Colegul Decenu a gasit acest articol prin vastitatea internetului, pe blogul "“Zboară Niangrâpsiti” (înseamnă “Cuvinte Nescrise”.), un blog cu si despre aromani.
Exact cum se specifica si in aceasta povestire, interesant este ca noi, cei din "Patria Muma " nu stim boaba din istoria romanilor macedoneni, practic nu avem de loc legatura cu ei.
Ei bine, astfel veti putea afla un dram de istorie despre un erou aroman din Macedonia care a luptat impotriva otomanilor: Pitu Guli!
DA PAGINA!
. |
Pitu Guli sau Pitu Vlahul a condus armata
aromânilor în bătălia de la Piatra Ursului la un sacrificiu eroic
asemănător cu cel al spartanilor din bătălia de la Termopile.
Una dintre cele mai tragice și mai eroice
figuri din istoria aromânilor, una dintre cele patru ramuri ale
poporului român, este cea a lui Pitu Guli, supranumit Pitu Vlahul.
Măreția eroului este cântată și azi în baladele aromânilor din întreaga
lume, iar imnul de stat al Macedoniei îl pomenește printre eroii
fondatori ai statului balcanic. Pitu Guli și-a pierdut viața în timpul
bătăliei de la Piatra Ursului din anul 1903, din timpul răscoalei
antiotomane care i-a unit pe românii balcanici, pe macedonenii slavi și
pe albanezi, cunoscută în istoriografia internațională drept Răscoala
Ilinden.
Bătălia de la Piatra Ursului poate fi
comparată, prin tragismul ei, cu bătălia de la Termopile, unde regele
spartan Leonidas și-a sacrificat viața, alături de 300 de războinici,
pentru a întârzia invazia persană în Elada și pentru a oferi grecilor
posibilitatea să își mobilizeze armatele împotriva cotropitorilor. La
fel, Pitu Vlahul, unul dintre părinții fondatori al Republicii de la
Crușevo, și-a sacrificat viața, alături de un detașament format din 903
aromâni, pentru a întârzia înaintarea armatei otomane și pentru a da
posibilitatea aliaților macedoneni și albanezi să își regrupeze forțele.
Pitu Guli sau Pitu Vlahul a devenit un erou legendar pentru românii
balcanici și pentru macedoneni. Însă, dincolo de legendă, biografia sa
cuprinde elementele care conturează figura unui luptător pentru
libertate.
Cine a fost în realitate Pitu Guli?
Pitu Guli s-a născut în anul 1865, în
orașul Crușevo, de pe teritoriul Imperiului Otoman de atunci, azi parte a
Republicii Macedonia, într-o familie săracă de aromâni. La vârsta de 17
ani, el a plecat în Bulgaria, ca să își facă un rost. Ajuns la Sofia,
tânărul român a decis să se înroleze într-o organizație clandestină,
care urmărea eliberarea Balcanilor de dominația otomană. În anul 1885,
Pitu Guli s-a întors în Macedonia, însă, pentru activitatea sa
revoluționară, în 1887, a fost arestat de autoritățile otomane. Vreme de
opt ani, el a fost trimis în Anatolia, iar șapte ani i-a petrecut după
gratii, în închisoarea de Trabzon.
Eliberat după ispășirea anilor de
închisoare, Pitu Guli s-a întors în Crușevo, unde a devenit membru în
conducerea unei organizații care lupta pentru independența Macedoniei
față de Imperiul Otoman. Revoluționarii macedoneni l-au însărcinat pe
Pitu Guli să facă rost de arme pentru lupta antiotomană. Pentru că avea
vechi prieteni la Sofia, Pitu Guli a pus la punct o rețea prin
intermediul căreia păstorii vlahi aduceau prin contrabandă arme din
Bulgaria. În timp ce păzea un transport de arme, la frontiera dintre
Bulgaria și Imperiul Otoman, Pitu Guli a fost rănit într-un schimb de
focuri dintre grănicerii turci și rebelii aromâni. Transportat la
Crușevo, el s-a refăcut rapid.
În anul 1903, Pitu Guli a condus un
detașament de revoluționari români, macedoneni și albanezi care au
eliberat orașul său natal, Crușevo, iar la 3 august 1903, aceștia au
proclamat Republica de la Crușevo, care, în concepția părinților săi
fondatori, ar fi trebuit să devină parte a unei viitoare Federații
Balcanice. Republica era condusă de un Consiliu format din 60 de membri.
20 dintre ei erau români, 20 erau macedoneni, iar 20 erau creștini
albanezi. Consiliul trebuia să îndeplinească rolul unui Parlament al
Republicii de la Crușevo. Membrii Consiliului au ales un Guvern
Provizoriu, compus din șase membri, câte doi din fiecare comunitate.
Pitu Guli îndeplinea rolul unui adevărat șef al armatei revoluționare.
Președintele Republicii a fost ales
macedoneanul Nikola Karev, iar premier a devenit aromânul Dinu Vangel.
Conducătorii Republicii de la Crușevo au făcut un apel și la musulmanii
din Balcani să se alăture revoluției, pentru a scăpa de tirania
sultanului. Însă, la doar 10 zile de la proclamarea Republicii de la
Crușevo, orașul a fost atacat de o puternică armată otomană, pornită în
ofensivă din Bitolia, un important oraș locuit de aromânii din sudul
Macedoniei de azi. Pitu Guli a decis să formeze un detașament de
sacrificiu, compus din războinicii aromâni din Crușevo, care să întârzie
înaintarea armatei otomane, pentru a da timp autorităților
revoluționare să se refugieze spre nord și să organizeze rezistența
antiotomană.
Ceata lui Pitu Guli a ocupat o poziție
strategică în zona muntoasă Piatra Ursului. Aromânii au reușit să
reziste o zi întreagă în fața unei forțe otomane copleșitoare. Pitu Guli
și membrii cetei sale și-au pierdut viața în confruntarea cu otomanii,
iar forțele macedonenilor și albanezilor au reușit să se salveze. Însă
sacrificiul lui Pitu Guli și al cetei sale a fost în van. Revolta
creștinilor, cunoscută și sub numele Ilinden, a fost înăbușită de
otomani. Orașul Crușevo a fost cucerit de armata sultanului.
Potrivit istoricului Georgi Khazdiev,
otomanii au organizat represalii sălbatice. 201 sate au fost distruse.
12.400 de case au fost arse până la temelii. 4.694 de oameni, suspectați
că ar fi luat parte la mișcarea revoluționară, au fost uciși.
Represaliile au determinat un adevărat exod. Aproximativ 30.000 de
oameni au fost nevoiți să se refugieze în Bulgaria. Aceste represalii au
devenit subiectul unor reportaje cutremurătoare publicate în presa
europeană a timpului, iar indignarea opiniei publice i-a determinat pe
împărații Francis Iosif al Austro-Ungariei și Nicolae al II-lea al
Rusiei să adreseze note ultimative Imperiului Otoman, iar aceste acte au
determinat autoritățile din Constanti-nopole să ordoneze încetarea
masacrelor și să acorde unele compensații financiare victimelor.
Însă moștenirea simbolică a Republicii de
la Crușevo este una deosebit de importantă. Republica din 1903 este
considerată drept precursorul statului macedonean de azi. Pitu Guli
este, de asemenea, considerat drept unul dintre cei mai importanți eroi
ai românilor balcanici însă este aproape necunoscut în România, în
condițiile în care istoriografia oficială este concentrată asupra
evenimentelor și personalităților românești de la nord de Dunăre și
ignoră în mare măsură istoria celorlalte ramuri ale poporului român,
aromânii, meglenoromânii și istroromânii.
(“Povestea românului omagiat în Imnul de stat al Macedoniei” de Claudiu Padurean in Romania Libera din 7 august 2014)
articolul a fost preluat de aici: http://daimadeadun.wordpress.com/about/
articolul a fost preluat de aici: http://daimadeadun.wordpress.com/about/
reeditare;nemotoujours
foto:internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu