. |
Speram in "a doua renastere" a Tarom |
Pacat de orice pasare care nu mai zboara.
Chiar din metal fiind, oamenii care au insufletit-o lasa mult din ei intre "tablele" sale, oricare si oricum ar fi aceasta. Cu atat mai mult cand este una care duce sute de suflete odata intr-un zbor, sute de visuri, doruri, bucurii si dureri.
Si care se impregneaza in primul rand de "suflul" echipajului sau, al celor care "au zburat-o", au "plimbat-o"...Care au "dus-o " prin lume.
Am avut marea onoare de a participa la ultimul zbor al unei astfel de pasari.Sperand ca este ultimul zbor DOAR in Tarom.
Nu conteaza de ce a fost retrasa, ultima din trei, nu conteaza ratiunile economice.
Sunt mandru ca am cunoscut un echipaj miraculos, ca un bandaj pe o rana, femei si barbati minunati, empatici, simpatici, plini de bunavointa si povesti minunate, de solicitudine...
Si de multa nostalgie pentru un ultim zbor cu pasarea iubita.
Povesti si aventuri.
Dar pana cand le vom pune la punct pentru a va spune din ele, hai sa cititi si sa vedeti ceea ce a pregatit colegul CrissAvia cu care am impartasit acest zbor istoric. si astfel sa incepem trista poveste a "retragerii unui rege".
Si multe multumiri TAROM si Companiei Nationale Aeroporturi pentru o ocazie unica.
foto si text:
*nemotoujours*
DATI PAGINA pentru continuare:
Uneori ai o senzatie ciudata cand vezi ca istoria se scrie si fara sa vrei iei parte la asta.
La data de 29 octombrie 2016 s-a mai scris o pagina din istoria TAROM. Zborul . ROT 416 a marcat retragerea din exploatare a ultimului Airbus 310, YR-LCA. Zborul de sfarsit de drum a fost Bucuresti- Madrid –Bucuresti. Pot spune ca am ramas surprins placut deoarece am avut privilegiul sa iau parte la acest zbor. Alaturi de cativa prieteni m-am imbarcat si am asteptat cu destula emotie decolarea.... Mai bine de sapte ore am avut timp de povesti, de fotografii si de filmari. Vremea a tinut cu noi, iar peisajele au fost superbe. Asezat confortabil am savurat fiecare clipa a zborului. Trebuie sa recunosc ca-mi place sa zbor. Un moment deosebit a fost cand sefa de echipaj a anuntat cu emotie ca acesta este ultimul zbor al acestei aeronave. Am simtit tremuratul din vocea dumneaei, dar si emotia puternica a tuturor membrilor echipajului. Se stie ca pe parcursul timpului se creeaza anumite legaturi ce nu pot fi definite intre echipaj si aeronava... Doar se simt si atat. Iar cand vine acel moment al despartirii te incearca o senzatie destul de ciudata, chiar daca e doar o bucata de fier... de care te leaga atatea amintiri. Un alt moment deosebit a fost cel in care echipajul a impartit boarding pass-uri tiparite special pentru acest zbor. Pasagerii au ramas placut impresionati si toti doreau sa aiba semnatura macar a unui membru al echipajului. Si dorinta li s-a implinit.
Cand am aterizat am simtit o oarecare emotie... Nu sunt legat de aviatie decat prin pasiunea mea, dar am simtit ceva. Pot spune ca oarecum imi pare rau de fiecare data cand un avion isi incheie zborul....
De acum YR-LCA sta alaturi de YR-LCB.... Sunt doar franturi din acest zbor...
* Crissavia * |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu