Colegul nostru plimbaret prin lumea larga ne incanta cu o noua serie de aventuri.
Va invitam sa va delectati cu ale sale povesti.
Goethe era, binenţeles, de altă părere, dar el ȋşi putea permite, ştiindu-se nemuritor. Ȋn cazul meu am ales o altă continuare a faimosului adagio, pentru că aveam interesul să povestesc ce am văzut acolo, ȋn felul ăsta asigurȃndu-mă că ȋmi păstrez amintirile şi impresiile aşa cum mi le-am transportat de acolo.
Napoli, sau mai pe romȃneşte (adică greceşte, adică cine mai ştie) Neapole (neo= nou, polis=oraş) e cel mai mare oraş din sudul Italiei, cu peste un milion de locuitori ȋn actele oficiale (dacă or fi plecat şi de la ei unii să muncească prin străinezii şi nu au declarat asta la primărie, să fie sănătoşi!).
De ce am ales Napoli şi nu altă parte a lumii? Cred că răspunsul vine de la zarul aruncat
de Wizz. Am şezut şi am cujetat ȋn faţa
internetului, punȃnd ȋn balanţă datele şi costurile zborurilor din
perioada vacanţei intersemestriale. Pe multiplele talere ale balanţei se
găseau mai multe denumiri geografice din Italia, iar cel mai greu a
atȃrnat asta cu “N”, pentru că se puteau alege zboruri dus / ȋntors la
date convenabile, la preţuri acceptabile. Unde mai pui că aplicaţia
meteo de pe Android ȋmi dădea nişte prognoze chiar mai placute decȃt
costurile de la companía aeriană cu botul mov.
Aşadar … 5 februarie 2017.Binenţeles că Murphy ȋşi face de cap iar dispecera de la firma roşioreană de taxiuri nu răspunde la apelurile mele din ce ȋn ce mai disperate. Pȃnă la urmă găsim o soluţie, prindem trenul, ajungem ȋn Bucureşti Nord cu destul de puţină ȋntȃrziere, tremurăm cȃteva minute ȋn staţia rapidei după care ne vedem ȋn terminalul “Plecări” de la”Henri Coandă”. Sigur că mai avem o grămadă pȃnă la decolare, dar am vreme să descopăr maşinile timpului ȋntr-un pasaj, şi astfel ora 1225 pare mai aproape.
DA PAGINA!
Va invitam sa va delectati cu ale sale povesti.
Goethe era, binenţeles, de altă părere, dar el ȋşi putea permite, ştiindu-se nemuritor. Ȋn cazul meu am ales o altă continuare a faimosului adagio, pentru că aveam interesul să povestesc ce am văzut acolo, ȋn felul ăsta asigurȃndu-mă că ȋmi păstrez amintirile şi impresiile aşa cum mi le-am transportat de acolo.
Napoli, sau mai pe romȃneşte (adică greceşte, adică cine mai ştie) Neapole (neo= nou, polis=oraş) e cel mai mare oraş din sudul Italiei, cu peste un milion de locuitori ȋn actele oficiale (dacă or fi plecat şi de la ei unii să muncească prin străinezii şi nu au declarat asta la primărie, să fie sănătoşi!).
De ce am ales Napoli şi nu altă parte a lumii? Cred că răspunsul vine de la zarul aruncat
de Wizz. Am şezut şi am cujetat ȋn faţa
internetului, punȃnd ȋn balanţă datele şi costurile zborurilor din
perioada vacanţei intersemestriale. Pe multiplele talere ale balanţei se
găseau mai multe denumiri geografice din Italia, iar cel mai greu a
atȃrnat asta cu “N”, pentru că se puteau alege zboruri dus / ȋntors la
date convenabile, la preţuri acceptabile. Unde mai pui că aplicaţia
meteo de pe Android ȋmi dădea nişte prognoze chiar mai placute decȃt
costurile de la companía aeriană cu botul mov.Aşadar … 5 februarie 2017.Binenţeles că Murphy ȋşi face de cap iar dispecera de la firma roşioreană de taxiuri nu răspunde la apelurile mele din ce ȋn ce mai disperate. Pȃnă la urmă găsim o soluţie, prindem trenul, ajungem ȋn Bucureşti Nord cu destul de puţină ȋntȃrziere, tremurăm cȃteva minute ȋn staţia rapidei după care ne vedem ȋn terminalul “Plecări” de la”Henri Coandă”. Sigur că mai avem o grămadă pȃnă la decolare, dar am vreme să descopăr maşinile timpului ȋntr-un pasaj, şi astfel ora 1225 pare mai aproape.
DA PAGINA!
  Trecem prin toate formalităţile necesare unui zbor cu avionul la OTP, după care ne punem pe aşteptat. Ştiu, din experienţa altor zburători, că Wizz nu pleacă niciodată la timp, aşa că informaţiile de pe flightradar sunt doar … informative. Aha! O să zburam cu un Airbus A-320, ȋnmatriculat HA-LYD. Ştiu că dacă ȋncerc să fac poze spre apron risc să fiu apostrofat, cu blȃndeţe, de către oamenii de ordine ai aeroportului, aşa că mă feresc cu grijă să devin ilegalist. Mă mulţumesc cu această imagine a mijlocului nostru de locomoţie, cu observaţia că, ȋntre timp, compania şi-a schimbat livery-ul. E ora 1225 iar LimaYankeeDelta nu se vede. Nu-i nimic, mai am timp să bag un pic telefonul ȋn priză la un negustor de telefoane, să mai fac o tură prin lounge. Şi, cȃt ai zice “avion”, iată că LYD trage la finger, descarcă ce are ȋn burtă şi deschide larg botul pentru o nouă experienţă. La bord suntem ȋntȃmpinaţi de un echipaj eminamente romȃnesc, comandat de dl Mircea Runceanu. Ȋnsoţitoarele, frumoase şi amabile ne supraveghează cu atenţie ȋn timp ce ne găsim 22 B şi C şi ne antrenează pentru ce poate fi mai rău, verifică, grijulii, locul poşetelor pasagerelor, mai zȃmbesc o dată şi ne anunţă ca zborul va dura aproape două ore.  Coregrafia lor are loc ȋn timp ce aeronava face turul de onoare al dotarilor aeroportuare, ne arată două Romabac-uri şi un Airbus ieşite la pensie şi se aliniază la start, suprinzător, pe 26 R. Semn bun pentru unii dintre noi, scăpăm de degajarea pistei. “Cabin crew, ready for take off” se aude vocea domnului Runceanu din difuzoarele de deasupra, toată lumea tace ȋn afară de cele două CFM56-5B care, puse ȋn plin, ne urcă rapid la altitudinea de croazieră.
 Cȃteva mici turbulenţe mai tȃrziu, dl Runceanu anunţă “Starting descent”. Şi ce mai coborȃre! Flapsuri, frȃne, aripa trepidează, urechile se ȋnfundă, ȋnsoţitoarele verifică din nou unde sunt amplasate poştele pasagerelor, LYD sparge, vitejeşte, plafonul şi jos apare un peisaj citadin. Pasagera de pe 22 A imi spune ca ăla e Napoli, cel mai frumos oras etc. Imi arată undeva, ea ştie unde, central oraşului, eu mă extaziez, dar un am timp să răspund pentru că văd un tren roşu, fără ȋndoială e un freccia rossa, iar ȋn clipele următoare alt tren, cel de aterizare al lui LYD, pe care nu-l văd, atinge solul şi ȋn jurul meu lumea aplaudă. NAPOLI!  Text şi foto: Mihai-Athanasie Petrescu Reeditare:Ana-Maria https://unursinoras.wordpress.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu