6 ianuarie 2015

726.Luna rosie sau crestinismul si americanii in aceeasi poveste - eseu aproape parodie (by Decenu)

   Era un banc, inca de pe vremea lui Ceausescu, in care rusii fusesera primii care au reusit o expeditie pe luna si, pentru a-si face propaganda, au vopsit intreaga luna in culoarea rosie, culoarea comunismului. Americanii au reusit sa ajunga pe Luna mai tarziu si au gasit, deja, luna vopsita de rusi. Si atunci pe unde si-au scos camasa americanii? Au scris pe Luna “Coca-Cola”, caci si culoarea Coca Cola era tot rosie. Evident, era un banc propagandistic, menit sa ne arate noua, romanilor, ce smecheri sunt americanii si cum castiga ei chiar cand au pierdut.

   Cam in acelasi mod a actionat si crestinismul, cel putin crestinismul de prin partile noastre. In occident, crestinismul s-a manifestat ca un tavalug ce a nivelat tot, a ras tot ce era dinainte pe fata pamantului. Toate credintele vechi au fost considerate erezii si eliminate precum a facut Imperiul Roman cu Cartagena: au dat foc, au daramat tot, au arat si au pus sare, ca sa nu mai creasca nimic acolo. La noi, insa, crestinismul nu a putut face asta, sau poate ca nu au fost conducatorii bisericii capabili moral de asa ceva.

DA PAGINA !


  Se spune despre noi ca am fost, intr-un fel, niste precrestini, caci credeam intr-un singur zeu, Zamolxis, insa, daca studiem putin obiceiurile religioase (crestine), putem observa ca foarte multe dintre ele n-au nici o legatura cu crestinismul, cel putin la origini. Colindele sunt de origine pagana. Obiceiurile de Anul noui, deasemeni. Dansul “Calusarii” este pagan. Se spune ca si Hora este un dans religios, bineinteles ca tot de origine pagana. Sarbatorile crestine s-au suprapus peste sarbatorile pagane care se gaseau la momentul patrunderii crestinismului. Mai mult de atat, exista sarbatori care nu au prea mare importanta din punct de vedere crestin, insa oamenii le respecta foarte mult. De exemplu e sarbatoarea “Foca”, in care oamenii nu lucreaza, de teama sa nu le ia foc casa. Nici “Pomana mortului” nu e un obicei crestin, ci tine de cultul stramosilor, poate cea mai veche religie din lume. Nici “calcatul copilului bolnav de catre popa, in biserica, nu pare a fi crestin, ci mai curand aminteste de dansul “Calusarii”, in care bolnavii erau “calcati” de dansatori.
Crestinismul a facut exact cum au facut americanii in bancul de mai sus: au asimilat tot ce nu au putut distruge. Pe de o parte, asta arata o anume rezistenta a romanilor la patrunderea crestinismului si mai arata si puterea credintei mostenita de la stramosii lor. Crestinii (sau apostolul Andrei) au gasit, ca americanii, o luna vopsita deja si nu le-a mai ramas de facut decat sa scrie pe aceasta luna “crestinism”, asa cum au scris americanii “Coca-Cola” pe luna cucerita de rusi.
  
Asta nu s-a intamplat numai in zona Romaniei, ci si in jur, ceea ce arata ca locuitorii din jurul teritoriului actual al Romaniei sunt, la origini, foarte asemanatori psihologic (daca nu si genetic) cu noi, romanii. Sa urmarim un dans bulgaresc care arata foarte bine acest aspect al asimilarii credintelor vechi de catre crestinism. Bulgaria are o cultura foarte bogata, poate mai bogata decat a noastra, caci e mult mai variata. Dansul este extraordinar, atat ca simbolistica, cat si din punct de vedere artistic si ca incarcatura emotionala.
Inca de la inceput, dansul seamana cu unul ritualic, de tip samanic. Taranii sunt adunati in jurul unei gramezi de jaratec, iar o femeie si un barbat incep sa danseze, restul doar privesc, exact ca la un ritual pe care nu-l poate face oricine. Dupa ce fac ceva vraji cu mainile, cei doi dansatori, ajutati si de o icoana crestina, capata puterea de a trece prin jar. Mai mult, danseaza in foc. Si danseaza apasat, nu grabit, ca si cum muzica, dansul, miscarile lor si icoana le-au dat puteri supranaturale. Intra in starea de extaz samanic, numai asa pot dansa pe jar, cu picioarele goale. Pe la sfarsitul dansului, barbatul ia cate un copil in brate si-l trece peste foc. Nu este aceasta un ritual de purificare? Mai mult de atat, in partea a doua a dansului, mai apare o femeie cu un copil in brate, de care se feresc toti satenii. Poate ca e de alta religie (bulgarii au fost oprimati de catre musulmanii turci, chiar daca legea otomana prevedea libertatea tuturor religiilor). Pe femeia aceea cu copilul in brate, care se fereste de icoana crestina, numai muzica o poate ajuta sa intre in starea de extaz in care dansul pe jar, vindecator, sa fie posibil. Ce legatura are dansul acesta cu crestinismul? Doar icoana si biserica langa care e facuta groapa cu taciuni aprinsi. Asta e singura legatura reala a ritualului cu crestinismul. Crestinii au avut si ei reitualuri de purificare prin foc, dar in occident, nu in Balcani. Si purificarea aceea nu insemna decat condamnarea la moarte prin ardere pe rug, caci se considera ca sufletul pacatosului va arde, oricum, in flacarile Iadului, deci nu era o purificare adevarata, ci doar o condamnare.
Cat de crestini ne consideram si cat de crestini suntem, cu adevarat?

*Decenu*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu