2357. Placerea de a fi sofer român odatã - Sfânta Festilã

Sfanta festila

De dimineață dintr-o altă viață...

Începutul anilor 90, după " marea îmbulzeală".

Autorul,recte eu și o zi de muncă la autobază. Iarna.

Trezirea la ora cinci,un ceai fierbinte cu o țigară și la muncă! Ies afară,ger... Mă uit la termometrul din curtea casei..-12 grade. Hait,zic,nasol! Îmi iau sacoșa cu mâncare ( slănină afumată, o ceapă și pâine) și plec. În Bărăgan e o chestie numită Crivăț... uneori bate ca nebunul și troienește, alteori doar insinuează... rece și subțire ca o lamă de bisturiu... Acum era lama... Plec. După câteva minute simt gerul aspru. Mda...iar au început să sufle urșii polari de la ruși spre noi. Îmi trag fesul mai adânc. La șase fără zece era autobuzul. Mă urc, plătesc și rămân în picioare, n-am curajul de a sta pe un scaun. Geamurile sunt înghețate și radiază mii de cristale.. Ajung la capăt de linie. De aici, mai am vreo zece minute de mers lejer până la muncă. Zăpada scârțâie sub picioare. Gata,am ajuns, aproape. Tușesc așa, la derută. Imediat,se aude un cor de lătrături ale câinilor noștri și se apropie în fugă de mine. Îi strig pe nume pe câțiva dintre ei: Avion,Dida, Calu, Bobiță, Neagra... Mă recunosc. Șeful de haită, Avion, vine și mă miroase, apoi se urcă pe mine în două labe. Uriaș câine. Îl mângâi, mă linge pe față ... ceilalți încep cu joaca,cei mai mari se urcă pe mine,cei mai mărunți mă trag de pantaloni sau dau cu lăbuțele pe sacoșă. Intru în coloană. Niște dinozauri preistorici împietriți mă veghează. Plini de zăpadă și promoroacă. Îi dau binețe paznicului și merg în vestiar. Căldură mare!!! Reșoul cu nichelină mergea în plin. Merg la dulap și îmi trag pantalonii și bluza de salopetă peste cele ale mele. Ies,merg la mașină și iau găleata de tablă,merg la atelierul de pompe de injecție,pun motorină, apoi în hala mare unde mai pun și puțin ulei ars, pentru puterea calorică... Un ziar, câteva resturi de lemne,dau foc, aștept să se aprindă bine și la mașină. Mă bag sub motor și o bag sub baie. E bine,zic. Mai stau puțin să nu o ia razna flacăra.. mă uit după feștilă..ori mi-a dispărut? Nu,o găsesc agățată de mânerul care debloca.sistemul de ridicare. Iar o fugă la pompe de injecție,o bag în motorină așa înghețată cum era și o aprind cu chibritul. La vremea respectivă nu prea erau brichete. Ridic cu greu cabina și dau cu feștila pe sub filtre. În același timp verific și dacă pompa de amorsare merge bine. Merge!!! Îi trântisem în rezervor cu câteva zile înainte niște gaz. Mă trezesc cu o palmă peste ceafă...un șofer mai bătrân a trecut pe acolo și a văzut că nu pusesem siguranța împotriva închiderii accidentale a cabinei! Îmi zice: copile, vrei să mori său să rămâi infirm pe viață??? Bagă siguranța, imediat! Mă supun și mă gândesc că o palmă îți poate salva viața. Gata! Fuga în atelierul electric unde se adunau șoferii. O vorbă,o bârfă, niște glume de autobază... Când și când mai ieșeam să văd situația... După un timp, gata, momentul adevărului! Bateriile le schimbasem prin octombrie, rezervorul era curățat, conductele le suflasem cu aer, gata! Mă ajută un alt coleg. Îl rog să se urce în cabina rabatată,el mă " binecuvântează" , dă la automat, eu cu feștila la admisie... într-un final pornește. Mai tremură, mai se mai ceartă între ele pistoanele,dar e bine. Victorie!! Mai stau câteva minute până începe să meargă rotund motorul, apoi repede deschid lada de scule și iau găleata pentru apă! Închid robineții de la radiator și blocul motor și încep să fac curse cu apa... Găsesc și o cărămidă pe care o pun pe pedala de accelerație să aibă cât de cât o turație constantă. Gata și cu apa! Las cabina și constat că motorul merge rotund...e bine. Injectoare noi, pompa centricubata... În mai permit să intru un pic în hală. Trag un scuipat ( scuze pentru cei mai sensibili) și văd că e negru...oare de ce?! După vreo jumătate de oră de la pornire, începe să se încălzească..un pic mai bine ca afară. Radiatorul cu carton în față. Bat în ceasuri : presiunea la ulei e pe 6 iar temperatura apei a sărit un pic peste 40 de grade. Gata... Bag la locul lor " ustensilele" și mă pregătesc de lansare.. să văd pe unde plec azi. Puii mei,am uitat azi noapte bidonul de apă în mașină,e tun!! Văd eu ce fac! În fond,ai noștri înaintași au construit o Țară de la zero!

În speranța că nu v-am plictisit, vă pup pe suflet!

A nu se uita....

O seară bună vă doresc! Valeriu Stoian