1057.."Aeromania"...dar NUMAI cu noi! sau "Aventuri la "Aeromania" (ADICA "DE-ALE ROMANILOR")- a doua parte!

Caldura mare, monser!

Echipele „Suntem Romania!” & „S.A.R.S Romania” rezista !

   De mai bine de 2 saptamani stiam ca trebuie sa ne carutam pana aici…Placerea era de partea noastra, cei din echipa medicala S.A.R.S Romania, si anticipam fiecare secunda, dorindu-ne ca timpul sa treaca mai repede….

   Aici, insemnand Aeroportul International Tuzla. Invitatia venise de la  Asociatia „Suntem Romania!„ reprezentata de Nemotoujours catre Dr. Radu Berca, ofiter comandant. Ca de obicei, in situatii de genu` asta, incep telefoanele sa zbarnaie, la concurenta cu cele din Gara de Nord, biroul Informatii. Ne adunam, cu mic cu mare, la Nemo in pravalie (e frumos acolo, la Nemo, parca e o pravalie de antichitati… ), punem de-un ceai rece cu gheata si facem ordinea de bataie.

   Odata stabilita bataia in ordinea ei, si stabilita si ordinea carutarii catre Tuzla, ramane ca eu si cu Vlad Bortos sa plecam primii, sa plantam corturile si sa ii asteptam pe restul carutasilor.

Vineri ora 02:30 – Gara de Nord (Da pagina!)

   Cu Vlad m-am vazut la Mos Donald in Gara. Cand Vlad mi-a intrat in raza vizuala, am avut sentimentul ca plecam in directii diferite, eu pana colea, dupa colt, pan` la Tuzla si el in Patagonia de Vest,colt cu Nu stiu unde sunt; avea un rucsac…. cat mine de mare. Chiar i-am si zis : „tu cand te imbraci, zici ca te muti ?! „… radem amandoi. Am luat ceva de bagat la intuneric si am plecat spre un peron oarecare, cu elementele de taifas la indemana : cafea si tabac (fumatorii stiu de ce). Ne punem la taifas, noaptea se anunta lunga si linistita, racoroasa, numai buna de fugit de acasa. Pun rucsacelul meu de 30 l jos, isi da si el dulapul jos din spate, de nu stiam de ce s-a produs un cutremur de 3 grade pe scara Bortos, fix in mijlocul Garii de Nord, care cred ca numai este pe Nord, dupa ce si-a dat dulapul jos din spate Vlad…. si dam foc la cuiele de cosciug. Niste Nasi cu ciocanele lor cu coada lunga  se plimbau alene si sporovaiau incet. Discutam de una de alta. Vlad fuge pana la tabela si afla ca pana la Tuzla vom merge cu caruta parcata la linia 6.

   Luam aresenalul, bagaje , zdranganitoarea (citeste chitara) , si restul de cafea si mutam ambasada la linia 6. In zare se vede cum rama de otel parcheaza lent, exact ca o rama satula. Era devreme, asa ca mai aprindem o tigara. Din spate apare un grup de zane, 3 la numar, care-l recunosc pe Vlad, si care mergeau la Vama Veche, la o distractie de week-end. In gandul meu ma bucuram ca nu mergem singuri si ca avem cu cine schimba o vb. Unii inca schimba vorbe. Comunicativitatea ridicata la rang de virtute…


Vineri ora 08:40 (cu o oarecare aproximatie)
Am ajuns !

  Aici o sa ne fie casa si masa 3 zile. Se cracanase de ziua, simteam mirosul de mare in nari si sufletul mi se umplea de Libertate. Aleg cu Vlad locul de campare. Pe colt, sub un visin pitic care ne invaluia racoros cu crengile lui, parca era un prieten mai vechi. Vlad pune cortul, il mai aranjam un pic sa stea intins, si plecam in recunoasterea zonei si a obiectivelor. Identific un agregat de cafea si ma infig in el, ii platesc birul de taina si in compensatie imi serveste licoarea mult visata inca de pe tren. Adormisem pe tren si Neuronul de Serviciu luase pauza. Inca dormita pe el, cu posesor cu tot…
Sed turceste si sorb alene din cafeaua afumata corespunzator cu o piparoasa. Gandul imi fuge la Nasul cu ciocanul cu coada lunga. Vlad se foia de colo-colo, il temperez usor : „sezi ca imi stai in cap”. Se opreste din foiala, se uita lung la mine, de parca i-am luat jucaria preferata, si sede pe un mal de beton. Aprinde si el o tigara. Ascultam Glasul Linistii; undeva, in stanga noastra, cativa Tehnicieni mestereau la un elicopter - ii dadusera elicea jos si tot surubareau la el, cu o pasiune mai mare decat elicopterul… Chiar se vedea ca le place ce faceau…

Vineri ora 10:30
Apare Nemo ; avea o energie de ziceai ca a mancat baterii Duracell la micul dejun. Ne vede parcati si zambeste satisfacut. Il ajutam sa isi instaleze „figura geometrica” (de ce figura geometrica? – vedeti la final !) poreclita, pentru uzul tuturor, cort si suntem chemati sa dam o mana de ajutor undeva langa marginea scenei. Trebuia sa descarcam niste mese si bancute pentru bere. De umbrele... Nu mai zic! Un camion de 6 tone, in toata splendoarea lui. Il descarcam si revenim la Tabara de Baza. Nemo molfaia ceva si se foia pe langa cort. Era in elementul lui, parca se simtea mai bine decat acasa. Bem cate o gura de zeama botezata Coca Cola si aprindem cate  un cui de cosciug. Il fumam si povestim un pic cu Nemo.

Nemo rade de mine (stia ca este prima oara cand particip la asa ceva : ”Ai luat o piatra in gura ? Zic nu, ca mi-era teama ca o sa o inghit !”)…Radem toti 3: eu, Nemo si Vlad. Deodata, aud un huruit infernal, de parca alergau o turma de bizoni infuriati… Si deasupra noastra vad un mastodont de metal care…. zbura… In mintea mea, nu se putea ca ceva asa de mare sa zboare…Aflu ulterior ca Generalul „Bachus”, la mansa, scosese la plimbare un mig 21 Lancer, asa, de control… Eu, vazand prima oara asemenea nazbatie, care mai si zboara, m-a troznit plansu'... la propriu… Nemo zambeste intelegator si imi zice prieteneste :”Stai sa vezi restu`, asta e numai inceputul!” …

Vineri ora 14:00
Apar Radu & Co (Raluca) cu Tere (Andrei). Radu se schimba la toale oficiale si vine langa noi, cu rugamintea sa il ajutam sa ii plantam si lui cortul. Zic ok si il intreb de ce s-a pus la toale festive. Si cu cravata ? Imi raspunde sec : „Conferinta ! ” Pricep cam cum sta treaba si la ce foloseste conferinta cu pricina si ma apuc cu Vlad sa construim inca o casuta de vacanta… Il plantam, luam tot echipamentul lasat de Radu langa cortul nostru, de aveam sentimentul ca este bazar cu vanzare rapida,  si il intreb pe Vlad, razand : „Radu ramane aici ? La cate si-a luat ? Si Vlad imi raspunde: teoretic nu ramane…. ” Ma trozneste rasul si i le bagam in cort, intr-o ordine dezordonata.

Vineri Ora 19:30
Apar „oficialitatile interne” de la Conferinta. Se discuta pe marginea temelor avute acolo. Incerc sa inteleg si identific importanta prezentei noastre acolo. Zic, in gandul meu :”Hai ca am facut-o si pe asta, suntem buni, putem fi si mai buni ! De noi depinde….”… Stam la povesti pana mai pe seara, mai fuma o tigara, mai bem o cafea, seara trece lent. Incepem sa resimtim oboseala si incet, incet, incepem sa ne retragem cat mai aproape de corturi. Nemo, in calitate de Comandant, ne anunta pe un ton ferm : „Nu conteaza ce faceti in seara asta si cat mai stai la povesti, maine la ora 08:00 in picioare toata lumea si... fresh ! Noapte buna !” Si dispare in cort, mai repede decat un salariu de bugetar... Parcam si noi, eu cu Vlad, si in scurt timp... somn de voie! Ma cuplez mental pe incarcare rapida cu energie, sa ma tina pentru o zi intreaga, si trag obloanele peste priviri.

Sambata ora 05:00
Pus la incarcat, Neuronul de Serviciu, evident ca find ascultator, la ora 05:00 imi da desteptarea. Fac ochi, deschid cortul... Vlad sforaia ritmic… Ma extrag din cort si aud fojgaiala in cortul vecin, la MiniTehnicus (Manciu – cel care ne-a asigurat suportul radio pe toata durata misiunii), ma sed aproape de MiniTehnicus si aprindem cate un cui de cosciug…Primul de dimineata, pe inima goala. Trag cu sete fumul dulce-amarui in plamani si MiniTehnicus imi intinde sticla cu zeama – Coca Cola. Iau o gura si ceata se scutura de pe Neuronul de Serviciu. MiniTehnicus incepe sa isi faca ordine in „jucarii”… Statii radio, fixe si portabile, cabluri, aparate foto de vreo 3 natii, diverse gadget-uri, de ziceai ca am nimerit in cine stie ce consignatie de profil tehnic. Le ia si le amesteca, intr-o ordine numai de el stiuta, bombanind incetisor, ca intr-o incantatie despre fericirea plenara. Il mai intreb unele detalii tehnice despre, chestii care imi scapasera de-a lungul vietii, si pe care simteam ca MiniTehnicus le stia. Ma lamureste rabdator. Vlad face juma de ochi, se uita la mine, si cu juma de gura imi arunca un:” eu mai dorm” si isi continua sforaitul de unde il lasase… Zambesc si ma bucur interior. Ma simt Liber…

Sambata ora 7:30
Radu & Co fac ochi, Co (Raluca) baga Facatorul de Cafea in priza, de se umple toata tabara de mirosul atat de placut al unei cafele facute la „expressor”.  Imi iau o cafea, aprind un cui de cosciug si astept indicatii. Intrasem in stand-by !
Placuta stare, pentru cine stie…
Radu si MiniTehnicus reusesc sa calibreze statiile radio in asa fel incat sa nu interfereze cu pilotii si Doamne fereste sa facem vreuna nefacuta. Eu, Vlad, Radu si Nemo primim cate un vociferator. Stabilim un minim de coduri intre noi si MiniTehnicus se pune sa le vrajeasca cu incantatii catre Zeul Frecventa. Zeul este multumit de bombanelile lui MiniTehnicus, ca dovada ca statiile functioneaza ireprosabil. Repetam test-radio intre noi sa fim siguri si le inchidem, pentru a nu il ucide prematur pe Zeul Baterie.

Sambata ora 9:30
Cu cafele in mani si tigari aprinse ne plimbaream pe langa corturi in asteptarea evenimentelor si intrarea in dispozitiv individual-comun. Deodata,  Nemo scoate vocea baritonala la interval :”Adunareeeaaaa ! „ Ramanem ca statuile. Nemo zambeste satisfacut. Urmeaza o sedinta fulger. In urma sedintei fulger, pavilioanele destinate prezentarii noastre si oficializarii prezentei noastre acolo,  Asociatia „Suntem Romania „ si S.A.R.S Romania isi gasesc stapani care sa le urce in Buburuza lui Terente. O luam toata trupa la pas, catre locul de amplasare. Terente parcheaza Buburuza si toata trupa ne apucam de montat pavilioanele, pana la cel mai mic detaliu, inclusiv Facatorul de Cafea. Terminam de montat si deodata Maria Sa Vantul isi arata muschii, luand un pavilion pe sus si suprapunand-ul peste celalalt Da, cu cracii in sus!  Un crac de pavilion ceda, imbinarea find din plastic. Rezolvam acest incident prin demontarea cortului beteag si ne continuam activitatea.

Sambata ora 12:30
Suntem chemati de Oficialii de la Aeroport pentru un briefing - sedinta mai pe romaneste - in care ni se cer anumite date medicale si personale, Aeroportul avand un regim special. Radu & Co se ocupa de acest aspect hartogaresc, in asa fel incat toata lumea este la locul ei. Ne sunt prezentate aspecte ce tin strict si efectiv de ordinea interioara a Aeroportului, ce avem voie si ce nu, pe unde sa ne purtam fizicurile si pe unde nu si sedinta se incheie. Incepem sa stim cam ce avem de facut.
 
Sambata ora 14:00
Revenim, toata trupa, la Punctul Pavilion
Vlad isi intra in rol si, ca sa-l…citez : „ma relaxez”, se apuca si ii  explica unui pusti despre ce si cum, si in ce fel, in caz de….
O face cu pasiunea caracteristica, fara sa omita nici un detaliu care l-ar putea ajuta pe pruncul din fata lui sa nu uite niciodata ce a ascultat si vazut.
  
Sambata ora 14:55
Nemo ne anunta prin statie ca misiunea lui s-a terminat si ca toata comanda o preda Dr-lui Radu Berca. Asa fusese planul initial, asa s-a respectat, LA MILIMETRU ! BINE, NEMO !
Toti confirmam si Radu isi intra in atributii.
Sefu' e Sef si in ziua de paste…

Suntem toti pe mana lui Radu, asta inseamna ca nimic rau nu ni se poate intampla…

     Keep going cu Soarele in cap… Pe scena se fac teste de sunet…Microfonia este la ea acasa, facand misto de cei de la sunet (batea vantul). Intru in Pavilion sa iau o gura de apa (toata perioada m-am simtit Camiloi Sef de Turma la cata apa am ingurgitat – de alte lichide nu mai zic…) si MiniTehnicus ma intreaba :”Ma duc sa le fac sunetu' ? ” Ii fac cu ochiul si zic : „lasa-i in chinul lor” si ies din pavilion. MiniTehnicus dispare brusc. In mai putin de 10 min, auzim prin statie : „2 oameni, la marginea scenei ! Acum !!”

    Ma uit la Vlad, care terminase de lamurit pruncul, el la mine, si fara niciun cuvant, o rupem la fuga catre marginea scenei. Ajungem acolo si suntem cooptati sa asezam un agregat zburator in pozitia in care o dorea proprietarul… La final am facut si o poza cu Zburatacel (asa l-am botezat eu), sa fie pentru nepoti…

Sambata ora 17:00
Tere explica cu glasu-i duios, dar care te obliga sa gandesti, chiar daca nu ai chef, despre ce ,cand si cum in caz de …. Si cam ce ai de facut ! Si explica, si iar explica... si nu se mai opreste din explicat. Deja am sentimentul ca sunt la un curs tinut intr-o facultate de medicina, dar fara pereti… !
Lumea, curioasa, ii sorbea vorbele din gura… Magnetic om!


Sambata ora 18:00
Nemo ne da un pic „Liber” prin statie, la modul ca ne invita sa studiem indeaproape „Old Car”… Bunicii si buni(u)cele celor din ziua de azi, ca sa nu zic in unele cazuri si stra-stra bunicile /bunicii… Anunt ca ies din dispozitiv, si o iau lipa-lipa, catre locul unde timpul s-a oprit pentru o zi.

Apuc sa fac primele poze cu strabunicii tehnologiei….
Si din fata….Cand... Deodata, zgomotul infernal imi atrage atentia…. Apuc sa pozez Bunicuta din fata si…

   Dupa acest spectacol aviatic – zburator
in care uitasem si unde sunt si cum se respira, ca de gandit nu mai aveam timp, aud bazait de Bondar.. (elicopter). Zic: hopa ! Macar de apuc sa aprind si eu macar o tigara… Apuc, trag 2 fumuri sanatoase, si uite-l ca vine… Mare, frumos si Bazaitor ca orice bondar…Dupa ce a dat un pic din coada si s-a intors cu fata catre public, salutandu-l, si-a dat seama ca avea un chef mare de joaca, asa ca isi cheama si prietenul la o plimbare…Eu zic saru' mana de spectacol si ii trag in poza… Or avea si Bondarii nepoti.

Sambata ora 21:00 
Bondarii pleaca, dupa ce si-au terminat joaca, si ma retrag si eu la punct fix, respectiv Pavilionul Central. Vlad ma anunta ca incepe ceva cu bombe… Zic:” Hait! Asta nu era in plan” … Ba este, si rade de mine, ca de, el cunoaste cu ce se mananca, eu stau si privesc cum, pe partea cealalta de noi, 2 masini de pompieri sed cuminti la un capat de pista si cativa omuleti (asa se vedeau, din cauza distantei) mestereau ceva. Se creaza un fel de linistea dinaintea furtunii… Avioanele zburau frumos in formatie, deja ma invatasem cu spectacolul… Mai mult decat atat, incepuse sa imi si placa si deja faceam poze in nestire, din instinct, din capitolul: sa nu-mi scape nimic…
 Si cand ma bucuram ca… :„mama ce misto le-am prins p`astea ! „ Aud BUMMMM !!!
…..si pamantul se cutremura sub pasii mei….
Poanta este alta, ca picioarele mi-au fugit in spate, dar mainile si aparatul au ramas pe loc… rezultand aceasta poza !

E clar, ma dumiresc eu si prind al doilea cadru… 

Zic ok…. Deja Neuronul meu obosit intreba ce mai urmeaza…??  Aflasem, nu mai urca nimeni, nu mai zbura nimeni…
Cerul Patriei era tacut. Urma un concert Zdob & Zdub. Era ceva mai pamantean….

Sambata ora 22:00
Dr.Radu Berca da ordin sa strangem dispozitivul. Incet, incet, ne apucam de strans. Care cum si ce poate, oboseala spunandu-si cuvantul, incet si puse pe caprarii, ca la carte, sa nu se piarda nimic. Strangem si i le caram in spatele Buburuzei, la Terente, sa si le aseze cum stie…
Afara se intuneca, lent. Deja nu prea mai vedem ce si cum. Terente muta Buburuza cu botul spre cort si ii aprinde proiectoarele… Eheee, alta viata, s-a facut lumina-n sat ! Bucurosi ca avem lumina, cu toata oboseala, prindem spor la strans si ne bucuram…
Sentimentul meu era ca totul a iesit super bine. Radu ma prinde pe mine si pe Vlad si ne trimite in fata scenei, in Patrula Medicala (in caz ca vreunul a baut o bere in plus, sau orice altceva, avand in vedere ca fusese canicula)… aceasta find si una din misiunile S.A.R.S Romania, aceea de a executa patrula medicala, in scop de prevenire a unor situatii de emergenta. Toate sub comanda SAJ Constanta si Nei Guard. Ajung cu Vlad in zona scenei, dam o tura, in zig-zag,de la stanga la dreapta, ne asiguram ca totul este ok si ne retragem la Pavilion(ul) in curs de strangere.
Mai adunam una-alta si Radu ne comunica prin statie ca se retrage la Tabara de Baza si sa ramanem in dispozitiv de Patrulare medicala pana la terminarea concertului, fiind singurii operationali la ora aceea, SAJ Constanta si NEI Guard retragandu-se la Bazele lor. Ne conformam si impart scena in doua cu Vlad. El pe stanga, eu pe dreapta… Periem teritoriul, cu pasi lenti si cu privirile in 14…Dupa metoda „OKS” (Ochii cat sarmaua) !

Sambata ora 23:45
Ma retrag la tabara de baza. Vlad ramane in dispozitiv, eu expirasem, trezit de la ora 05:00, imi vajaia capul deja… Ajung in tabara si las o statie deschisa, sa am comunicatie cu Vlad, restul erau pe mana lui Sefu` ( Dr.Radu Berca ). Apare si Vlad… satisfacut ca totul este ok. ii raporteaza Sefului – Radu - ca totul este fara incidente…. si dispare ca fantoma de 02:30 in cort.
Apare dupa 10 min schimbat de toale si cu…. elementul de relaxare : adica asa….
VLAD BORTOS ! (In toata splendoarea lui… )

Duminica ora 03:25
Vlad canta ceva solo, ca sa fie ceva de fundal… E un fel de aparat de radio, caruia i se termina bateriile, dar care nu se lasa… !
Zambesc fericit…
Sentimentul ca ne-a iesit e mai mare decat toata oboseala, efortul si chinul fizic si psihic. Senzatia aia, ca a meritat fiecare secunda sa fii acolo si sa contribui cat poti, dupa puterile tale, senzatia ca ai dat tot ce ai avut mai bun din tine, ca lucrurile sa mearga pana la capat si intr-un mod in care sa zici :”Hai ca am facut-o si pe asta ! „ Cu satisfactia ca poti sa spui :„Misiune indeplinita ! ” Ce poti sa iti doresti mai mult ?

Duminica ora 09:00 
Dimineata debuteaza cu impachetatu`… Vlad dispare sa faca … ceva… si eu ma apuc sa imi strang jucariile. Mi le fac ghem in legea mea si termin in 15 min. Apare si Vlad, si el si le aduna rapid, Radu terminase…. Nemo ne roaga sa ii „stoarcem” cortul… O chestie geometrica, ciudata, care se strange ca si cum ai stoarce o rufa…. !
Ma las pagubas, ca nu imi bausem cafeaua, si pana la urma „Inginerul” din Vlad reuseste sa stoarca „rufa”… Adica Nemo avea cortul impachetat… Urmeaza pozele de final si de ramas bun… Tuzla…
Ma plimb agale, ca omul fara treaba, pe langa Tabara de Baza, cu aparatul fara husa (era in capacul de la rucsac)…
Vulturul , Raluca si Radu pe banca…
Intreb :”Poza de final ? ”
Da…!
Prind un cadru de vis, parca e ” Madona cu Sfinti” :)… Le arat poza si zambim toti…

 La revedere, Tuzla ! O luam spre alte orizonturi… spre alte destinatii…
 
P.S : Multumesc, Nemo , pentru invitatie, multumesc, Ras Aeroport Tuzla, pentru gazduire, multumesc tuturor pentru aceasta minunata experienta !

P.S 2 ! Cu siguranta ne vedem si la anu'!

Semnat Yo-Yo !
reeditare:Ana-Maria

Articol preluat de pe White Wolf Romania