 |
| O oarecare... |
Reala, simpla, omeneasca, simpatica foc, nu am editat nimic, pur si simplu am copiat-o si v-o dau ca sa va distrati citind o istorie "romantata'" a ceea ce insemna odata nu de mult "masina mica" intr-o familie.
Ma cheama Costin, am 71 de ani si toata viata mea am condus masina romaneasca Dacia. Nu Loganul de acum, pe care il stiu toti tinerii, cu al sau aer conditionat si frane pe ABS, ci Dacia batraneasca, Berlina 1300 si 1310. Si ce am reusit sa fac de-a lungul vietii cu automobilul asta, probabil ca nu va face nimeni, niciodata, cu vreo alta masina...
1. Am traversat Transalpina
Crezi ca prin '74 era vreo palma de asfalt pe Transalpina? Nu era nici urma de drum aranjat, era numai pietris, cu santuri uriase facute de camioane forestiere, iar singurii oameni care urcau pe acolo erau ciobanii. Dar imediat cum am cumparat prima mea Dacie, un 1300 bleu, m-am aventurat in afara Bucurestiului si am luat-o spre munte. Auzisem si citisem despre Transalpina, despre 'Drumul Regelui', cum i se spunea, am vazut chiar si cateva imagini, dar abia in '74 am reusit sa o traversez. Acum poate iti ia vreo 4-5 ore sa o traversezi de jos, de la Novaci, pana dincolo, spre Sebes. Atunci mi-a luat 4 zile. Pentru ca mergeam incet, facusem doua pene de cauciuc si o zi intreaga am zacut in cort, cu trei turisti din Timisoara, pentru ca era o furtuna de nu vedeai la doi pasi in fata. Atunci mi-am cunoscut nevasta.
O vreme am stat la Severin, la Dunare, imediat dupa ce m-am casatorit. De meserie eram inginer petrolier, dar m-am angajat acolo la o fabrica de butoaie si conserve. Nu mai stiu cum, dar am intrat in cardasie cu doi derbedei, colegi pe linie cu mine. De fapt, cred ca s-au bagat in seama special, ca eu aveam masina si ei nu. M-au aburit cu ceva parale usor de castigat daca facem un transport de la sarbi, cu bacul. Lumea trecea acolo ca pe miriste, nu iti trebuia nimic, nu te controlau vamesii ca stiau ca te duci sa iei de mancare. Dadeai si tu un pachet de tigari si nu aveai treaba. Si uite asa, noi trei feciori, ne duceam o data la 2-3 zile cu Dacia, traversam cu bacul, incarcam niste saci la portbagaj si ne intorceam. Mie imi faceau si plinul la Dacie, imi convenea, ajungeam acasa si scoteam benzina si o vindeam. Intr-o zi, eram singur la linie si nu puteam sa plec nici in ruptul capului. Dar era zi de marfa, asa ca le dau Dacia astora doi. Pleaca, traverseaza, isi vad de treaba, dupa care imi aduc masina inapoi in curtea unitatii. Cand sa plec acasa, mi-am dat seama dupa cum era lasata ca nu au golit portbagajul. Cand ma uit, ghici ce era acolo: 4 saci plini cu pistoale-mitraliera, noi-noute, cu hartie pe tevi si lemnul proaspat dat cu lac. Eu credeam ca aducem chiloti sau tigari, nu arme... Dar unde mai pui ca la picioare, sub bancheta, era si o lada de lemn plina cu grenade. Nu stiu ce s-a intamplat cu colegii mei, ca nu i-am mai vazut, cred ca i-a prins Secu. Dar eu m-am speriat si peste trei zile in care am tinut ascunsa masina in curte, am dus-o la Dunare si am aruncat tot ce aveam in ea.
3. Furat mireasa
Prin '81 am cumparat un model mai nou, un 1310. Eram tare mandru de masina, nu prea avea nimeni masina ca asta in oras la noi. Si cum am luat-o, cum am mers la o nunta in Simian la cumnatu-miu. Nunta mare, era toata lumea, de la seful de post, la primar si preot, se dansa, se manca pe rupte, toata lumea bea cat putea. Si ce mi-a venit mie: sa fur mireasa cu nasul, cum se face la noi. O luam pe sus, ca pe atunci nu se lua asa cu frumuselul, bagam un sac de rafie pe ea sa nu vada unde merge si o bag pe bancheta de la Dacie. Plecam repede cu masina spre Erghevita, unde statea nasul. Dar nu mergem mult si vreau sa opresc sa ne usuram, de la atata vin de casa. Opresc, iesim, ne facem treaba si ne urcam inapoi. Dar ce, crezi ca a mai pornit Dacia? Facusem deja multi kilometri si am ajuns inapoi la nunta abia la 8 dimineata, pe jos, plini de noroi. De atunci nici ca a mai vorbit cumnatu' cu mine, nici pana in ziua de azi...
4. In natura
Cine a avut Dacie in viata lui, sigur a dormit in ea. Mergeam cu cortul sau direct cu masina oriunde: la mare, la munte, in Delta, peste tot. Eu imi modificasem Dacia, am taiat placajul din spatele banchetei si am facut o prelungire din portbagaj care venea in fata. Scoteam bancheta si aveam un fel de pat, de o singura persoana: stateam intins, nu aveam treaba. Sus pe masina aveam un portbagaj pe care il incarcam cu sezlonguri, masa plianta si aragaz de voiaj, iar restul luam din natura. Tin minte cand am urcat o data in retezat, eram cu nevasta-mea. Eu dormeam pe scaunul de la sofer, scoteam volanul foarte usor sa ma intind, si nevasta pe locul asta al meu din portbagaj. Era noapte, liniste, cerul era senin si puteai sa numeri stelele. Dar ne-a trezit un cuplu de turisti, tineri si ei, lovind disperati cu pumnii in geam si capota. Stateau cu cortul la vreo 100 de metri de noi si cica venise ursul peste ei. S-au aruncat in masina, calare peste noi, claie-gramada cum au apucat, am incuiat usile si am asteptat. Cand m-am uitat cu lanterna, ursul le daramase cortul si statea pe niste haine, mancand linistit. Asa ca am asteptat sa se faca zi, inghesuiti, pana cand Mos Martin si-a luat talpasita in ritmul sau.
5. Carat lemne
Apropo de aventuri din padure. Habar nu am ce capacitate avea Dacia de transport, sau ce capacitate or avea masinile astea noi. Dar eu tin minte ca puneam pe 1310 peste o tona si mergea fara greata. Cel mai mult cred ca am incarcat atunci cand am fost la lemne, intr-o padure de langa oras. Aveam blat cu politistul si nu se lua de mine cand ma vedea cu masina doldora, asa ca mergeam de vreo 3-4 ori in fiecare toamna. Bagam busteni in portbagaj, pe bancheta si sus pe plafon. De vreo doua ori au explodat cauciucurile din spate, dar in general nu aveam probleme, chiar daca aproape atingeam cu burta de asfalt. Dar m-am lacuit de obiceiul asta intr-o iarna si de atunci am apelat la Vasile, care avea un TV. Mai aveam putin sa ajung acasa, dar am auzit o trosnitura si puntea s-a rupt in doua ca un bat de chibrit, roata, cu tot cu arc ramanand in spate, intr-o groapa, si rezervorul, dupa ce s-a lovit zdravan de un pietroi, s-a crapat si s-a golit. Motorul mergea, nu avea treaba. Si am ajuns acasa, asta dupa ce am legat un lemn cu sarma direct de puntea ramasa, alunecand agale catre destinatie. Ce nu am aflat eu nici pana in ziua de azi este cum de mergea motorul cu rezervorul gol...
