Aveam să am și eu grija asta și nu rareori. În fiecare an. Cum lemnele se terminau câteodată, înainte de vreme, rămâneam în plină iarnă fără ele. Și asta că tata, nu lua destule. Așa că tata, mai aducea, când venea acasă și o geantă de lemne, tăiate după dimensiunea genții. Nu voia să vadă nimeni ce are în geantă. Nu spunea de unde le aduce. De multe ori mai aducea și scânduri învelite în ziare și legate frumos cu șfoară.
Așa mai aveam și noi căldură câteva zile. Și nu de puține ori mama înarmată cu un ferăstrău mare, se chinuia când era singură, să taie câte o loazbă, care mai supraviețuise ca prin minune în magazie. Sau apela la scândurile aduse de tata. Și asta o făceam în casă punând loazba direct pe masă. Mă punea pe mine să țin, în timp ce ea trăgea la ferăstrău.
