386.Pagini de istorie: Vânzarea bunurilor imobiliare ale mânăstirii Zagavia.

Biserica Zagavia (foto Miron Dumitru)

  O istorie mai putin stiuta este si cea a felului in care functiona economia tarilor romanesti in vechime si mai ales economia bisericii ortodoxe.
Dl.col.Miron Dumitru ne aduce o pagina interesanta cu privire la aceasta problema.

  "Călugărul Zagavei, întemeiază într-o poiană din codrii de peste râul Bahlui, pe deal, în dreptul curții domnești de la Hârlău, la marginea târgului (târgul se întindea peste Bahlui pe dealul de sud de curtea domnească cam  1000 de metrii), un schit.
Mânăstirea este construită la 1624, și refăcută la 1830. Biserica mânăstirii (care mai există și acum) are hramul Nașterea Maicii Domnului. Cu timpul, mînăstirea a primit multe danii de la domni din pământurile Curții Domnești de la Hârlău, dar și de la credincioși, cum este dania din martie 1624 a lui Gavril Budu din Hârlău, care donează o poiană din Pârcovaci (document ce reprezintă prima atestare documentară a satului Pârcovaci)."
DATI PAGINA :



Mânăstirea Zagavia, figurează într-un document cerut de ocupanții ruși după 1832 (v. și Regulamentul Organic), unde în ținutul Hârlău, existau mânăstirea Zagavia și Coșula și schiturile : Deleni, Unsa, Baloș și Zlătunoaia.
In august 1860, prin ordonanţă domnească s-au desfiinţat mănăstirile moldovene Doljeşti şi Zagavia, precum şi alte 31 de schituri din Moldova.
Motivul invocat de Alexandru Ioan Cuza a fost că vieţuitorii lor, în parte socotiţi că „sunt călugăriţi în contra canoanelor“ şi că au „o purtare abătută de la morală“, au fost duşi la alte mănăstiri, iar bisericile şi anexele lor transformate în biserici de mir şi, respectiv, în „ospicii pentru cerşetori invalizi…, în şcoale săteşti sau alte asemenea aşezăminte de folos obştesc“.
Călugării și bunurile mânăstirii Zagavia au fost transferate mânăstirii Coșula din județul Botoșani. Biserica a ajuns biserică parohială pentru satul Zagavia. Cu timpul anexele mânăstirești s-a dărămat, a mai ramas doar biserica și cimitirul.
Bunurile imobile ale mânăstirii au intrat în proprietatea statului, înițial date în arendă (embatic), apoi au fost vândute la licitație publică.
Am găsit un Monitor Oficial din 22 februarie 1908 , prin care se publică decretul M.S. Carol I, regele României, prin care se aproba rezultatul licitațiilor de vânzare a bunurilor imobiliare ce au aparținut statului, din fosta moșie a mânăstirii Zagavia.
Vânzarea acestor terenuri, vii și livezi s-a facut în baza legii înstrăinării bunurilor statului și rescupărării embaticurilor (embatic, conform DEX, o proprietate arendată pe o perioadă îndelungată și care poate fi luată cu timpul în proprietate).
Din decret rezultă că au cumpărat teren, în condițiile legii, vii și livezi următorii cetețeni:
-          Mihai Danalache din Bădeni.
-         N.V.Vărvărăscu din Hârlău
-         Vasile Zamfirache din Bădeni
-         Stefan Belcescu din Bădeni
-         Gheorghe C. Zurbagiu din Bădeni
-         Nicolae Coibuș din Bădeni
-         Gheorghe Sumanariu din Bădeni
-         Ioan Ghimis din Badeni
-         Vasile Danalache din Bădeni
-         Gherghe Chihaia din Bădeni
-         Isidor Stoica din Bădeni
-         Arseni Mihailescu din Badeni
-         Nicolae Gherasim Cârlan din Hârlău.
-         Ioan Gușă din Bădeni
-         Ion Ceucă din Bădeni
-         Grigore Stoica din Bădeni
-         Dimitrie Belcescu din Bădeni
-         Costache Iliescu din Sipote
-         Ion Gavril Lipoveanu din Bădeni
-         Teodor Ciubotariu din Bădeni
-         Sava Carp din Hârlău
-         Ion Micu din Bădeni
-         Nicolae Stoica din Bădeni
Ca prețuri: terenul arabil cu puțini arbori 905 lei pe hectar, iar viile și livezile și până la 2900 lei pe hectar.

Mă întreb, ce urmași ai acestor persoane mai au în proprietate aceste terenuri? O parte din familiile cu aceste nume mai sunt în comuna Scobinți (Stoica, Ciubotariu, Sumanariu)
Se pare că și locuitorii din Zagavia au motiv de aniversare ca și cei din Pârcovaci. Si împlinesc 390 de ani de la zidirea bisericii și mânăstirii Zagavia. Poate voi publica în viitor un articol despre daniile și donațiile care au dus la o avere peste 1000 de hectare de pământ arabil, vii, livezi, păduri, heleștee de pește, sate Cârligi, Neamț și Todirești – Negrești, jud.Vaslui, mori de grâu pe Bahlui, topitorii de cânepă, velnițe de țuică, prăvălii și case în Hârlău, ale acestei mânăstiri, care a fost un important centru de cultură a evului mediu mijlociu din Moldova, cunoscut și în Polonia.
Cum este la ordinea zilei taxarea veniturilor bisericești, iată că nu este o noutate! În octombrie 1860, domnitorul Cuza promulgă „Legea relativă la taxa de transmitere asupra proprietăţilor aşezămintelor publice“, prin care se prevedea perceperea pe „seama guvernului“ a unei taxe de 10% pe an asupra venitului net al „proprietăţilor nemişcătoare… ale mitropoliilor, episcopiilor, mănăstirilor închinate şi neînchinate cu metoacele lor, al chinoviilor, mănăstirilor şi bisericilor de sub diferite tutele…, al seminariilor, precum şi al cărui alt aşezământ de binefacere“. La început, această măsură se aplicase numai în Moldova, însă din mai 1862 a fost aplicată şi în Ţara Românească. Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri din 1860, aprobată şi de Adunarea Ţării şi întărită de domnitor, venitul tuturor mănăstirilor intra direct în vistieria ţării. Mai multe aici http://www.ziarullumina.ro/calendarul-zilei/istoria-crestinismului-dcccxliv-biserica-din-tarile-romane-timpul-lui-alexandru

col(r)Miron Dumitru