1103.Planoarele din România în perioada 1909 -2016 (Istoria mai putin stiuta)

Echipa de acrobatie aeriana cu planoare a Aeroclubului Romaniei
 "White Wings" la "Clinceni Airshow 2015": IS28B2 -foto:Ana-Maria,"Suntem Romania!"

  Se pare ca nu intotdeauna in data de 13 sunt niste ceasuri rele! Si asta pentru ca Joi,13 oct a.c., am avut parte numai de ceasuri bune, pentru ca am fost invitat la Academia Romana de catre unul dintre "taticii" industriei aviatice romane, Dl.Traian Tomescu plecat din IAR Ghimbav in anul 2011, dar care din anul 1970 a pus umarul la tot ceea ce a iesit din faimoasa fabrica, de la elicoptere si avioane pana la planoare.

  Va dati seama ca nu aveam cum sa ratez o asemenea onoare si mai ales de a discuta off-record cate in luna si in stele. Si chiar de a cunoaste membri ai AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, o Asociatie cu o activitate deosebit de bogata plus ca, are si o divizie de Istoria Tehnicii si Tehnologiei - o adevarata mina de aur  pentru mine si activitatea mea personala dar si a grupului din care fac parte - "Suntem Romania!" ,
  
  Ei bine, orele petrecute acolo au fost deosebit de interesante si ca discutii in for, dar si in particular si astfel m-am ales cu bafta de a aduce doua materiale excelente, originale, cu privire la industria aviatica romana.

  Primul, cel despre istoria planoarelor si indeosebi ale celor romanesti, pe care acum il vedeti, este absolut complet, plin, detaliat, asa cum nu am mai vazut altul cu acelasi subiect.

  BUCURATI-VA de el !

   Comunicare la Academia Română pentru sesiunea științifică de toamnă a Diviziilor CRIFST – Divizia de  Istoria tehnicii și tehnologiei  – București 13 octombrie 2016.
Autor: ing. Tomescu Traian – Membru al Consiliului Direcor AGIR, Președinte Sucursala AGIR Brașov și și vicepreședinte al Asociației Aviatorilor Brașoveni, membru CRIFST filiala Brașov.

Fig. 1 Coperțile cărții Un secol de planorism
– Spicuiri, autor Constantin Volnicel Atanasiu. 

  Rezumat:  

 Lucrarea prezintă aspecte privind planoarele utilizate în România în perioada 1909 -2016 începând cu zborul cu planorul realizat de Aurel Vlaicu la Binținți în anul 1909 până în anul 2016. Sunt prezentate relizările unor ingineri și tehnicieni constructori de planoare din România cum au fost Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Radu Onciul, Radu Manicatide, Iosif Șilimon, Traian Costăchescu, Ovidiu Popa și Vladimir Novițki ajutați de colective de ingineri, tehnicieni, maiștrii și muncitori de la Reghin, Brașov și București. 

  Performanțele planoriștilor din România și activitatea acestora în frunte cu inginerul Mircea Finescu sunt excelent prezentate în cartea " Un secol de planorism - Spicuiri" realizată în anul 2002 după peste 20 de ani de muncă asiduă de documentare de Constantin Volnicel Atanasiu, primul planorist din România care a traversat în zbor cu planorul munții Carpați și sigurul care a realizat o istorie a planorismului din România.


   Scurt istoric al dezvoltarii planorismului in lume:

   Zborul cu planorul a reprezentat una dintre primele încercări ale oamenilor de a cuceri văzduhul. Printre primele experimente în domeniul zborului cu planorul se numără cele ale britanicului George Cayley – care a construit, în 1853, primul planor ce putea menţine un om, şi cele ale germanului Otto Lilienthal – care, în 1891, a introdus stabilizatorul de la nivelul cozii la primul său planor funcţional care putea menţine un om în zbor. Lilienthal a fost şi primul pământean care a realizat în mod repetat un zbor cu planorul. " Otto Lilienthal a fost un pionier german al zborului care a devenit Regele planoarelor. Se poate spune despre Lilienthal că a fost primul om care a revoluționat istoria zborului controlat. În 1890 Lilienthal a construit 18 planoare cu care a efectuat mai mult de 200 de zboruri. Faptul că Lilienthal a fost riguros în ceea ce privește documentarea și păstrarea informațiilor despre aparatele de zbor a ajutat la construirea aripilor moderne de mai târziu." Ca urmare pe bună dreptate părintele planorismului mondial este considerat germanul Karl Wilhelm Otto Lilienthal despre care găsim date biografice și descrierea activităților în wikipedia. 

.

.

Fig. 2. Încercări de zbor a lui Otto Lilienthal (1891) și 
Patentul American pentru: flying machine (1895).

   Este în general acceptat faptul că Otto Lilienthal (1848-1896) a fost “părintele planorismului” 125 Years of Flight Testing http://www.fai.org/gliding
   "Karl Wilhelm Otto Lilienthal (n. 23 mai 1848 în Anklam, Germania – d. 10 august 1896, Berlin, după un accident cu unul dintre aparatele sale de zbor) a fost un pionier al aviației germane. Conform cunoștințelor actuale, el a fost primul om care a reprodus cu succes zborul cu un aparat de zbor iar astfel a ajutat la introducerea principiului de zbor mai greu decât aerul. Experimentele sale au dus la descrierile fenomenelor fizicii (portanța) aripilori aparatelor de zbor, și în mod deosebit la planoare, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile pînă azi. Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de aeronave."

   "La începutul anilor 1900 frați Wright experimentează în SUA zborul cu planoare de pe dealurile din Kitty Hawk, Carolina de Nord decolând prin catapultare de pe o rampă cu șină. Aceștia au testat o serie de aparate bazate pe studiul aerodinamicii, aspect esențial în dezvoltarea unui sistem de control. Frații Wright au declarat că singura lor intenție era să poată controla zborul astfel încât să planeze cât mai mult timp în zbor sigur și controlat."

   Contributii romanesti la inceputurile planorismului:

   Aviația în România are o istorie de peste 100 de ani marcată de evenimente importante atat pe plan local cât și mondial.
Încă din 1906 cand Traian Vuia realiza (la Paris în Franța) primul sau avion și în baza rezultatelor obținute deja la sfârșitul anilor 1800 de catre germanul Otto Lillienthal cu planoarele sale și inginerii români precursori ai aviației mondiale au realizat la rândul lor unele dintre primele planoare din lume. În anul 1907 inginerul român Henri Coandă care se afla a Liege în Belgia   pentru studii realizează împreună cu colegul său de clasă și de cameră italianu Gianni Caproni (1886-1957)  un planor biplan pe care îl încearcă în zbor în anul 1908. Acest biplan era inspirat de planoarele purtate de pilot realizate de Octave Chanute. În anul 1909 Henri Coandă care era director tehnic la Aeroclubul Liege-Spa realiza la Spa în Belgia planorul biplan Coandă – Joachim.

Fig. 3. Planorul biplan Coandă - Caproni 1908 (la Blaumal în Belgia) și planorul Coandă - Joachim 1909 (La Spa în Belgia). Fotografii din colecția Muzeului Aviației din București.

.

.

Fig. 4. Planorul inginerului Henri August la București(martie 1909) și inginerului Aurel Vlaicu în zbor în iulie 1909 cu planorul tras de săteni la Binținți, lângă Deva (astăzi satul Aurel Vlaicu).

.

.

   În anul 1909 la București inginerul Henri August realiza la București un original planor biplan cu care a efectuat zboruri la 5-7 metri înălțime în remorcaj de cu un automobil Fiat de 12 CP.

   Tot în anul1909 inginerul Aurel Vlaicu realizeaza la Binținți zboruri cu planorul său, inainte de a trece la constructia avionului Vlaicu I și apoi Vlaicu II cu care a căzut la Bănești la 13.09.1913. Albert Ziegler a construit mai multe serii de planoare pe care le-a lansat şi pilotat la periferia Codlei, în locul numit azi Poligon. De asemenea, a construit planoare care au intrat în dotarea primei şcoli de pilotaj de la Sânpetru, dar şi pentru alte şcoli similare nou apărute în ţară.

   În România, planorismul a prins rădăcini în anii ‘30, mai ales în zonele montane, deoarece curenţii influenţaţi de relief ajutau la executarea unor zboruri cât mai lungi. Leagănul planorismului românesc este considerat aerodromul Sânpetru, de lângă Braşov.    Aici au fost realizate primele performanţe şi numeroase recorduri de înălţime. La început, metodele de lansare şi de zbor erau limitate. Planoarele rudimentare erau lansate cu sandoul – un elastic puternic care era tras la vale de mai mulţi oameni, pentru a fi întins, iar planorul era lansat ca din praştie. Inginerul Onciul Radu (1893-1973) a proiectat ă în 1926 un planor cu aripi pliabile și a făcut comunicări despre dealul Lempeș de la Sânpetru, Brașov.

Fig. 5. Exemple de lansare a planoarelor cu sandoul la pantă. Foto jos, lansare la Codlea în anul 1930 cu sandoul la pantă a planorului de tip Zogling  construit de entuziaști din Codlea (Foto din revista Airclub of Romania redactată de arh. Mihai Andrei).

.

.

   Primii planorişti şcoliţi în România s-au format la şcoala neoficială, organizată la Sibiu de inginerul Egon Pastior. Zburau cu planorul Zogling şi erau instruiţi pe Dealul Viilor şi la Poplaca. În 1936, inginerul Felix Gustav Stof, venit din Făgăraş – absolvent al Politehnicii din Dresda, constructor de planoare, pilot-planorist categoria “C” și instructor de zbor fără motor, a înfiinţat Şcoala de zbor de la Livezeni, judeţul Hunedoara, şi a construit aici patru planoare. Tot Stof a executat şi primul zbor planat în Valea Jiului – în decembrie 1936, de pe Dealul Chicioara, cu aterizare pe câmpul Lunca Mare (astăzi, cartierul „Aeroport” din Petroşani). Şcoala de la Livezeni a funcţionat 20 de ani şi a rămas în istorie datorită unor zboruri deosebite, realizate prin lansare de pe înălţimile Parângului, la cote de peste 2.000 de metri, unde planoarele demontate erau cărate în spinare pe potecile munţilor, apoi montate şi lansate în zbor. Abia din perioada interbelica activitatea de planorism a inceput sa fie integrata in activitatile aviatice, odata cu infintatea Aeroclubului Regal al Romaniei, de catre George Valentin Bibescu in 1923. Se zbura prin decolare de pe pante înclinate ca cea de pe dealul Lempeș de la Sânpetru lângă Brașov lansarea realizându-se cu ajutorul unor sandouri elastice trase de planoriști.

   Din 1940 AAR devine Federatia Aeronautica Romana,  pana in 1941. In 1942 activitatea a fost preluata de Tineretul Aeronautic Roman, care, din cauza celui de-al doilea razboi mondial, s-a orientat spre pregatirea pilotilor pentru armata.

   În decursul raboiului activitatea de planorism era folosita ca o faza primara in pregatirea viitorilor piloti militari, acestia continuand pregatirea pe avioane de scoala si antrenmet, cu exceptia pilotilor, destul de putini la numar, destinati planoarelor de desant. In perioada de dupa razboi aerocluburile au fost desfintate, reaparand mai tarziu, dupa 1947, ca parte din ideologia comunista de pregatire a tineretului. Desi controversata, perioada comunista a dus la dezvoltarea rapidă a planorismului în România, susținând dezvoltarea si construcția de planoare proprii, și oferind tinerilor posibilitatea de a activa în mod organizat intr-o astfel de activitate.

   Industria română de constructii de planoare:

   Se dezvoltă construcția de planoare în România prin eforturile unor ingineri pasionați ca Radu Onciul, Traian Costăchescu , Ovidiu Popa, Vladimir Novițki și Iosif Șilimon, ajutați de colective de ingineri, tehnicieni, maiștrii și muncitori de la București, Brașov și Reghin.
Fig. 6. Planoare RG 1 - Grunau Baby II și RG-2 fabricate la IFIL Reghin de Vladimir Novițki.

.

.

Cele 298 de planoare realizate la Regin de colectivul condus de Vladimir Novițki au fost :

-RG-1 Baby 188 exemplare în serviciu în perioada 1950-1962, 

-RG-2 Partizan (derivat din Kranich II): 17 exemplare în serviciu în perioada 1951-1963, 

-RG-3 Stahanov -25 exemplare în serviciu în perioada 1953-1965, 

-RG-4 Pionier -62 exemplare în serviciu în perioada 1953-1960, 

-RG-9 Albatros -6 exemplare în serviciu în perioada 1958-1965.

   La București inginerul Traian Costăchescu realizează la ARMV 2 Pipera planorul biloc CT-2 în  1955 iar planoristul Ovidiu Popa a realiza în anul 1957 planorul biloc OP-2.

Fig. 7. Planoarele CT-2 și OP-2 realizate la București de Traian Costăchescu și Ovidiu Popa.

.

.

.

.

 În 1958, ia fiinţă şi la Săuleşti, lângă Deva, o şcoală de pilotaj cu două secţii – planorism şi zbor cu motor, nu departe de Binţinţi, unde Aurel Vlaicu a zburat cu „Gândacul” lui în 1909. Numărul cel mai mare de planoare a fost realizat la Brașov de colective de ingineri, tehnicieni, maiștrii și muncitori coordonați de inginerul Iosif Șilimon. Personalul coordonat era: la proiectare, tehnologie și controlinginerii Diaconu Virgil, Vătaf Nicolae, Berențan Erast, Goia Ioan, Thudt Hubert, Fisher Adalbert, Einchorn Berndt, Csaki Ioan, Ban Ioan, Liska Pavel, Gologan Călin, Viorel Țigău, Gherman Nicole, Motronea Nicolae, Petrescu Traian, Munteanu Mircea, Cociu Dan, Tudoras Virgil, Mut Fl., Mihoc Emil si Girel Alexandru iar la fabricație și montaj inginerii Pop Ștefan, Tomescu Traian, Banea Neculai, Șofariu Marcel, Mate Ludovic, Oancea Emil, Ciobănescu Teodor, Olaru Mihai, Șerbănescu Petre și maiștrii sau șefi de echipe ca  Șmelas Otto, Chirteș Grațian,Tudor Ioan, Tănase Vasile,  Zbarcea Emil, Crețu I., Țurcanu Gh., Verdeș Pavel, Ștefani Gh.,Popovici I., Lupșe Ioan,  Ghionea Iuliu, Burja Horia, Stoenete Vasile, Bunescu N., Oprișor Gh.,Florică Victor și la încercări în zbor piloții ing. Mircea Finescu, ing. Conțu Nicolae, ing. Romeo Vlădescu, ing. Emil Iliescu, ing. Ene C-tin, Titi Goșman, Titi Enăchescu.

   După înfiinţarea în 1968 a  Întreprinderii de Construcţii Aeronautice ICA-Ghimbav, inginerul Iosif Şilimon este numit la început inginer şef, iar apoi director tehnic şi continuă realizarea planoarelor IS şi realizează şi două tipuri de avioane IS 23 şi IS 24 pentru misiuni ale aviaţiei utilitare şi ale aviaţiei sportive. Construcţia de planoare a continuat cu planoare metalice biloc IS28B2 (1974) construit în serie de 360 de exemplare și cu  planoarele metalice monoloc de tipul IS-29D2 (1975) construit în serie de 250 de exemplare din care 175 pentru export. Din planoarele  metalice biloc IS28B2 au fost realizate variantele de planoare biloc de construcţie metalică IS-32 (1977) şi  IS-30 (1978). 

   Cu un deosebit simţ al tendinţelor dezvoltării aviaţiei în lume  inginerul Iosif Şilimon lansează la ICA Braşov construcţia de motoplanoare în România realizînd  motoplanoarele metalice biloc cu locurile alăturate IS-28M2 (1976) şi motoplanoarele metalice biloc avînd posturile de pilotaj amplasate în tandem IS-28M1 (1977). În perioada 15 august - 4 octombrie 1978 cu un motoplanor IS-28M2 se realizează în premieră turul celor 48 de state ale SUA.  Între 8 mai - 3 iulie 1980 trei motoplanoare biloc IS-28M2 realizează un traseu de 22.000 de kilometri Braşov - Tocumwal (Australia), în presa aviatică fiind denumite motoplanoarele maratoniste.

   Cu planorul biloc IS-28B2  s-a realizat de  către piloţii Tom Knauft şi Robert Tawse la 7 aprilie 1979 un record mondial de 829 de kilometri dus-întors în SUA – Pensilvania.  Planoarele metalice monoloc de tipul IS-29D2 şi planoarele metalice biloc IS-28 B2, IS-30 şi IS-32 au acumulat în total peste un milion ore de zbor cu peste patru milioane de starturi (aterizări-decolări)  dovedind calităţi de zbor remarcabile dar şi o siguranţă şi fiabilitate în exploatare care le menţin şi astăzi la aproape 45 de ani de la proiectarea şi realizarea primelor prototipuri, competitive şi apreciate pe plan naţional şi mondial.

   La Braşov au fost realizate în perioada 1969-1980 sub coordonarea inginerului Iosif Şilimon planoarele boloc : IS-28B2, IS-30, IS-32, planoare monoloc IS- 29D2 şi motoplanoarele IS-28M1 şi IS-28M 2. Peste 835 planoare, motoplanoare şi avioane au fost realizate  la Brașov sub coordonarea inginerului Iosif Şilimon cca. 70% fiind exportate în SUA, Australia, Franţa, Germania, Canada, Anglia, Argentina, India, Israel, Ungaria. Suedia şi alte ţări.

   Inginerul Iosif Şilimon a fost principalul artizan al reluãrii tradiției industriei de aviație la Brasov, respectiv al înființãrii, în noiembrie 1968, a Întreprinderii de Constructii Aeronautice de la Ghimbav, unde a fost inginer sef si, apoi, din 1980, director tehnic.  A sustinut colaborarea franco-românã în construcția de elicoptere, coordonând realizarea, sub licență SNIAS-Franța a elicopterelor AlouetteIII și Puma. A murit la data de 8 februarie 1981, la vârsta de numai 63 de ani dar a rămas în istoria aviației din România și în amintirea colaboratorilor și a planoriștilor.

Fig. 8. Inginerul Iosif Șilimon și în 1972 la Cannes-Inginerul Iosif Șilimon, ing. Radu Manicatide, ec. Arvinte și pilotul Constantin Manolache care au contribuit la dezvoltarea onstrucțiilor de planoare, motoplanoare și avioane românești.

.

.

.

    Zborurile de instruire în dublă comandă se executau din anul 1959 cu planoarele biloc din lemn IS7 apoi din anul 1970 cu planoare metalice biloc Blanik fabricate în Cehoslovacia iar din anul 1975 se introduc la aerocluburile din România IS 28 B2. Decolarea se  realiza cu ajutorul unui automosor sau în remorcaj de avion cel mai utilizat prntru remorcaj fiind avionul PZL 104 WILGA 35A .

Fig. 9. Remorcajul planorului metalic bilc IS 28B2 cu automosor și cu avion PZL104 Wilga 35A.

.

.

.

Fig. 10. Inginerul Mircea Finescu în planorul metalic monoloc IS29D (1970) și un planor IS29D2.

.

.

   Și după moartea la data de 8.02.1981 a inginerului Iosif Șilimon la ICA Brașov și din 1990 la IAR Brașov s-a continuat fabricația de planoare și s-au realizat planoarele monoloc metalice pentru acrobație IAR 35.

   Prototipul I.A.R. 35 ACRO  ( YR – 1033 ) a zburat pentru prima dată  în 1986 iar în anul următor,  a fost prezentat la spectacolul aerian de la Le Bourget.  Date tehnice: lungimea de  6.47 m,  anvergura de 12 m  și masa totală de 380 kg. Viteză maximă de manevră  este 202 km/h.

   Trei exemplare s-au livrat Aeroclubului României având înmatriculările YR-1003, YR-1004 și  YR-1005.
Fig. 11. Planorul de acrobație I.A.R. 35 ACRO YR – 1003 la sol și YR-1004 în zbor și planșa de bord.

.

.

   .

   Deși odata cu sfârșitul comunismului în România, proiectarea și contrucția de planoare românești a încetat, planorismul a continuat sa fie practicat în toată țara în special în cadrul aerocluburilor existente, și, continuă să se extindă datorită apariției aerodromurilor si planoarelor private.

   Recordul mondial de înălțime a fost înregistrat la traversarea Anzilor: peste 15.000 de metri, aproape de stratosferă.
   În România, curenții din Carpați au ridicat un planor la înălțimea de 11.040 de metri acest record național fiind stabilit în România la data de 15 noiembrie 1977 de către planoristul Rosch Erwin de la Brașov.

   El a decolat de la Sâmpetru pe un planor Foka 5 construit în Polonia. În zona Brașov în fiecară toamnă la sfârșit de octombrie și început de noiembrie se produc curenții ondulatorii care sunt cunoscuți de planoriști ca fenomenul de "undă lungă" find posibil aserliza câșiguri deînălțime de 3000, 5000 au 7.000 m și altitudini de peste 10.000 d metri nescesitând echiparea planoarelor cu instalația de oxigen.

Fig. 12. Avionul remorcher PZL104 WILGA 35A și o schemă a curenților și tipurilor de nori.

.

.

   În România cele mai folosite planoare sunt IS-28-B2 si IS-29-D2, proiectate de inginerul Iosif Șilimon și fabricate la I.C.A și IAR Brașov. În anii 1990 planorismul a crescut ca un sport din ce în ce mai interesant și divers. Planoarele moderne sunt fabricate din materiale compozite și beneficiază de sisteme de control de ultima generație. În zilele noastre, piloții de planor folosesc instrumente de bord sofisticate, inclusiv GPS și variometru (indicator al altitudinii) care sunt integrate în computere de bord, permițând planoarelor să zboare pe distanțe de mai multe sute de kilomentri.

   Începand din 2011 Federația Aeronautică Internațională (FAI) recunoaște următoarele clase în planorism:

Clasa 13,5m (fosta clasă world). Generată de lipsa interesului piloților de competiție pentru clasa planorului unic PW5 , clasa world permite un număr mai mare de tipuri de planoare restricționate la 13,5 m.

Clasa club, planoare cu anvergură max. 15 m, fără balast de apă

Clasa 15 m, anvergură max 15 m, cu flaps și balast de apă.

Clasa standard, anvergură max 15 m, fără flaps și cu balast de apă.

Clasa 18 m, anvergură max 18 m, cu flaps și balast de apă.

Clasa biloc 20 m, anvergură 20 m, biloc, fără flaps și cu balast de apă. Greutatea maximă 850 kg.

Clasa open - fără limitări constructive cu excepția greutății - max 850 kg.

   Principalele planoare din dotarea Aeroclubului Roman produse la ICA Brasov. Pentru instruirea în dublă comandă se utilizează planoarele metalice biloc IS28B2 care au următoarele caracteristici și performanțe: 

-anvergura 17 m, Greutate gol 375 kg, 

-Viteza max.: 230 km/h. 

-Finețe: 34. 

  Pentru zborurile de antrenament și performanță se utilizează planoarele metalice monoloc IS-29D2 care au următoarele caracteristici și performanțe: 

-anvergura 15 m, 

-Greutate gol 244 kg, 

-Viteza maximă: 225 km/h. 

-Finețe:37.

Fig.13. Planorul planorul monoloc metalic IS29D2 și planorul biloc metalic IS-28B2.

.

.

  Caracteristicile constructive și performanțele planoarelor metalice IS 29 D2 și a planoarelor biloc IS 28 B2 utilizate în România satisfac încă necesitățile de școală și antrenament ale Aeroclubului Român iar durata de exploatare a planoarelor metalice poate atinge printr-o mentenanță corespunzătoare 50 de ani.  Rezultă că după anul 2025 va fi nevoie de o nouă flotă de planoare românești care să îmbine experiența acumulată prin utilizarea planoarelor metalice cu avantajele evoluției materialelor și tehnologiilor în domeniul compozitelor. 

  Se poate estima că pentru perioada 2020-2030 va fi necesară realizarea în România pentru necesitățile interne a unei serii de  75-150 planoare și dacă se iau în considerare exporturi posibile de înca 75-150 planoare, rezultă o serie de comenzi rezonabilă de 150-300 planoare. Desigur că studii concrete de piață și de fezabilitate vor putea definitiva date concrete care ar putea sta la baza unui progran care să atragă investitori privați și fonduri guvernamentale pentru cercetare, prototipuri, omologare și pentru pregătirea fabricației dar și fonduri UE încă din perioada 2017-2020.

*ing.Traian Tomescu*
Reeditare pt.revista: nemotoujours
Publicat cu acordul direct al proprietarului textului.

Bbliografie: 

1. Un secol de planorism – Spicuiri, autor Constantin Volnicel Atanasiu.
2. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Otto_Lilienthal. .
. Fotografii  din revista Airclub of Romania redactată de arh. Mihai Andrei.
4 75 de ani de Industrie Aeronautică Bucureșteană-Romaero SA 199.
5. http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/aurel-vlaicu-zburasem-i-aceasta-era-principalul
6. http://newsbv.ro/2015/10/19/povestea-aviatorului-albert-ziegler-fiul-unor-tarani-sasi-codlea-care-stabilit-recordul-mondial-3-000-metri/
7. http://aeroclubul.com/planorism
8. http://www.carpati.org/articol/planorism_alpin/559/

   Mulțumesc colegilor mei din Asociația Generală a Inginerilor din România, Euring. Viorel Țigău și ing. Tudor Mihai Tomescu și domnului arhitect Mihai Andrei, planorist instructor cu vaste cunoștințe în Istoria Aviației, pentru ajutorul acordat la realizarea acestei comunicări.