1 octombrie 2015

897.În afara spațiului Schengen 3 (ultima parte)

.
  Dacă în Malta șoferii opreau mașina când vedeau pietoni ce păreau ca doresc sa traverseze, chiar dacă nu era trecere de pietoni, ei făceau asta din politețe și amabilitate. Însa, dacă pietonii din România grăbesc pasul pe trecerea de pietoni, ei fac asta din omenie (și poate și din recunoștință), nu din politețe. Politețea e ceva rece, recunoștința e ceva cald.  Amabilitatea e o invitație la pace și înțelegere, omenia se bazează pe compasiune. Ești amabil când vrei sa ai relații bune cu cineva (sau când ai despre tine însuti o imagine de om educat), ai omenie când vrei sa-i faci o bucurie cuiva și te bucuri și tu de bucuria lui.
DA PAGINA!

.
  Educația actuala a romanului a înlocuit politețea și amabilitatea însușite în cei șapte ani de acasă, cu mitocănia yankeului din filmele americane (pana și mestecatul gumei spune ceva despre asta). Omenia a ajuns sa fie considerat un defect, caci „obraznicul mănâncă praznicul”, „copilul care nu plânge nu capătă de mâncare”, deci, în mintea romanului, omenia se afla la baza insuccesului de imagine pe care-l au romanii.
  Adevăratele calități umane, cele din interior, au ajuns sa fie considerate defecte tipice romanești, chiar o lipsa de civilizație. Ni se prezintă civilizația ca fiind ceva ce tine de organizare, drumuri, clădiri, nivel de trai, educație, dar care n-are legătura cu spiritualitatea.
  Politețea e ceva educat, dar omenia e ceva cu care te naști. Problemele de educație sunt niște probleme superficiale ce pot fi corectate în câțiva ani, sunt niște probleme create în mod artificial, însă omenia e o calitate ce exista în romani și numai educația moderna primita nu ne lasă pe noi, romanii, sa ne lăsăm ghidați, în comportamentul nostru, de către omenia ce exista nativ în noi.
  Dacă romanii s-au născut pe pământul asta, care produce niște alimente atât de bune, înseamnă ca și ei trebuie sa fi primit ceva calități de la pământ, nu numai alimentele. Dacă pământul le oferă legumelor romanești gust și miros, romanilor le oferă spiritualitatea munților, a dealurilor, a câmpiilor, a râurilor, caci fiecare loc din lumea asta are spiritualitatea sa. De asta râurile și munții, în antichitate, erau considerate sacre, pentru ca au o anumita spiritualitate. Chiar de-ar fi numai sa inspire o anume spiritualitate, fără sa aibă una, natura tot influențează spiritualitatea omului. De asta elementelor naturii li se asociaseră zei.
.
  Dacă n-ar fi asa, atunci nu s-ar fi născut romani în România, ci s-ar fi născut francezi, germani, spanioli sau cine știe ce alte nații. De asta francezul se naște în Franța, germanul în Germania, romanul în România. Sau, dacă s-ar fi născut alte nații. în România, ar fi avut parțial spiritualitatea romanilor, adică, dacă n-ar fi avut moștenirea istorica și genetica a romanilor, națiile ar fi fost aproape de nația romana. Dar nu s-au născut alte nații. în România, ci s-au născut romani, deci exista o mare legătura intre România ca geografie și valoarea nativa a romanilor. O valoare nativa, bazata pe spiritualitate, nu o valoare educata. Comparativ cu valoarea bazata pe spiritualitate, valoarea educata este una superficiala, caci este ceva exterior, ceva gândit, învățat, însușit, ceva ce acoperă, ceva ca un strat protector (care poate fi mai gros sau mai subțire, mai puternic sau mai slab), nu ceva ce vine din interior. Asa cum ploaia poate spala varul de pe clădiri, sau poate strica și tencuiala unei case, și viata poate îndepărta educatia. În situații de criza, educația nu mai contează, contează numai ceea ce este în interior. Dacă romanii s-au născut în România, înseamnă ca simplul fapt ca ești roman iți da o anumita valoare.
  Problema e ca alimentele românești nu sunt apreciate pe plan local, ele fiind înlocuite de cele din import, promovate de supermarket-uri, dar ele sunt apreciate la export. La fel și romanii, în propria tara nu sunt apreciați (pentru ca nu se apreciază ei înșiși), însă se pot realiza mai ușor în străinătate, unde pot să-și pună calitățile în valoare. Exemple pot fi foarte multe, pornind de la Cioran, Eliade, programatorii de la Microsoft și pana la muncitorii din construcții sau din agricultura ce sunt apreciați ca buni lucrători în străinătate. Și nu pot să-și pună calitățile native în valoare în România, caci aceste calități sunt considerate a fi defecte, nu calități. Romanii trebuie să-și ascundă calitățile la ei în tara, ca sa nu fie disprețuiți. De asta nu se pot afirma în România adevăratele valori, însă valorile noastre se pot afirma cu ușurință în străinătate.
  E bine în spațiul ne-Schengen. Oricum ar fi în România, oricâte probleme sociale și civice am avea, oricâte neînțelegeri am avea intre noi, oricât de greu ne este sa găsim o cale, un drum, o direcție, măcar aici apa rece este apa rece (și are gust de apa), roșia este roșie, ardeiul este ardei, iar omul este om fiindcă are omenie. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă.
*Decenu*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu