2583. Dacia si ARO in anii 70-90: parerile clientilor din afara Romaniei

Aro Franta

 În perioada anilor '70-'90, părerile clienților și ale jurnaliștilor din afara României (în special din Europa de Vest) despre Dacia și ARO erau radical diferite de cele din prezent. Dacă astăzi Dacia este un succes de marketing lăudat pentru pragmatism, în acele decenii ambele mărci erau privite ca opțiuni de compromis extrem, fiind cumpărate exclusiv de clienții care căutau cel mai mic preț de pe piață. 

Iată radiografia opiniilor clienților străini din acea epocă, bazată pe testele din revistele auto din Vest și pe mărturiile cumpărătorilor:

1. DACIA în anii '70-'90 (Piața din Marea Britanie, Franța, Danemarca etc.)

 În anii '70, Dacia 1300 s-a bucurat de recenzii decente în Occident deoarece era o licenta serioasa exactă a lui Renault 12. Clienții vestici știau mașina franceză și o considerau o berlină modernă, confortabilă și ieftină.

Dacia Canada

 Declinul masiv a început în anii '80, odată cu lansarea modelului Dacia 1310 (exportat în Marea Britanie sub numele Dacia Denem).

Ce spuneau clienții și jurnaliștii în anii '80-90:

• „O mașină nouă, dar deja veche de 15 ani”: Când Dacia Denem a fost lansată în Marea Britanie în 1982, ea a nimerit pe piață în același timp cu revoluționara Ford Sierra. Jurnaliștii britanici au subliniat imediat că Dacia arăta și se conducea ca o mașină din 1970. 
•  Dacia Denem a fost lansată cu sloganul oficial „The Very Acceptable Dacia Denem” (Foarte acceptabila Dacia Denem). Această formulare timidă și defensivă a atras și mai multe ironii din partea presei auto britanice (precum revistele analizate istoric de Hagerty UK sau AROnline), care au taxat mașina ca fiind un „monstru din Loch Ness al parcărilor”. 
• 
  
  Calitatea diabolică a asamblării: Clienții vestici, obișnuiți cu standarde stricte, au fost șocați de defectele din fabrică. Tablourile de bord scârțâiau din primii kilometri, vopseaua avea bule de aer, iar îmbinările caroseriei erau asimetrice. Revistele auto britanice scriau că mașina se simțea „ca și cum fusese asamblată vinerea după-amiaza, în grabă”. 
• Eșecul de preț în fața concurenței din Est: Dacia Denem s-a lansat la un preț de aproximativ 3.190 £. Din păcate pentru statul român, clienții britanici au considerat-o prea scumpă în comparație cu alte mărci estice mult mai bine stabilite în Vest, precum Lada Riva sau Škoda Estelle, care costau doar 2.500 £ și erau mult mai robuste.
• Verdictul anilor '90: Exporturile oficiale au fost retrase rapid din majoritatea țărilor vestice la jumătatea anilor '80 din cauza vânzărilor dezastruoase. În anii '90, imaginea Dacia în Vest era complet inexistentă sau asociată cu mașini dărăpănate din spatele Cortinei de Fier.

2. ARO în anii '70-'90 (Franța, Italia, Marea Britanie, America Latină)

Spre deosebire de Dacia, ARO s-a bucurat de un succes mult mai mare la export. Modelul ARO 24 și, mai ales, micul ARO 10 (vândut în Marea Britanie sub numele Dacia Duster în anii '80, un bunic spiritual al modelului de azi) au atras clienții prin conceptul lor ingenios. 

Ce spuneau clienții și jurnaliștii în anii '80-90:

• Lăudat pentru capabilitățile off-road: Fermierii din Franța, vânătorii din Italia și pasionații de munte din Marea Britanie au fost impresionați de suspensia față independentă și de unghiurile de atac excelente ale mașinii. În teren accidentat, ARO 10 umilea mașini mult mai scumpe.
• Apreciat când avea motoare străine: Clienții vestici detestau motoarele românești pe benzină pentru că aveau un consum uriaș și erau instabile. În schimb, modelele ARO echipate local de importatori cu motoare Peugeot, Volkswagen Diesel sau Fiat (cum făceau importatorii Cimos în Iugoslavia sau Aro France) erau foarte lăudate și căutate. 
• „Ieftin, dar îngrozitor” (Cheap but nasty): Recenziile din revistele britanice (precum cele publicate istoric de Hagerty) descriau experiența la volanul unui ARO 10/Duster ca fiind „lipsită de orice plăcere”. Direcția era descrisă ca fiind grea și vagă, schimbătorul de viteze se bloca frecvent, iar habitaclul era complet spartan și zgomotos.
• Rugină și defecțiuni electrice imediate: Posesorii se plângeau pe forumurile de specialitate din anii '90 că instalația electrică ceda la prima ploaie mai serioasă și că elementele mecanice (în special planetarele și diferențialele) se uzau prematur.
• Lovitura de grație din anii '90: În timp ce în anii '80 europenii cumpărau ARO pentru că nu aveau alt SUV ieftin pe piață, la sfârșitul anilor '90 au apărut modelele japoneze de buget, precum Suzuki Vitara. Clienții au abandonat instantaneu ARO pentru că japonezii ofereau aceeași capacitate 4x4, dar cu aer condiționat, fiabilitate totală și confort de autoturism.

Rezumatul percepției din epocă:

În anii '70-'90, clienții din afara României cumpărau Dacia sau ARO exclusiv din rațiuni financiare, fiind dispuși să repare singuri mașinile în schimbul unui preț de achiziție imbatabil. ARO era respectat pentru geniul designului de teren, dar criticat pentru execuție, în timp ce Dacia era văzută ca o relicvă obosită a unui Renault din alte timpuri.

Nemo