 |
| . |
Pe data de 15 septembrie 1948 au început școala la Câmpina...o școală profesională patronată de Steaua Română, viitoarele Ateliere Centrale Câmpina, sucursală a lui Astra Română din Ploiești...
Pedagogul Mișu Tudor i-a încolonat și i-a dus la echipare...prin cotloanele internatului, unde azi se află Clubul Pensionarilor din Câmpina, pedagogul și ajutoarele lui i-au echipat cu costume, le-au dat pantofi, paltoane, șepci, ciorapi, cămăși de noapte din acelea lungi, căciuli și chiar și cremă de ghete le-au dat...erau atât de bogați de acum, zice tata, încât le-au dus câte ceva și celor de acasă, de la Greceanca, un sat aparținând comunei Breaza din regiunea Buzău...ăia erau mai necăjiți decât el și frate-său...
Mișu Tudor, pedagogul, era încă la facultate și mare i-a fost mirarea tătuțului meu ca să-l revadă ofițer în anul 1954...destinul l-a purtat pe fostul pedagog la regimentul de tancuri din Bacău, unitate unde Gică, fratele geamăn al lui Aurică, își satisfăcea stagiul militar...pe tata nu l-au luat în armată...însă am făcut eu și fratele meu armată cât pentru 10 vieți de-ale lui tătuțu...există o balanță în Univers...
Dar să ne întoarcem la Câmpina...
DA PAGINA!
Școala profesională a durat 3 ani...până în 1951 a durat...
În acel an tata se angajează ca lucrător la A.C.C.... această nouă titulatură, acronimul de la Atelierele Centrale Câmpina este preluată de fosta Steaua Română...
Cică directori erau doi ruși, despre ale căror nume nu-și amintește nimic...amândoi purtau haine civile și se ocupau de tehnic și de aprovizionare...eram încă sub ocupație sovietică...România a fost declarată țară învinsă și am plătit despăgubiri de război după cea de-a doua conflagrație mondială...habar nu am avut despre asta în tinerețea mea, cu toate că mama aducea niște monitoare oficiale în care erau trecute numele celor uciși ori dispăruți pe frontul de Est...
Până pe la jumătatea anilor '50, uzina a fost păzită de armată, soldați înarmați, drept santinele, fiind postați în gherete, exact ca în cazărmi, în locurile strategice...
Prima secție în care a lucrat tata purta acronimul R.M.U....Reparații Mașini Unelte...Costel Bucătaru, Corneanu Aurel, Moldoveanu Ștefan, au fost cei mai pricepuți îndrumători ai lui...nu minte tata...lui Costel Bucătaru i-am fost și eu ucenic...dar eu nu eram ca tata...aveam două mâini stângi...
Apoi tata îi numește de directorii A.C.C.-ului...Dițulescu, Alexandru, Nica, Preda, Tiseanu și mai zice că nu sunt toți în enumerarea lui...ordinea nu e exactă, pentru că tata nu-și mai amintește cronologia...dacă el nu știe, eu nici atât...dar pot să confirm că în luna februarie 1986, director la A.C.C. era domnul Tiseanu...m-a primit frumos în biroul său și m-a angajat...asta din respect pentru tata...
Directorul Nica îi fusese chiar pedagog la școala profesională...
Dar cu drag, tata-l pomenește pe directorul Alexandru...acestuia îi plăceau dansurile...era topit după tradițiile românilor...înființase o echipă de dansuri populare cu care făcea furori prin țară...inimosul instructor era Glod Vasile...
Tata și fratele său geamăn, zic amândoi că cei mai buni din ansamblu erau, pe lângă ei, Iojii, Țintea, Sabin Georgescu, Sandu Ghimiș și cu ale lor partenere Mariana Tocitu, Tanța Sughici, Bulgăroaica, Fiica, Tuța, Tanța Păltineanu, Fălcuță și Leana Apostol...cea mai frumoasa era Mariana Tocitu...de departe cea mai frumoasă...și tata are ochi...aici l-am moștenit, cu toate că la dansuri am plumb în încălțări...
Au dat spectacole la Petroșani, Petrila, Târgu-Jiu, Cernavodă, Poarta Albă și aiurea...din 1951 până când s-a însurat a dansat...s-a însurat în 1961 , dar a dansat numai până în 1960, logodnica fiind geloasa...i-a rupt cele mai multe dintre fotografiile cu dansatoarele, dat mai am eu câteva...
Își amintește cum din gara Câmpina, erau atașate la trenurile patriei câte două vagoane de dormit...acestea-i cărau în aventura vieții lor...
În 1990, la 30 de ani distanță de ultimul spectacol dat de trupa din care făcea parte tătuțu meu, A.C.C.-ul, care în vremurile socialismului purtase și denumirea de Uzina Mecanică Câmpina, devine Sovrom Petrol...și se descotorosește de tata, în luna iulie...de el și de multi alți meseriași școliți cu greu, cu toate că nu erau la vârsta pensionării...de la schimbu III a ieșit tata la pensie...l-am dus până la poarta 1 a fabricii, cărând un tort pe care l-a dat gata cu apropiații săi din secție...
Directorul Plămădeala i-a semnat decizia de pensionare...
P.S. FOTO: Aurică și Gică în anul 1981 la o nuntă la restaurantul Valea Prahovei, din Câmpina. Azi, în locul elegantei terase, sunt blocuri cu arhitectură nord-coreeană, mai e o parcare cu rable așezate în dezordine și o habă de gunoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu