Suntem România! (revistă-magazin independenta): 1105.UN TANCHIST LA CURTEA ZEULUI NEPTUN - din seria "MARINA? O IUBIM!", partea a doua

Cica zeul ăsta, Neptun, zis şi Poseidon în metologia greacă, ar fi stăpân peste mări! Deşi el sălăsluieşte de obicei pe fundul mării, mai face câte o plimbare printre valuri, purtat de un car tras de cai înaripaţi.

Bine, bine! Dar ce să caute un tanchist, eminamente terestru, lipit de pământ, în lumea apelor?

Păi să citim povestea ...

În fiecare an, pe 15 August, creştinii din toată lumea sărbatoresc Adormirea Maicii Domnului, zi de mare însemnătate spirituală!

Dacă la greci şi anticii romani zeul Neptun sau Poseidon domneşte peste mări, la multe popoare creştine Sfânta Maria ocroteşte marinarii de pretutindeni. Aşa că aceştia, cu ocazia Înălţării la ceruri a ocrotitoarei lor, sărbătoresc, cu mare fast, Ziua Marinei.

Dar anul acesta, a fost deosebit! Pentru mine, cel puţin, nu ştiu pentru alţii! De ce? Pentru că am acceptat să renunţ la soliditatea şi siguranţa oferită de pământ ca să păşesc pe o podea plutitoare.

Dar nu orice podea! Una de oţel, oţel de calitate, a unei nave de calitate. Cea mai mare navă de luptă construită vreodată în Romania! O navă de luptă deosebită, condusă şi operată de un echipaj deosebit de vrednic şi de bine pregătit.

Profitând de o invitaţie a bunului meu prieten (NEMO), am vizionat evenimenele desfăşurate cu ocazia Zilei Marinei 2016 de la bordul fregatei F 111 „Mărăşeşti”.

Nava s-a transformat pentru câteva zile dintr-o fioroasă armă de război, dotată cu rachete navă-navă, cu tunuri jumelate şi sisteme antiaeriane de mare cadenţă, într-o veritabilă tribună, care să primească la bord ziariştii şi echipele de televiziune care relatează evenimentele, oferindu-le o privelişte unică, de la doi kilometri depărtare de ţărm.

Chiar dacă nu este primul an în care nava primeşte acest rol, pentru mine a fost o premieră absolută!

DA PAGINA!

.RhIB

Se tracteaza tunurile pentru salve

Aşa că am profitat de ocazia oferită şi m-am pregătit cum am ştiut eu mai bine pentru asemenea eveniment. Am îndesat într-un rucsac nişte aparate foto, un binoclu, ceva de-ale gurii, am avut grijă să nu uit legitimaţia de presă şi m-am prezentat în miez de noapte la Gara de Nord. Cu vreo oră şi ceva mai devreme, ca nu cumva să nu mai găsesc loc în cel mai vânat tren spre Constanţa. Vorbesc, normal, de Trenul Tineretului, IR 1921.

Wow! Nu am mai călătorit cu trenul la mare, de ... mai bine de douazeci şi ceva de ani!

Trenul are vagoane etajate şi preţuri de tren Regio! Dornic să ajung odihnit la eveniment, mi-am propus să dorm pe timpul călătoriei, dar endorfinele eliberate, stimulate de entuziasmul a ceea ce banuiam că va urma, m-au facut să nu pot închide un ochi. Aşa că am profitat de inteligenţa telefoanelor mobile şi am verificat viteza trenului. Constat cu mirare că mergem constant cu 120 km/h. Ulterior am aflat că pe acea linie se circulă cu 160 km/h, dar aceste vagoane au o limită de viteză.

Trecerea zeului Neptun

Noile remorchere "la sfat"

Iată-mă, în fine, ajuns în punctul de întâlnire ordonat pentru îmbarcare. Portul Tomis. Normal că eu şi cei câţiva colegi împreună cu care am venit, am ajuns primii. Dacă tot aveam timp, admirând frumuseţea mării, dimineaţa, ma gandeam cu ce navă vom ajunge la fregată..

Mă gandeam, o veni vreun remorcher? Dar ala duce persoane? Vreun pasager? Nici nu visam ce o să urmeze! La

ora stabilită, au apărut în port două ambarcaţiuni de tip RHIB, Fulgerul 2 şi Fulgerul 3! Adica două bărci gonflabile, cu fund rigid, dotat cu un motor de peste 300 CP.M-a trecut un fior! Barca asta este în dotarea Forţelor Speciale. O vazusem doar la paradă şi o singură dată, trecand pe mare, pe langă navele acostate la Dana 0, cu ocazia unei vizite în port. Dar nu banuiam ce poate.

După o îmbarcare, nu uşoară, că noi nu suntem de la FOS, (of, parcă intram mai uşor în tanc) s-a auzit „mola”. Ambarcaţiunea s-a depărtat uşor de la ţarm şi a rulat aşa, liniştit, până la ieşirea din port. După care ... vruuum, brusc, motorul s-a turat şi barca a plecat înainte ca o brută. Atunci am înteles de ce se numeşte „Fulgerul”! Am încercat să fotografiez, să filmez, dar abia reuşem să ma ţin. Aşa că am decis să mă bucur de această impresionantă deplasare, condimentată de militarul din FOS de la cârmă cu câteva viraje în mare viteză, mai ales că fregata se apropia, spre dezamăgirea mea, prea repede.

Dar pe măsură ce ne apropiam de navă, aud din spatele meu oftări dezamăgite,iar cineva exclamă: „urăsc această scară!”. Aşa că mă uit atent la bordul navei şi văd atîrnată o scară de frânghie, cu trepte de lemn. Cica se numeşte scară de pisică! Adică ... pe asta trebuie să urcăm noi?! Se pare că da ... (foto scara-NU AM!).

Ufff, iată-mă ajuns şi pe navă! Ce-i drept, mai vizitasem şi cu alte ocazii fregata F 111, dar nu în larg!

Ridicarea marelui pavoaz

Suntem primiţi de un tânăr aspirant, îmbracat impecabil într.un alb desăvârşit! Frumos, amabil, bine educat! Ne conduce în careul ofiţerilor, unde ne întâmpină comandantul navei. Un comandant proaspăt numit, dar asta neînsemnând că nu ar cunoaşte nava sau nu ar fi un excelent manager.

După cum ni se spune, până la începerea festivităţilor, putem vizita exteriorul navei, membrii echipajului numiţi să ne însoţească urmând a ne răspunde la întrebări. Aşa că am început să cutreier nava, însoţit de admirabilul aspirant. Armele se pot admira la nesfârşit, niciodată nu e prea mult să aspectezi de aproape un tun cu tragere rapida, cu şase ţevi, AK-630! Catarge, antene, tunuri, rachete peste tot! Această navă are de toate! Aspirantul se bucură când vede privirile mele admirative, se simte mândru. Încerc timid să obţin accesul la sala motoarelor, însă sunt refuzat politicos de comanda navei. Este periculos şi oamenii nu au chef de complicaţii de ziua lor. Şi aşa sărbătoresc prin muncă. Nu mă pot abţine să nu fac o comparaţie cu tancurile mele...Văd zâmbete pe chipul şefului de echipaj, un maistru militar şugubăţ, care nu scapa ocazia să mpungă glumeţ: jucării, domnule! Da ... comparând cele 50 de tone ale tancului cu 5500 tone ale fregatei, cam aşa iese.

Asa se da onorul pe un velier! (Bricul "Mircea")

Aspirantul, însă, şopteşte timid: „Şi tata a fost tanchist” Ups! Încep întrebările: ce grad, ce promoţie ... Stupoare! Am fost colegi de pluton în şcoala militară! Deci tatăl acestui ofiţer de marină a fost ofiţer de tancuri, alaturi de care mi-am petrecut ceva ani şi cu care am fost bun prieten pe vremea şcolii militare! Numai că de atunci nu ne-am mai vazut, el fiind repartizat în Constanţa iar eu în partea opusă a ţării.
M-am bucurat enorm să-i aud vocea la telefon.

Începutul festivităţilor sunt marcate de ridicarea marelui pavoaz. Apoi toate obişnuitele discursuri, urmate de momentele marcate de nave. Momente tactice ale diferitelor arme şi specialităţi militare, lansări de rachete, lansări de torpile din elicopter. Aviaţie! În cadrul momentelor tactice, câteva avioane de vânatoare MIG 21 survolează gruparea de nave.

În toată această mişcare din jur, o altă premieră. Un aparat de patrulare de tip Lockheed P-3 Orion, destinat interceptării submarinelor, aparţinând armatei americane, trece în zbor pe deasupra noastră.

"Micii Voinici: "Vartosul","Voinicul",Vanjosul" in plin balet!

Şi toată această demostraţie de forţă a Marinei Militare se încheie cu un moment artistic. Da, nu glumesc! Ce au facut cele trei remorchere Damen, numite "Vârtosul” "Voinicul” şi “Vânjosul”, intrate în dotare în cursul acestui an, se poate numi fără probleme, balet! Mişcări sincronizate, cu viteză, utilizând pompele de stins incendiu, pur şi simplu au amuţit audienţa! Emoţie pură!

Când lucrurile sunt frumoase însă, timpul trece repede! Aşa că festivităţile se încheie, urmează masa festivă, savurată cu poftă din două motive: toţi eram lihniţi de foame, evenimentele nu ne-au dat timpul necesar să ne servim gustările de prin bagaje,dar.si pentru ca mancarea gatita la bordul navei este delicioasa.Se pare echipajul are parte de un bucatar excelentlucru foarte important pe o navă, având în vedere că poţi petrece la bordul ei săptamâni sau chiar luni.

Însă timpul se scurge inevitabil, aşa că nepregătim să parcurgem în sens invers drumul spre portul Tomis, evident, tot cu rapidele ambarcaţiuni Fulgerul.

O zi memorabilă, o zi pe care nu o să o pot uita repede şi care, poate, va fi depăşită doar de următoarea Zi a Marinei.

Poveste si foto: *Tzestosul*

Prima parte a povestii DA CLICK AICI !

Mai multe foto: link la sfarsit.