Întotdeauna am visat să îl văd pe Jean-Michel Jarre la... Polivalentă, în Bucureşti!
Da, bineînţeles că era doar un vis fără temei, din două motive simple:
1. Indoor? Nu face. (Pe atunci era evident pentru oricine, dar asta nu mă împiedica să insist în dorinţă.)
2. Bucureşti?! Şi ce ziceai că făcea marmota, în tot timpul ăsta?! Şi totuşi?!
Când am aflat,fără a sta pe gânduri, am exclamat: vreau şi eu! Abia la câteva secunde distanţă am fost în stare să bâigui un: deci... SE POATE! Da! Se pare că absolut orice se poate, doar astrele să fie aliniate pe coarda sensibilă... Un spectacol de scurtă durată, intim şi fără efecte speciale, mai mult pentru a oferi ocazia unei apropieri şi o prezentare a instrumentelor. Fapt care a lăsat şi victime - dezamăgiţi, care, neprimind în schimb un show gigantic (Sală, spaţiu închis, despre ce vorbim?!), au ajuns rapid la concluzia că... Jarre nu mai e ce-a fost... Sigur că da, ador judecăţile de valoare de genul! Haha!
Sala este plină, atmosfera excelentă, bucuria publicului demonstrează că ideea unui spectacol în această formulă a fost una foarte bună. Cunosc destul de bine sala; nici nu îmi mai caut locul, stau pe trepte, în partea stângă a scenei.
Am un compact mititel – un aparat mai mare îmi era teamă să nu atragă prea mult atenţia; era doar 2008, pe când nu făcea toată lumea poze cu telefonul!
