Cândva, în vremi tare îndepărtate, trăiau
pe aceste meleaguri, oameni frumoși care primeau Legile Cerului direct în
inimă. Se bucurau de măreția Creației, trăind asemeni Ei. Visau în Inima lor,
femei și bărbați, visau traiul copiilor lor, și pe cel a copiilor copiilor lor,
într-o deplină Armonie. Erau veniți de dincolo de vălul uitării, coborât ca o
cortină adâncă, de Marele Potop. Pământul care s-a ridicat primul din ape, prin
visarea din Inima lor, a devenit o măreață cetate lângă o strălucitoare și
tainică Mare. Și au trecut anii ca și clipe, uscatul s-a transformat în adăpost
pentru firul ierbii și a cușmelor munților care s-au ridicat asemeni unei
coloane vertebrale și verticale.
Omenirea renăștea sub privirea plină de bunătate
și iubire dar și de speranță, a dumnezeieștilor făpturi. Un neam frumos
și înțelept adunat în jurul Înțeleptelor care îl conducea. Iar copila unei
regine, creștea îndrăgită de toți pentru frumusețea, gingășia și înțelepciunea
ei. Îndrăgită și de Fiul mărețului Soare. Iar când a fost timpul, a devenit
regină, aleasă cu iubire de toți. Dar iernile aspre care veneau asupra
supușilor, o îndurerau. Fiul Soarelui a venit intr-una din acele teribile
ierni, să o ia cu El, să-i fie Mireasă în Cer. Poporul a rugat-o cu lacrimi
amare, să nu plece, să nu îi părăsească. Alături de Ea , îndurau mai parcă mai
ușor, asprimea gerului. Iar Hestia, pentru că așa i-a rămas în amintiri numele,
l-a rugat pe logodnicul Ei să îi aducă o fârâmă din Focul Tatălui Soare. Să se
încălzească cei adăpostiți în peșteri.
DA PAGINA.
Iar Fiul Soarelui se spune că a furat o
Flacără din Foc și i-a adus-o Hestiei. I-a dat-o dar a legat-o cu jurământ
să rămână pururi fecioară până la nunta din Cer. Iar Focul să fie păstrat
în Vetre rotunde și să fie păzit de a nu se stinge niciodată. Iar cele care îl
vor păzi să rămână fecioare. Așa Focul Sacru a fost păzit veacuri de Vestale.
Așa, Flacăra Sacră a luminat și încălzit Vetrele caselor, purtat și în inimi.
Poporul a venerat-o pe Hestia care a
devenit Zeiță, alături de Fiul Soarelui. Iar oamenii îi păstrau cu iubire pe
amândoi, în flacăra din inimi. Se spune că Focul Sacru din Temple s-a
stins de câteva ori, dar câte un fulger a aprins un copac care a devenit torță
vie, așa putând să fie readus Focul și în Temple.
Apoi.... au trecut veacuri. Omenirea s-a
transformat. Puterea a revenit bărbaților. Care au ridicat Temple mărețe, au
construit cetăți. Au devenit puternici și învățați. Iar un măreț preot, care
voia ca neamul lui să nu-și uite menirea divină, a rugat-O pe Zeiță să îi fie
îngăduit să transmită Legile frumoase, tuturor, pentru ca oamenii să le
cunoască și să le respecte. Iar Zeița i-a spus lui Zamolxis: SCRIE !!! și ele
au rămas scrise ... Scrise în amintirea din inimi, scrise de rouă pe zidurile
aspre ale munților care au devenit Chip de Carte. Credință păstrată în suflet
și inimă de atunci până în veșnicia nostră, religie căreia nu îi mai dăm un
nume, pentru că Mânăstirea de tămâie își înalță și acum Ruga către înalturi,
cale de mântuire.
Măreția... Măreția puterii a devenit
beție sufletească, căreia puțini i-au rezistat. Alte obiceiuri au apărut, alte
înțelesuri au fost date vechii înțelepciuni. Dar Înțeleptele și Înțelepții nu
au părăsit niciodată pe oamenii care se jucau ca niște copii neascultători.
Maturitatea lor îi făcea să se lupte, să se lovească, să se ucidă. Au uitat
treptat să mai vorbească cu zeii lor, să-i asculte. I-au uitat. Și înverzirea
pe acest ținut, a devenit doar o poveste din Țara tinereții fără bătrânețe și a
vieții fără de moarte, trăită cândva....
........ ......... Amintirea cerne în mine
rouă scăldându-mi inima. Stâncile care ascund chipurile străbune prind viață.
Focul din inimile fiecăruia, a celor de acum, doar FOCUL SACRU din inimi , va
putea reaprinde Flacăra Vie care să lumineze iar pământul, Mama noastră divină.
Avem în noi Puterea Iertării și a
Vindecării. O avem în inimă, Templu Sacru. O putem reînvia și aievea. Făcând o
Vatră sacră, fiecare sau împreună cu cei dragi. Reconstruind-o ca pe un Altar,
în fiecare casă. Iar acum, la echinocțiu, afară, în natură. Pietrele... eheeei!
Câte povești nu știu ele. Dar, ascultătoare, participă și la spunerea
propriilor noastre povești, dacă vrem a le scrie ... înaintașilor noștri. Au
nevoie de gândul nostru de iubire. De iertarea inimilor noastre, pentru a se
putea și ei ierta, pentru a se elibera din suferința pe care și ei știu că au
provocat-o, lăsându-ne-o și nouă povară.
* * *
Iar Cel care a ridicat povara,
îndemnându-ne să Îi urmăm exemplul, s-a coborât pe Sine din înaltele ceruri.
Iubirea Maicii Sale ne-a dăruit încă odată, Flacăra Credinței în inimi. Fără
Iisus Christos, sufletul nostru nu ar mai cunoaște veșnicia cerului, fără Maica
Sa, nu am trăi veșnicia Iubirii.
Meleagurile noastre au aspre și minunate
trăiri. Purtate încă de flăcări care luminează în adâncul peșterilor. Însăși
inima nostră e un asemenea adânc de Taină. Altar de Vie și veșnică rugă!
.................... Se aprinde Flacăra
conștiinței în neamurile dintru începuturi ale Planetei. La fel ca și trupul
uman, și planeta are meridiane, nadisuri energetice. Care ...au fost distruse.
Le putem reface. Pe locurile sacre, unde cei vechi de zile, vorbeau cu
dumnezeieștile întrupări, au rămas, SUNT, sanctuare, temple, biserici. Nimic nu
s-a pierdut. Sunt încă, păstrătoare de memorii care trebuie însă activate. Iar
această sarcină, e a nostră, a celor de acum. Dar ...înțelegând și asumându-ne
Sacralitatea Iubirii. Nu ...simplificarea sau graba de a face, oricum, ceva.
Ne putem ajuta de cele mai pure ,,pietre”.
Cristalele! Adevărate păstrătoare de informații, adevărate și puternice relee,
amplificatoare ale gândurilor dar și stărilor noastre.
Voi continua cu a scrie un scurt ritual pe
care îl putem face oricând, dar, mai ales, ACUM, la ECHINOCȚIUL de PRIMĂ_VARĂ.
…………………………………………………..
Știu că nu suntem obișnuiți cu a crea
legături cu ,,lumile invizibile”. Ni se pare ...o joacă de copii! Dar în sensul
de infantilitate, prostioare. NU este așa! (parcă am trăi uneori în altă
epocă....). Puterea gândului și a cuvântului este marea noastră PUTERE! Care
devine vizibilă, FAPTĂ !
Așa cum din jungle, de sub nisipuri au
apărut vechile civilizații conducându-ne treptat la înțelegeri pe care nici nu
le bănuiam, ascunse/transmise, în legende și basme, dar acum aievea spunând
multe, și la noi munții își vor destăinui Chipurile.
Iar Marea Neagră cu
al ei semn Yang ( Insula Albă a Preafericiților)va fi completată de
redeșteptarea ținutului cu semnul Yin. Cine crede că de.numirile sunt
întâmplătoare...?! Nu sunt singura care a descoperit ,,potrivirea” de nume,
sunt convinsă de asta dar când am ,,știut” în mine asta, privind Marea Neagră,
m-a cutremurat murmurul uriaș din ea și dinlăuntrul meu.
Suntem într-un ținut magic care a aparținut
și va aparține începuturilor acestei Planete Albastre. Numai de noi depinde să
nu mai trecem printr-o nouă distrugere. De curând, o cometă a explodat și ....
a apărut O NOUĂ PLANETĂ ALBASTRĂ !!! va apare și o nouă planetă roșie?! Vom fi
noi?! Trebuie să hotărâm împreună și fără a ne tot moșmondi cu tot soiul de
neîncrederi, deziceri, altercații sau să ne prefacem că nu am înțeles despre ce
e vorba. Dacă fizica cuantică ne face să înțelegem cât de puternic este
gândul uman, dacă vedem cum apa își schimbă structura cristalină datorită
influențelor celor gândite, la fel și ADN.ul nostru, dacă vedem cu ochii noștri
fizici cum plantele reacționează la gândurile noastre.... CE mai vrem?! Doar
unii să facă pentru toți?! Noi să devenim ...CE?! noi să rămânem în Puterea
altora care se vor folosi de toate mijloacele posibile pentru a ne ,,ajuta” să
nu facem nimic, absolut nimic pentru NOI, și să rămânem în ,,determinările”
lor, uneori cusute cu Ațe aurii care ne orbesc, pentru că... Există termenul de,,masă
critică” cea care poate determina orice schimbare.
Trecem acum printr-o umplere graduală a
materialității lumii cu lumină, transformare pe care o simțim deplin și care
...doare. Această umplere devine cale spirituală proprie, făcută de fiecare sau
în grupuri mici.
Privesc natura care zi de zi, devine mai
minunată. Aștept cu înfrigurare primii muguri, prima sevă să se ivească, Taina
Vieții din adâncurile Mamei Celeste. Și suntem asemeni mugurilor și noi. În
fiecare Primă- Vară trecem printr-o asemenea iubire a re.nașterii. Dar ne-am
îndepărtat periculos de mult de această conștientizare.
Suntem deținătorii Vii ai
cunoașterii. Dacă vrem să desenăm cu norii o putem face oricând, dacă
vrem ploaie sau soare, le putem chema. Și vom învăța asta ușor pentru că am mai
făcut-o cândva. Aproape noi toți, cei care suntem împreună pe planetă acum. A
spune că nu e adevărat nu înseamnă o negare ci o teamă venită din adâncurile
memoriei pentru ...multe. Și poate e bine. E și o protecție pe care ne-o
acordăm singuri. Nu pot privi, catalogând numai într-un fel. Există și trauma
separării dintre energia masculină și cea femină. Poate, nu a vrut să plece să
ucidă , nu a vrut să se îndepărteze de casă, nu a vrut să revină cu imagini
infricoșătoare în inimă pe care nu le-a mărturisit iar firea bărbatului , așa ,
s-a schimbat,schimonosindu-i viața. Iar femeia a trecut la spaima de zi cu zi,
suportând cu iubire apoi, refuzând să facă rău, s-a închis în ea, uitând să mai
dăruiască, nemaiștiind cum. Iar toate acestea sunt doar, în mare scrise. Doar
să fim sinceri și să acceptăm că SUNT, pentru a le putea vindeca împreună cu
toate celelalte.
Avem în ADN ul nostru tot registrul
informational a regnurilor mineral, vegetal, animal dar și pe cel ….angelic,
adânc de memorie.
Prin magia naturală proprie,învățăm din nou
să comunicăm cu Puterile vii ale elementelor și cu spiritele tuturor regnurilor
și tuturor speciilor de pe pământ, unele deja părăsind dimensiunile apropiate.
Fiecare știe multe în adâncul inimii. Până
nu le vom elibera, conștientizându-le, nu ne vom regăsi. Pentru mine Sacralitate
înseamnă cu Iubire. A gândi, a cuvânta, a face un gest cu/în/prin Iubire.Totul
din Inimă. A face semnul Sfintei Cruci înseamnă și a mă îngemăna cu tot ceea ce
este în cele patru zări, omul devenind așa o Stea Vie.
Ritual înseamnă o Atitudine Vie, izvorâtă
din inimă. Cu gesturi simple, într-o îmbrățișare a cosmosului din noi pe care
să o înfăptuim.
Un mic Altar,
așezat pe o pânză albă, a începuturilor. Ne putem folosi de pietre, de
cristale, de flori, de fotografii care să reprezinte elementele. Fiecare va
găsi cele de trebuință pentru a le transforma în obiecte Sacre.
Nu este magie, nu este o ,,impietate”. Nu
mai credem în noi, în forța puterii iubirii din noi, atâta tot. Iar cea mai
teribilă MAGIE este IUBIREA !!! Nu prin a apela la alții, ci a o înfăptui
singuri. Când vom pricepe asta, ni se va ridica pânza de pe ochi și piatra de
pe inimă. Vom fi în altă frecvență, vibrație, dimensiune, lume, cum vreți să îi
spuneți. CUM să îl judecăm pe altul când ..el este un alt ...eu ”–
așa cum ne spun toți, toți marii învățători.
Iubirea este Puterea corpului vital din
care și suntem formați dar...și pe care o putem dărui nelimitat. Acel
spațiu gol din celule, acea Forță imensă care le ține împreună. Noi nu iubim
atunci când observăm cu ,,amărăciune” realitatea lipsurilor. De fapt, la nivel
energetic noi menținem această realitate prin energia pe care i-o dăm. Sau
suntem determinați/învățați să o dăm tocmai pentru a ,,susține” această
variantă. Știu, este greu dar se poate să renunțăm la a trăi contribuind la asemenea
,,trăiri”.
Atunci când folosim cele 7 direcţii sacre /
E- V, N-S, sus- jos şi centrul) trebuie să ne găsim un CENTRU STABIL, axa
verticală a locului de meditație Să ne aducem conştiinţa în centrul
NOSTRU- a inimii.
Devenim conștienți de cele ȘAPTE
direcții care pornesc din corpul nostru.
Est- Vest, Nord-Sud. Simțiți că sunteți
centrul acestei matrice cu patru direcții.
Incepem orientându-ne cu fața la EST.
Vestul este în spate, Nordul în stânga, Sudul în dreapta.
Ne activăm fiecare parte a noastră, cu
punctul cardinal. Intrând în relație directă, conștientă cu el. Conștiența
răsăritului și Apusului Soarelui, noi fiind centrul, suntem
între cei doi Poli. Așa oricând, oriunde ne putem simți prezența
energetică pe pământ..
A CINCEA direcție este/vine direct din
centrul pământului, cel care ne hrănește cu FORȚE NELIMITATE.
A ȘASEA direcție este axa verticală
înălțată spre cer, către lumile înalte, divine, cale de acces spre ele, spre
bibliotecile informaționale de a căror cunoaștere avem nevoie.
A ȘAPTEA direcție este INIMA: în centrul
ființei noastre.
Când ne orientăm corpul după cele șase
direcții, devenind CONȘTIENȚI de ele (învățând ce ne aduce /susține fiecare
direcție), interacționăm cu toate acele energii/spirite din ce în ce mai
clar/direct. Când suntem centrați în inimă suntem/devenim un corp complet, ce
vibrează și oscilează în relație cu TOT, cunoscându-se, devenind conștient de
Sine. De relațiile cu toate cele șapte direcții, care au fost mereu, dar
neobservate, au trecut. Ca și când nu am fi avut nevoie de ele.
Atunci când Inima și Mintea devin
conștiente de cele șase direcții, se crează și un câmp extins în care percepem.
Ne putem face acasă un Altar orientat în
cele patru direcții. Ne așezăm cu fața spre soare pentru a primi informații de
legătură cu cele patru direcții. Pentru a le face statornice din ce în ce mai
mult. Nu trăim ...izolați. Dar neconștientizând pierdem
oportunitățile și ascultarea suferă. Ne putem îndrepta conștiența spre cele
patru puncte, apoi înspre centrul Pământului, pentru a le stabiliza în noi.
INIMA se topește și se deschide doar pentru
că suntem centrați. Structura Altarului ne va activa energetic, din ce în ce
mai repede. Interferența altor persoane cu noi, cu acțiune distructivă
energetică, va fi mult mai diminuată. Vom percepe și de ce se întâmplă, fără a
mai trece prin trauma durerii.
Odată ce ne ORIENTĂM ÎN LUME DUPĂ DIRECȚIILE
SACRE influențele negative, perturbatoare, sunt îndepărtate din câmpul
nostru.
Mai este un aspect extrem, EXTREM de subtil
care se reliefează în aceste timpuri. Dacă prin teroare directă omenirea nu mai
poate fi determinată, se poate încerca prin a fi împinși la a ne împotrivi
direct unii altora. Teama de a nu face un lucru neplăcut lui Dumnezeu nu prea
mai există. Pentru că ....oamenii înșiși se întorc încet dar sigur spre IUBIREA
DIVINĂ ! Direct și prea puțin prin organizații, culte care și ele caută o
nouă cale de comunicare.
Și atunci,dezbinați în propriile case
suntem ușor de condus, ne îndepărtăm singuri unii de alții. Nu mai avem ce să
ne spunem...
Cei care nu pot fi înlăturați direct
sunt ponegriți, defăimați. Și cât de ușor credem fără a verifica, cât de
ușor de manipulat suntem, de fapt. Dar... așa alții se folosesc de puterea
energetică, prin orice modalitate, numai să o aibă în stăpânire, sub orice
formă.
Unica LEGE va fi cea acceptată prin INIMĂ
de fiecare și se va face tot posibilul să nu o avem ca să nu VISĂM toți
IMPREUNĂ cu CERURILE și MAICA PĂMÂNT! Pentru că ATENȚIA centrată în INIMĂ este
MAREA FORȚĂ CREATOARE A LUMILOR. În care trăim fiecare.
Până când acest Adevăr nu va face parte din
clipele vieții ne vom târî adormiți pe planetă.
Ca să simplific pentru cei care …. nu au
timp. Echinoxul este o zonă specială când ziua este egală cu noaptea. Anul
acesta va fi pe 20 martie ora 18,57. O clipă unică. CUVÂNTUL gândit, rostit
acum este lege, pecetea care ne va însemna pâna în anul următor, fie că am
știut sau nu. Aceasta este lumea cosmică în care trăim care are asemenea daruri
: pace, armonie, abundență, iubire. Ceea ce suntem/gândim, aceea devenim.
Toate florile primăverii să reverse
miresmele Bucuriei și Fericirii în viața tuturor!!!
*Danaela*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu