988.Despre urmările primului război mondial în satul Buhalnița, mărturia preotului paroh (istoria mai putin stiuta)

 

.

   Preotul paroh Gheorghe Bosie, răspunzând la o circulară dată de Mitropolia Moldovei și Sucevei, la 31 decembrie 1919, face următoarele mărturii despre situația enoriașilor din parohia Buhalnița pe timpul primului războiului mondial (fragmente):

   Din sat în august 1916, au fost mobilizați de armată 85 de tineri. După război s-au întors doar 29. Au murit în război 36 de tineri. Din cei mobilizați 33 au fost căsătoriți. Ca urmare a morții pe front, au rămas orfani 42 de copii. Doi tineri s-au întors invalizi de război.

   Prin sat, după retragerea din Muntenia, au trecut (spre Hârlău n.n.) 4 regimente de infanterie. În 1917, după retragerea de pe front, au trecut și unități militare ale rușilor în drumul lor spre casă.

 DA PAGINA!


   În Buhalnița și pe tot întinsul comunei Ceplenița au fost aduși și voluntari ardeleni din Regimentul II Alba Iulia, foști prizonieri de război la ruși.
   Lupte nu s-au desfășurat pe raza satului, au fost făcute lucrări genistice, tranșee, pentru pregătirea soldaților.
   In sat au bântuit boli contagioase, imediat ce au sosit soldații, după retragerea din Muntenia.

   In parohie, pentru sprijinirea spitalelor s-au facut colecte de produse, alimente și bani.
   Aceste colecte au mers la spitalul organizat la seminarul Veniamin Costache din Iași și la 4 spitale militare din Podu Iloaie.
Din colectele făcute în sat s-au dat armatei țigări, tutun, poame uscate.
Pentru armata aflată pe front au fost trimise din donații de la cetățeni: 12 cămăși, 15 izmene, 16 șervete, 12 perechi de ciorapi, 14 perechi de mănuși, (…).

   Pentru invalizii de război au fost adunate și donate următoarele cantități de produse: 400 kg. porumb, 60 kg. fasole, 90 kg. cartofi și 70 de lei.
Familiile cu orfani de război, au fost ajutate să strângă totul de pe câmp, li s-au adus lemne de foc, li s-au făcut donații de îmbrăcăminte, atât cât s-au putut colecta.

   Orfanii care au vârsta de școală au fost îndrumați și ajutați că meargă la școală, iar cei mai mari să continue școala. Li s-au cumpărat cărți și cele necesare.
   Ca în toate părțile, scrie preotul, și în sat moralitatea a suferit din pricina îmbulzirii soldaților prin sate, de la care au rămas toate apucăturile rele, ce nu s-au putut cu totul stârpi.
   Cu sprijinul Băncii populare și Cooperativei (de credit n.n.) a cărui președinte am fost și sunt, am purtat de grijă ca toți  să nu ducă lipsă de ceva – scrie preotul Bosie.

   Notă: Într-o situație din 1923, înaintată la Statul Major General a Armatei, preotul Bosie Gheorghe este trecut ca preot la Buhalnița.

*col.(r)Miron Dumitru*