și Dan vistiernicul, la dieta din Cracovia au fost trimiși în Moldova, Stan Teczyneschi și P. Boratynescki, în fața cărora domnul depune un nou jurământ de vasalitate și întărește pe cel făcut la 1552 la Bakota.
.
Tratatul este interesant, deoarece stipulează unele drepturi de acces în Moldova a negustorilor poloni, contribuția Moldovei cu oaste la cererea părții polone, accesul liber a solilor poloni, cooperarea transfrontalieră pentru prinderea unor răufăcători, restabilirea drepturilor comunităților armene și săsești etc.
Acest tratat este el însăși, un obiect de studiu a relațiilor moldo-polone la mijlocul secolului al XVI-lea.

Este interesant că Hârlăul a devenit locul unde încă din timpul lui Ștefan cel Mare, sunt primiți soli de pace ai Poloniei și locul semnării tratatelor de pace cu regatul polonez. De amintit că spre sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare, relaţiile cu Polonia se deteriorează, mai ales după moartea regelui Cazimir al IV-lea. Neînţelegerile cu noul rege, Ioan Albert, reprezintă cauza expediţiei întreprinse de regele polon în Moldova, dar în bătălia de la Codrii Cosminului (octombrie 1497), oastea polonă suferă o grea înfrângere. Seria conflictelor continuă până în anul 1499, când cele două părţi semnează tratatul de la Hârlău (iulie 1499). Prin acest tratat, Ştefan cel Mare şi Ioan Albert îşi făgăduiau sprijin reciproc în caz de război şi "linişte şi pace veşnică" între cele două state. Era eliminată orice pretenţie de suzeranitate din partea Poloniei, tratatul fiind încheiat în condiţii de deplină egalitate. Încheierea acestui tratat reprezintă cel mai de seamă succes diplomatic al lui Ştefan cel Mare, consfinţindu-se astfel independenţa Moldovei faţă de Polonia. Astfel, la sfârşitul domniei sale, Ştefan a reuşit să pună capăt oricărei forme de dependenţă faţă de Polonia.

Referințe: Ilie Corfus “Documente privitoare la Istoria României culese din arhivele polone”, secolul al XVI-lea, Editura Academiei Române 1979 București, p.XVI, 11, 82, 166, 177.

col.(r) Miron Dumitru
foto:internet