6. Porcul de Craciun
Am auzit la unii care spun ca Loganul este bun, ca are portbagaj mare si poti care si porcul de Craciun. Sa stii ca asta nu e o legenda, e pe bune. Cine avea masina facea bani frumosi carand porci de Craciun pentru unul, pentru altul. Eu mai duceam cu Dacia pentru neamuri, dar nu ma interesau comenzi de la necunoscuti ca nu era tocmai placut, ti se murdarea masina, trebuia spalata, ramanea miros de sange, nu era foarte simpatic. Intr-o iarna, tin minte, ca am vorbit sa ne asociem cu soacra-mea si cu unchi-miu, sa nu luam porci separati, sa luam unul singur. Si asa stateam aproape, faceam pomana la soacra, imparteam carnea, era mai usor. Numai ca nu mi-a spus nimeni ca urmeaza sa transport un porc de peste 280 de kilograme... Cand l-am vazut pe animal, singura mea intrebare era cum naiba il urcam in Dacie? Pai haide sa-l urcam viu! Si ii facem felul acasa. Il urcam pe o rampa de lemn si porcul cade direct in portbagaj, dupa care il legam. Dar ce, crezi ca a stat cuminte? Se zgaltaia toata masina din amortizoare, zici ca aveam rotile ovale cand mergeam. Ajungem in sfarsit acasa, dar se iveste alta problema: cum il dam jos? Vine socru-miu cu cutitul sa-l taie direct in masina. Numai ca baga prost lama, sare sange peste tot, Dacia mea alba era acum mai mult rosie. Porcul nu moare, nu i-a nimerit jugulara bine, era prea gras. Vine dupa aia cu toporul, sa-i dea la scafarlie. Il loveste, dar lama ricoseaza direct in aripa interioara de la Dacie si iese pe partea cealalta ca printr-o foaie de hartie. Macar se aerisea mai bine acum...
7. Transport persoane
Am carat orice cu Dacia, de la purcei si lemne, la o piatra de mormant si doua sicrie. Dar cel mai mult am transformat Dacia clasica in microbuz. Atunci cand mergeam la munca, atunci cand ma intorceam, atunci cand plecam spre Bucuresti sau spre mare, mereu aveam masina plina. De cateva ori s-a intamplat sa am ceva mai multi cetateni la bord decat numarul prevazut de producator. Adica Dacia are 5 locuri, da? Ei bine, am mers in ea si 14 persoane. Aveam un break atunci, era prin 1986 si ma intorceam de la mare cu familia. Si dupa Medgidia am dat peste o alta familie care ramasese in drum cu masina, cred ca li se arsese garnitura de chiulasa. Aveau un Ford american, mare... Pe cat de mare, pe atat de prost. Am vrut sa-i ajut, dar nu am avut cu ce. Si singura varianta a fost sa o iau pe mama si pe copii ca sa-i duc intr-o benzinarie, ceva, departe de arsita verii. Problema era ca... erau 9 copii. Adica eram noi 4 si au mai intrat 10. In fata nevasta-mea cu un copil, pe bancheta fii-miu, alaturi de el venind mama cu inca 3 odrasle. Restul, la portbagaj. Noroc ca erau mici si aveau loc, iar bagajele noastre erau sus. Ne-am inghesuit ca sardinele si am ajuns, ducandu-i la loc sigur pe copii, pana cand rezolva tatal cu masina. Abia a doua zi am descoperit ca unul din puradeii din portbagaj se rahatise pe trusa mea de scule. In rest, totul regulamentar.
8. Populat balta
Mai am una simpatica cu transportat de marfa. Prin '89 imi luasem iar o Berlina. Si ma suna un prieten care era sef la Apele Romane si avea blat la o balta de pescuit ca o navodeste, sa vin sa-mi iau niste peste proaspat. Zis si facut. Ajung langa Butimanu, oamenii tocmai scoteau plasele. Ce-i drept, avea multa marfa, de toate neamurile si dimensiunile. Trebuia ca tot pestele sa ajunga la fabrica, pe hartie, dar de fapt nici un sfert nu ajungea, pentru ca se dadea pe sub mana. Imi aleg eu niste crapi frumosi, niste salau si doi somni. Ii bag intr-un sac, dar dupa aia mai imi vine o idee. Ia sa iau eu niste peste viu sa-l duc la mine acolo, in Lacul Morii! Imi aduce un baiat o folie mare, o intind in portbagaj si trag un furtun. Pun apa vreo 3 palme, dupa care incep sa arunc acolo cativa ciortani, carasi, cateva stiuculite si vreo 5 galeti de strapazani. Inchid portbagajul si o iau spre oras. Simteam eu ca la frane apa se balangane si loveste peretii portbagajului, dar nu am dat atentie. Ma asteptam sa nu supravietuiasca toti: care scapa, ajungea in balta, care nu, pe gratar! Insa, spre surprinderea mea, toti au ajuns cu bine si am populat balta cu vreo 30-40 de kile de peste. Asa ca, daca vreodata, o sa prinzi un peste in Lacul Morii, s-ar putea sa fie unul plimbat cu Dacia!
9. Vanatoare
Vanator nu am fost niciodata. Dar printre atatia prieteni pescari, aveam si cativa pasionati de vanatoare. Tin minte cand am fost la o chermeza undeva in Dobrogea, s-au imbatat unii si au venit cu o idee stralucita sa mergem la vanatoare noaptea, la reflector. Asta avea un ARO dar era stricat, asa ca m-am oferit sa pun la bataie Dacia de teren. Un vanator statea in dreapta, cu geamul lasat, unul in stanga, pe bancheta, si altul iesit pe fereastra, manuia reflectorul legat la bateria masinii. Cica mai facusera asa si au impuscat, ilegal ce-i drept, cativa mistreti de toata frumusetea. Dar poate ca de la alcool, poate de la aliniera planetelor, cert este ca ne-am plimbat noi pe ulite si prin campurile de porumb degeaba, ca nu am gasit niciun animal. La un moment dat, unul a vazut un iepure care a inceput sa alerge pe camp. Avand cartuse de mistret, nu de iepure, dar beti fiind, astia au inceput sa traga in el. Evident, fara succes. Si tipau la mine de zor sa maresc viteza, sa-l calc cu masina. Zis si facut, dar nu puteam tine pasul in zig-zag, am luat-o pe camp, alergam de nebun, cateodata mai aparea iepurele in faruri, pana cand am auzit o uriasa pocnitura care a bruscat masina. Atat de tare, incat ala din spate care tinea lanterna a zburat direct pe geam. Ce sa vezi, intrasem cu Dacia intr-un piron urias din fier, care iesea afara vreo 30 de centimetri. Cica acolo se priponesc vacile la pascut. Si imi gaurise baia de ulei dintr-o parte in alta, exact ca un fermoar...
10. Turul Europei
Poate ultima mea amintire la bordul Daciei ce merita povestita a avut loc in 1990, imediat dupa Revolutie, cand se deschisesera granitele spre Europa. Mi-am facut bagajele cu nevasta-mea, am lasat copiii la bunici, si am luat-o spre vest. Ungaria, Austria, Germania, Danemarca, Suedia, dupa care Olanda, Belgia, Franta, Italia si inapoi spre casa. A fost o calatorie fabuloasa, in care am descoperit ca exista lume si dincolo de granitele comuniste. Si tin minte serile petrecute in campingurile din Germania si din Suedia. Toti acolo aveau rulote, campere sofisticate, noi dormeam in masina, in batrana Dacie. Si tin minte cum scoteam noi, romanii, cele doua sezlonguri si masa plianta din portbagaj, le puneam in spatele masinii, langa portbagaj, si luam cina admirand apusul. Aveam la noi sampanie Zarea si icre negre de morun luate de la rusi. Dormeam pe scaunele moi si incomode ale Daciei, dar lumea era a noastra.
Si, daca te intrebai, in Dacie, prin '82, te-am facut si pe tine.
Cu drag,
Tata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu