18 mai 2017

1183.Avioane "Typhoon", valurile marii si sedinta foto culinara !!! (fotoreportaj pornit de la prezentarea avioanelor Typhoon la Baza "Mihail Kogalniceanu")

   Primesc pe e-mail de la MapN invitația de a participa la prezentarea oficiala a avioanelor Typhoon sosite în Romania. Și ma hotarasc sa o onorez, având și o zi libera de la scarbiciu, și zic eu că, dacă e Kogalniceanu, înseamnă că e și mare! Păi, dacă este mare, hai să plecăm de dimineața, sa vedem și marea! 
 
   Și ma trezesc eu așa binișor dimineața pe la 5.30 și o iau catinel-catinel spre gara. Noroc ca aveam bilete și nu a trebuit sa stau la coada. Cum nu e bine sa pleci singurel la drum am mai luat și un prieten după mine. Pe la 7.30 trecute fix ne punem în mișcare și după doua ore după ceas ajungem cu bine la Gara Constanta. Mulțumesc aici CFR Călători pentru 5 minute înaintare. Adică trenul a ajuns cu vreo 5 minute mai devreme. Dar cum coboram noi în gara, ne lovește un frig și o ceața de ne scoate baia în mare din cap. Mergem noi la Restaurantul din colt sa luam câte o cafea sa mai treacă vremea și ne lovește apropierea sezonului. Față de 1 Aprilie,
când fuseserăm la Tuzla, ne trezim cu prețul la cafea dublat. Și după câte o cafeluta am plecat spre autobuzul care ne-a lăsat la piciorul telegondolei. O luam spre plaja și găsim toate dughenele în plină pregătire pentru sezon: se maturau, se curatau, se spoiau pereții ca nu era zugraveala, iar principalele materiale folosite erau suruburile autofiletante și zip-tie-urile (adică soriceii aia de plastic). 
 
    Lasam zona dughenelor la o parte și mergem sa vedem marea, care ne arata ca e supărată și ne intampina cu valuri și cu frig. Bagam noi degetul în apa, ne îngheață instant și zic: „hai să mergem pana la Casino!” Pe drum intalnim câțiva depanatori de aparate de cafea care ne imbie cu cafea gratis sa le spunem dacă au nimerit rețetarul, ii ajutam pe oameni și pornim mai departe. Când colo ce sa vezi totul închis. Zic: „hai sa o luam spre satul de vacanța, ca acolo parca am văzut un gratar sfaraind!”

DA PAGINA! 

   Exact la intrare era o crasma deschisă și comandam fiecare de ale gratarului și de ale berii. Și cum savuram noi cele puse pe masa, observ cum patronul restaurantului se chinuia sa facă niște poze cutelefonul diverselor preparate și ma uit la ceas - aveam destul timp și ma ofer sa îl ajut sa facă fotografii mai bune cu sculele din dotare. Și facem noi fotografii de meniu și toate cele (PS: m-am întors sâmbăta și mi-am văzut opera expusa și omul mulțumit). Și no uite așa pe lângă cafeluta gratis am luat și masa moka în oraș.
    Și în sfârșit plecam din Mamaia spre Kogalniceanu. Ajungem la baza și acolo stai sa vezi alta dandana. Deși ajunseserăm la ora stabilită, ne trezim ca de fapt suntem primii! Asta e, facem controlul antitero și așteptam și restul gastii! Când colo, ce sa vezi?! Gasca era formata doar din presa locala din Constanta și corespondenti locali ai televiziunilor centrale. 
    Ne trezim ca suntem de fapt singurii „fraieri” care au bătut   drumul din Bucuresti. Nu tu picior de spotter, nu tu picior de alta publicație în afara de noi. Când am aflat motivul deja m-a luat capul. Pai dacă nu au asigurat cei de la MApN transport cu Spartanu'... E prea departe! PFF... Pai, dacă ești pasionat, faci și 1000 km pe jos doar ca sa ai ocazia sa vezi de aproape un avion deosebit!

    Bun... Și începe ceremonia, pe tipicul cunoscut, se da onorul, se cânta imnurile Britanic și Roman apoi ceva vorbărie, ceva schimburi de hartii, diplome etc și la final... Liber la pozat de avioane!
De drumul înapoi nu am ce sa va mai zic, ca a fost fără evenimente.


*Text și foto: Manciu Romeo* *Redactare: Ana-Maria*