1977. Noile tractoare produse la Brasov la inceputul anilor ’60

IAR-22 ultimul exemplar se afla la "Iulius Mall",Brasov

UTB KD-35

   Deşi s-au înregistrat numeroase probleme în cursul programelor de fabricare ale tractoarelor IAR-22, IAR-23, „Kiroveţ KD-35” şi ale celor din gama „UTOS”(ambele fiind licente sovietice-UTOS 24/26/27 RSS Bielorusa, n.r.), experienţa dobândită treptat de inginerii şi muncitorii de la Braşov a ajutat în momentul în care autorităţile de la Bucureşti au stabilit contacte cu conducerea companiei „FIAT”. Rezultatele pozitive ale colaborării româno-italiene în acel                                                                                                  domeniu au fost prezentate la
                                                                                 1 septembrie 1963 în ziarul „The

UTOS 26

Washington Post” de către Andrew R. Pearson – după vizita pe care a efectuat-o în România cu soţia sa, alături de Earl Warren (preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a SUA) şi soţia acestuia, precum şi cu coproprietarele „The Washington Post” (Agnes Elizabeth Meyer şi fiica sa, Katharine Graham) şi ziaristul american Clayton Fritchey (11-14 august 1963). Andrew Pearson a publicat la 1 septembrie 1963 două informaţii primite de la autorităţile române:tractorul echipat cu un motor „FIAT D 115” (de 45 CP), realizat la uzina din Braşov, avea un preţ de vânzare de 2000 de dolari, iar producţia anuală planificată era de 22.000 de bucati.
   DA PAGINA!

852.PROGRAMELE DE FABRICARE A AVIOANELOR IAR-93 ŞI IAR-99

IAR93 Vultur - foto Av Craiova

    Urmeaza o analiza economica si politica a constructiei celor doua aparate romanesti, dar si despre alte tipuri de armament, de aceea va rog sa cititi si notele de subsol ale lucrarii.
    Veti gasi si doua note personale inserate,care nu sunt consideratii ale autorului.
(nemotoujours)

    În anii ’80, forţele armate sovietice aveau în compunerea standard a unităţilor tancuri T-72 şi maşini de luptă ale infanteriei BMP-1, în timp ce armata română primea în dotare versiuni româneşti ale tancului sovietic T-55 şi ale transportorului amfibiu blindat BTR-70. Practic, tehnica de luptă realizată în România era în urmă cu cel puţin o generaţie faţă de cea fabricată în URSS pentru propria armată şi pentru statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

În acel moment, industria românească de apărare dispunea de o tehnologie de fabricaţie uzată moral deoarece Nicolae Ceauşescu a impus scăderea drastică a cheltuielilor militare ale României începând din anul 1980. Totodată, URSS şi statele europene occidentale (Marea Britanie, Franţa) – cu care România a colaborat în acel domeniu – nu au furnizat autorităţilor de la Bucureşti tehnologie de ultimă generaţie, evitând o posibilă cădere a acesteia în mâna inamicului (NATO, respectiv URSS).

DA PAGINA!

840.ASPECTE PRIVIND CÂTEVA EVADĂRI AERIENE DIN ROMÂNIA (1946-1971)

 Heinkel He111

În timpul Războiului Rece, cazurile de utilizare a unor avioane civile sau militare cu scopul de a fugi din România nu au fost mediatizate de autorităţile de la Bucureşti – cu excepţia celebrului „eveniment de la Tămădău” (14 iulie 1947), o înscenare a autorităţilor comuniste de la Bucureşti încheiată cu dizolvarea Partidului Naţional-Ţărănesc şi condamnarea la închisoare pe viaţă a liderilor săi, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache (11 noiembrie 1947).

Prima „evadare” aeriană reuşită din România postbelică a avut loc în luna octombrie 1946, când un avion „Heinkel-111” a decolat de pe aerodromul din Caransebeş (unde fusese adus pentru reparaţii) cu scopul declarat de a ajunge la regimentul de bombardiere de la Braşov. Pilotul Matei Ghica-Cantacuzino¹ şi mecanicul de bord Raul Gheorghiu aveau deja pregătit un plan de ieşire din ţară: primul deţinea o hartă cu traiectul de zbor de la Caransebeş la Bari (Italia), iar cel de-al doilea intervenise la sondele care indicau nivelul de combustibil din rezervoare, în aşa fel încât avionul să fie alimentat cu mai multă benzină decât era permis de autorităţi pentru zborul de la Caransebeş la Braşov. În afară de cei doi membri ai echipajului, în avion s-au mai aflat Mihail Fărcăşanu (liderul organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Liberal) împreună cu soţia sa, Pia, şi Vintilă V. Brătianu.²

^{DA PAGINA !}

831.Istoria mai putin stiuta:GHEORGHIU-DEJ NU MAI PLEACĂ LA MOSCOVA (NOIEMBRIE 1957)-catastrofa aeriana devenita mit

Abstract: On November 4, 1957, a Soviet Ilyushin-14 plane (in VIP version) who was carrying to Moscow a Romanian delegation led by Prime-Minister Chivu Stoica crashed in a forest, nearby Vnukovo airport (Moscow). In this accident died Grigore Preoteasa and three members of the Soviet crew. Fortunately for Gheorghe Gheorghiu-Dej, he had cancelled the trip with that plane a few days before the accident because of a strong flu.

Ghe.Gheorghiu-Dej

IL14P al Tarom

La 4 noiembrie 1957, o delegaţie condusă de Chivu Stoica a plecat în URSS cu un avion de pasageri Il-14 P (înmatriculat YR-PCC şi amenajat în variantă VIP¹), în scopul participării la Kremlin la sărbătorirea a 40 de ani de la declanşarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, precum şi pentru a lua parte la Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti (Moscova, 14-19 noiembrie 1957). După o escală de alimentare cu combustibil efectuată la Kiev, avionul a continuat zborul spre capitala URSS şi s-a prăbuşit cu câteva momente înainte de aterizare, într-o pădure din imediata vecinătate a aeroportului Vnukovo, din cauza nerespectării de către piloţi a regulilor de zbor în condiţii de ceaţă persistentă. În accident şi-au pierdut viaţa Grigore Preoteasa (secretar al C.C. al P.M.R.) şi trei membri ai echipajului sovietic: locotenentul-major V.N. Şliahov (comandant), căpitanul I.I. Hriukalov (navigator) şi N.Z. Pavlikov (tehnician de bord). Copilotul V.I. Saraikin, mecanicul de bord V.A. Gurov, radiotelegrafistul A.G. Romanov şi ceilalţi membri ai delegaţiei române au fost răniţi: Chivu Stoica – preşedinte al Consiliului de Miniştri; Alexandru Moghioroş, Nicolae Ceauşescu, Ştefan Voitec, Leonte Răutu, Ştefan Voicu, translatorul Mihai Novicov, stenograful Ion Petrescu, Al. Micu – aghiotantul lui Chivu Stoica.²

DA PAGINA !

809.Intre ciocan si nicovala :MĂSURI ÎNTREPRINSE DE MARELE STAT MAJOR ROMÂN PENTRU APĂRAREA FRONTIEREI DE SUD-VEST A ROMÂNIEI, ÎN PRIMĂVARA ANULUI 1941

Dunarea

  Continuam seria despre istorii mai putin stiute cu o serie de actiuni ale armatei romane in al doilea razboi mondial, actiuni despre care nu ati citit mai nimic si nu ati aflat mai de pe nicaieri!
  Usurel si cu atentie, haideti sa vedeti despre ce este vorba:
(nemotoujours)

Asigurarea libertăţii de navigaţie pe Dunăre, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, a constituit o chestiune vitală pentru statul român. O mare parte din transporturile comerciale ale statelor din Europa centrală şi de sud-est se desfăşurau pe Dunăre şi importanţa militară a acestei căi de comunicaţie a fost sesizată din timp de toate statele europene angajate în război în toamna anului 1939. Interesele statului român au impus în acele momente menţinerea neutralităţii faţă de conflictul care se declanşase. Condiţiile externe erau însă vitrege: pe de o parte exista un tratat economic încheiat de România cu Germania în martie 1939, prin care se asigura o piaţă de desfacere pentru produsele româneşti, cu preţuri relativ bune şi o aprovizionare constantă cu produse manufacturate ce nu se puteau fabrica în România – îndeosebi tehnică de luptă modernă şi utilaje industriale, iar, pe de altă parte, politica externă tradiţională a României se sprijinea de două decenii pe alianţa cu Franţa şi Marea Britanie, adversarele Germaniei.

DA PAGINA !

803.RĂZBOIUL AERIAN ŞI MIZA PETROLULUI (DE LA PLOIEŞTI LA BAGDAD, VIA WASHINGTON)

Aviaţia este mereu un domeniu fascinant pentru cei care se încumetă să aprofundeze cercetarea istorică şi nu numai. A zbura pentru a atinge chiar şi pentru o clipă cerul cu mâna a fost unul dintre visele dintotdeauna ale fiinţei umane. El, Omul, şi-a recunoscut limitele fizice, dar a cutezat totuşi să privescă spre albastrul infinit al cerului şi să spună cu seninătatea şi inocenţa unui copil: „Mama, uite! Vreau acolo, sus!”

 

Poate că nici una dintre realizările umane nu îmbină atât de interesant şi de util, în acelaşi timp, ideea de zbor cu realizările de vârf ale ştiinţei şi tehnicii. Dar, dintr-o dată, pe pânza avioanelor de la începutul secolului trecut a apărut cocarda. Mai întâi timid, pictată şui de un oarecare meşter zugrav, mai târziu cu dimensiuni din ce în ce mai mari şi în culori adeseori stridente, amintind de carnavaluri. Lumea se înfierbânta, generalii fremătau laolaltă cu politicienii, iar publicul credea că piloţii-actori nu mor niciodată, că piesa are întotdeauna happy-end. 

 

Din păcate, dezamăgirea a fost teribilă. Omenirea a aflat încă o dată, mult mai curând decât se aştepta, că „războiul este o crimă imbecilă”¹. În Marele Război (1914-1918), care nu a lăsat în urmă decât regrete şi doliu, avioanele au devenit dintr-o dată instrumentele distrugerii, cocarda fiind cizelată pe derivele şi aripile maşinilor zburătoare în funcţie de părerile diferiţilor artizani ai războiului aerian. Iar în cele două decenii de linişte relativă care au urmat (1919 – 1939), au fost experimentate noi metode de folosire a avioanelor pentru scoaterea din luptă a forţelor aeriene adverse şi nu numai.

DA PAGINA !

790.SPRIJINUL MILITAR ŞI UMANITAR ACORDAT DE NICOLAE CEAUŞESCU LUI YASSER ARAFAT (1977-1989)

1975 Intalnire Ceausescu Arafat la Damasc

   Reluam povestile istoriei mai putin stiute a Romaniei,publicand un studiu deosebit de interesant:

    La 1 august 1989, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care a prelungit cu încă şase luni mandatul Forţei Interimare a ONU în Liban (UNIFIL). Acesta expirase în ziua precedentă, iar „căştile albastre” trebuiau să-şi menţină poziţiile din sudul Libanului pentru a proteja taberele de refugiaţi palestinieni de un posibil atac al trupelor israeliene aflate în regiunea respectivă.

DA PAGINA !

768.NICOLAE CEAUŞESCU NU A RECUNOSCUT EXISTENŢA „RĂZBOIULUI RECE” ÎN OCTOMBRIE 1989/ NICOLAE CEAUŞESCU REFUZED TO RECOGNIZE THE EXISTENCE OF THE COLD WAR IN OCTOBER 1989

 

Gorbaciov si Honeker

     În viziunea lui Nicolae Ceauşescu despre relaţiile internaţionale, „Războiul Rece” nu mai exista la începutul lunii octombrie 1989. Această concluzie absurdă a rezultat din declaraţia pe care preşedintele României a făcut-o la 12 octombrie 1989, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. „Consider că este necesar – afirma Nicolae Ceauşescu – şi chiar în referirile pe care le facem la vizită şi rezultatele ei (liderul P.C.R. a efectuat o vizită la Berlin, în perioada 6-7 octombrie 1989 – n.n.) şi în cele ce am constatat, să ne referim şi la acţiunile cercurilor revanşarde din R.F. Germania împotriva R.D. Germane şi să condamnăm toate aceste încercări care sunt în contradicţie cu principiile de la Helsinki, cu principiile dreptului internaţional, cu Charta ONU şi nu pot să servească dezvoltării colaborării. Dimpotrivă, amintesc de perioada „războiului rece” şi în multe privinţe depăşesc perioada „războiului rece”.

DA PAGINA !

745.INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE APĂRARE DUPĂ ÎNFIINŢAREA ORGANIZAŢIEI TRATATULUI DE LA VARŞOVIA (1955 – 1968) -partea a II-a

Ceausescu si Tito

   Continuam fascinanta poveste a dezvoltarii industriei romane civile in paralel cu cea militara aducand noi informatii deosebit de interesante cu privire la colaborarea dintre Romania si CAER in contextul in care nu se renunta la partenerii occidentali si la importul complementar de tehnica si tehnologii de la acestia, chiar daca presiunile din partea URSS cresteau ,tensionand si mai mult relatiile politico-economice intre aceasta si Romania.

  In acelasi timp apare in sfarsit si povestea cercetarii militare nucleare in tara noastra, dar vom afla si faptul ca in graba asimilarii multor produse, a fabricarii lor, cantitatea de rebuturi era enorma, iar birocratia si dificultatile de colaborare in cadrul CAER a facut ca multe dintre produsele militare sub licenta sovietica sa fie realizate deja uzate moral.
  La aceasta parte veti suporta si cateva interventii personale, comentarii pe marginea ideilor prezentate.

                                                                                    (nemotoujours)

 Citam:

" Dezvoltarea în mod accelerat a industriei româneşti a cuprins şi sectoarele sale militare. Astfel, începând din anul 1965, în România au fost iniţiate cercetări în vederea stabilirii efectelor exploziilor nucleare în diferite medii de acţiune, s-a studiat modul de utilizare a fenomenului de termoluminiscenţă în dozimetria radiaţiilor şi s- a trecut la fabricarea completului de protecţie antichimică nr. 2 (model 1965), destinat militarilor care acţionau mult timp în teren contaminat, celor care lucrau cu substanţe toxice de luptă, precum şi personalului care efectua decontamin ările radioactive, biologice şi chimice. Concomitent, au fost concepute ş i realizate o serie de produse speciale esenţiale pentru dotarea armatei române: pistoale- mitralieră, puşti-mitralieră şi mitraliere cal. 7,62 mm (modelele 1963, 1964, respectiv 1966), puşti semiautomate cal. 7,62 mm (cu lunetă), mitraliere cal. 14,5 mm şi 12,7 mm, aruncătoare de grenade reactive antitanc..."

DA PAGINA!

734.INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE APĂRARE DUPĂ ÎNFIINŢAREA ORGANIZAŢIEI TRATATULUI DE LA VARŞOVIA (1955 – 1968) -partea I

Tun AA 57 mm

Citat :

Acest punct de vedere a fost exprimat clar în reproşurile făcute de însuşi Hruşciov. „De ce aveţi nevoie de industrie? Vreţi să fiţi independenţi?” 

  La 14 mai 1955, România a devenit unul dintre cele opt state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Cu acel prilej, autorităţile române şi-au asumat anumite responsabilităţi economice în cadrul alianţei din care făceau parte.

  Pentru ca autorităţile române să poată face faţă cheltuielilor militare după înfiinţarea oficială a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, Kremlinul a sprijinit realizarea în România a unor categorii de armament, muniţii şi alte produse speciale după licenţe sovietice.Treptat, producţia militară românească s-a diversificat şi, la începutul anilor ’60, s-a ajuns la fabricarea de carabine S.K.S. calibru 7,62 mm, aruncătoare de grenade antitanc portative RPG-2 calibru 40 mm (cu muniţia aferent ă, de luptă şi de exerciţiu), aruncătoare uşoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene ZU-2 calibru 14,5 mm (cu muniţia aferentă), piese de schimb pentru armamentul de infanterie, detectoare de mine UMIV-1, măşti contra gazelor (modelele 1952 şi 1958), produse chimice speciale, materiale de protecţie antichimică realizate pe bază de opanol, lovituri pentru tunurile A.A. calibru 57 mm şi 100 mm, lovituri pentru tunurile de pe tancuri şi autotunuri (calibru 85 mm şi 100 mm), autocamioane cu două diferenţiale (tip SR-132 şi SR-114), autoateliere, staţii radio de putere mică şi medie (tranzistorizate, tip R-105, R-116 şi R-311).Totodată, a fost modernizat pachetul de decontaminare antichimică individuală model 1958 (care a devenit cunoscut sub denumirea P.D.I. model 1960) şi au fost realizate truse de instrucţie antichimice şi vopsele luminiscente.

^{DA PAGINA !}

720.Istoria mai putin stiuta.NOI ASPECTE PRIVIND COLABORAREA ROMÂNIEI CU FIRMA „CITROËN” (1976-1991)- partea a doua

Partea a doua si ultima:

Deoarece România a avut o industrie foarte slab dezvoltată la începutul anilor '50, autoritățile române au urmat sfatul politicienilor sovietici privind achiziționarea de licențe de fabricaţie străine. Acestea au fost folosite ulterior în noi uzine construite în țară. În studiul nostru ne-am propus să valorificăm o serie de informații descoperite în Statele Unite ale Americii cu privire la dezvoltarea industriei de automobile din România, pe tema cooperării României cu firma „Citroen”. De asemenea, ne-am propus să prezentăm câteva concluzii privind eficiența în România a unei licențe de fabricație (proiectul OLTCIT).

DA PAGINA !

715.Istoria mai putin stiuta.NOI ASPECTE PRIVIND COLABORAREA ROMÂNIEI CU FIRMA „CITROËN” (1976-1991)-prima parte

  Dl.lt.-col Petre Opris a mai fost "gazduit" prin paginile revistei noastre, asa ca de azi revine, printr-o serie de articole cu totul deosebite cu privire la industria romana din diferite perioade,cat si despre  economia politica a vremurilor in discutie.
  Incepem cu prima parte dintr-o poveste cu multe enigme si lacune pentru noi,"cei de rand",povestea uneia dintre cele mai interesante si controversate investitii din Romania comunista, o investitie despre care putini stiu ca era o urmare fireasca a colaborarii mai vechi incepute cu licente de aparate electronice(TV),calculatoare industriale si echipamente energetice inca din anii 50 , deoarece Franta era (si nu s-a vindecat inca) un stat cu puternica orientare socialista,deci, cu priza la politica romana si din acest motiv.
  (nemotoujours)
  DA PAGINA !