2 aprilie 2015

808.Apeluri de la aromâni care n-au cunoscut propaganda românească (preluare)

.
    În urma războiului greco-turc din 1922, care s-a terminat cu înfrângerea dezastruoasă a grecilor în Asia Mică, a avut loc cunoscutul schimb de populaţie între cele două state beligerante: Turcii din Macedonia grecească, în număr de vreo 300.000 au plecat în Asia Mică, iar în locul lor au venit peste 1.500.000 de refugiaţi de origine grecească.


   Aşezarea unui număr atât de mare de refugiaţi în regiunile deluroase şi de câmpie ale Macedoniei, a avut repercusiuni imediate asupra vieţii economice a Aromânilor din acele părţi.

 DA PAGINA!


.
Curentul emigrării


1. Toate moşiile turceşti cari serviseră până atunci ca islazuri de iarnă pentru turmele lor, au fost transformate în loturi agricole şi date în primire nouilor veniţi. Urmarea a fost o lichidare forţată a oilor şi a caprelor, din partea multor crescători de vite.

2. Prin plecarea Turcilor, se dădea o nouă lovitură, bruscă, industriei casnice şi la domiciliu a ţesăturilor, deoarece ei erau consumatorii principali ai acestor produse.

3. Târgurile şi oraşele au fost inundate de meseriaşi şi negustori microasiatici, cari, pe lângă criza de suprapopulaţie ce o provocau, exercitau şi o concurenţă neloială, cu concursul autorităţilor şi împotriva Aromânilor, deveniţi acum şi mai indezirabili.


  În faţa acestei noui şi neaşteptate sdruncinări ce o primeau, sesizând pericolul pauperizării şi al desnaţionalizării, Aromânii din regiunea Veria au întocmit, încă de la începutul anului 1923, un memoriu asupra situaţiei în care se găseau şi l-au trimis intelectualilor din Ţară, cerându-le să intervină pe lângă guvernul român, pentru a li se aproba imigrarea şi colonizarea în România.

   În acelaş timp, apeluri asemănătoare au pornit şi din alte centre aromâneşti, invadate de refugiaţii: Vodena, Meglenia, Caterina, etc.


   Iar pe la sfârşitul anului 1924, Aromânii din rigiunile periclitate s-au adunat în congres, la Veria.

După desbateri îndelungate, au hotărât, principial, imigrarea în Ţară, urmând a se face demersuri pe lângă Statul Român. În acelaş scop, la începutul anului 1925, a sosit în Bucureşti o delegaţie, cu reprezentanţi din centrele: Vodena, Meglenia, Caterina şi Veria.


.
  Au urmat discuţii furtunoase între delegaţi şi intelectualii Aromâni, cari nu se puteau împăca cu ideea emigrării. S-au făcut intervenţii pe la şefii de partide, s-a dus campania prin presă şi în cele din urmă, guvernul a aprobat, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri, aducerea şi colonizarea a 1.500 de familii de Aromâni.


   Dar abia s-a răspândit vestea acestei hotărâri a guvernului Român, şi au început să curgă scrisori şi telegrame disperate din toate părţile Macedoniei, prin care se cerea aprobarea pentru emigrarea în ţară. Ceva mai mult: veneau apeluri de la Aromâni cari n-au cunoscut niciodată şcoala şi propaganda românească!

Cum să ne explicăm stârnirea dintr-odată a acestui curent general de emigrare a Aromânilor? Motivele sunt aceleaşi pentru toţi şi nu se deosebesc decât prin intensitate: criza în indeletniciri şi perspectiva sărăciei; prigoana autorităţilor şovine; instinctul de conservare etnică; magnetismul României Mari.


   Cu toate piedicile de neînchipuit ce i s-au pus în cale de către toată lumea, curentul de emigrare n-a putut fi stăvilit decât prin închiderea graniţelor Ţării!


  Până în 1933, când s-a interzis formal intrarea Aromânilor în ţară, au venit în total 6.553 de familii, cari au fost colonizate în Dobrogea Nouă.


Centrele de origină a celor sosiţi sunt următoarele:

Grecia: Veria, Caterina, Meglenia, Tracia.
Albania: (Estul Albaniei) Coriţa, Pleasa, Gabrova, Lunca.
Bulgaria: Rodope şi Muntele Balcan.
Serbia: Stara Planina.


  În momentul de faţă mii de familii de Aromâni din toate părţile Pen. Balcanice, aşteaptă cu nerăbdare deschiderea din nou a graniţelor României Mari.

(I. Nica – “Problema aromânilor”)

preluare : daimadeadun
reeditare:nemotoujours
foto:internet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu