 |
| . |
Colega noastra Ana-Maria ,harnicutza ca de obicei, a terminat fotoreportajul despre Clinceni, amenintandu-va in aceste pagini ca restul aventurii o veti citi de la mine...Desigur asa va fi...Cum pot de repede!
Eu mai am ceva de lucru, mai ales cu "poznele" colegilor nostri-total diferite de ale ei desigur...mai ales ca vor aparea in ele muuuulte diplome!
De ce?Lasa c-o sa vedeti!
Pana atunci delectati-va ,mai ales cu superbele sale fotografii.
(nemotoujours)
După mulţi ani de aşteptare, renunţări şi amânări… Iată-mă, în
sfârşit, aterizând cu eleganţă pe gazonul aerodromului de la Clinceni.
Fără scârţâit de frâne în parcare şi cu zâmbetul pe buze, privind un cer
cum nu se poate mai potrivit pentru un show aerian de excepţie.
Şi asta după ce comisesem deja o gafă pentru care mă mir şi acum că
Nemo m-a iertat de vreo câteva după ceafă. Cred că, dacă nu ar fi
existat pericolul de a-mi deregla prea tare obiectivele, ceea ce ar fi
dus la fotografii neclare, lipsa timpului nu l-ar fi împiedicat…
Dacă mi se părea imposibil de ajuns acolo din Ploieşti, din Bucureşti
e mai simplu decât un „hapciu”, cu maşina proprie!… Ultima curbă şi
hangarul celor de la TNT răsare din iarbă. În sfârşit păşesc în… „drop
zone”! Mă opresc pentru câteva secunde pentru a admira locul în care se
împlinesc, dacă nu toate, unele vise, sigur.
Ultrauşoarele au deschis spectacolul…
DA PAGINA!