2113. Ne dădea la toți de muncă Partidul, chiar și la cei mai nerozi dintre noi...(D'ale romanilor)

.

Cu umorul sau sec, inconfundabil, Chippy isi contiună povestile din anii gloriosi ai socialismului revolutionar, amuzându-ne cu amintiri care sunt atat de aproape de ale noastre, de parca ar fi trait chiar viata noastra. Ori noi pe a lui. "Dacă ar fi cerut referințe de la foștii mei maiștri instructori, nu m-ar fi angajat niciodată A.C.C.-ul...poate doar să car șpanu'..."

Nu-mi amintesc în ruptu' capului numele moșului care ne învăța arta traforajului și a pirogravurii...cred că avea 80 de ani...mini-fierăstrău, pânze cu dinți minusculi, plăci din lemn, halat albastru, bască, zgomot și mult praf...unii decupau chiar și mărțișoare din lemn...eu stricam tot...ucenicia o făceam într-o clădire dărăpănată de la colțul străzii redenumită azi Henri Coandă, cu Calea Doftanei, vis-a-vis de intrarea elevilor de la Liceul Nicolae Grigorescu...chiar! Henri Coandă! a murit în 1972...un văr de-al meu îmi spunea mereu că îi e frică de noapte, pentru că visează că-l aleargă Henri Coandă înviat din morți...eu înțelegeam că-l aleargă Henri și cu Andy...am un frate Andy...a trecut mult timp până m-am dumirit ce e cu numele ăsta neromânesc...șandramaua unde tăiam lemne, a picat la cutremurul din 1977... acum e un bloc acolo...

În clasa a VI-a, ne-au transferat orele de practică la Școala generală nr. 2...ne mutasem de la lemn la fier...altă epocă de fapt...halatul și basca, aceleași...în grupul meu nu se întâmplase, dar pe la alte școli erau nebuni care-ți tăiau moțul de la bască...după ce că aveam mutre de proști în straiele alea de lucru, fără moț la bască, imaginea fraierului prindea și mai mult contur...pe maistru îl porecleam Magotu...nu pentru că-i puțea gura îngrozitor , ci fiindcă din urechi îi ieșeau tufișuri incomensurabile de păr...

Apoi ne-au mutat la Școala generală nr. 6, în Păcuri...aici era un maistru cumsecade, mai chiulangiu ca noi...ne căra seara la plecare din atelier, cu o Dacia 1100, domnul Constantinescu, viitorul meu inginer de la A.C.C., tatăl unui coleg...băga și câte zece puradei în automobil, numai să ne ducă pe toți pe la casele noastre...

Domnul maistru Voiculeț, de la Liceul Mecanic nr. 2, se străduia, dar nu avea cu cine...

La Liceul Petrol, maistrul Voiculescu s-a prins...fusese coleg cu tata la A.C.C., pe vremuri, dar nu a ținut cont...m-a dibuit cărând șpan din tava strungurilor fetelor, în tava strungului meu...asta ca să las urme, să pretind că muncesc...îmi era o frică teribilă de mandrină și de cuțitele cu plăcuță vidia, pe care necontenit le ciobeam...m-a lăsat corigent...auzi tu! corigent la practică!

Am fost de curând prin secțiile atelierului școală de altădată...nu mai e nimic...ba sunt niște saltele, pe care, în frig, câteva fetițe se antrenează pentru atletism...n-ar fi bănuit vreodată maistrul ăla de la lăcătuși, care și-a luat o torpilă în bot de la un elev de clasa a IX-a, că mândrețe de hală-școală va ajunge o ruină...elevul, admonestat grosolan de maistrul victimă, pilise piulița fluture de puteai s-o îndoi precum plumbul cu care jucam capace...2 la purtare, a primit agresorul pe trimestrul cu pricina!

Maistrul Căprioru de la sondori, era cel mai de treabă...îi lăsa pe elevi să fumeze la el în baracă...

Mai era o poveste cu un maistru de la Școala generală nr. 7...ăla era cam neserios...

Totuși, cred că și-au dat seama din prima zi ăia de la A.C.C. cine sunt eu...se stricase un strung...muncitorul ridicase capacul de la mecanisme și aștepta mecanicul...îndrumătorul meu m-a trimis cu o găleată de ulei ca să-l ung...

"-Unde să torn?", am întrebat sfios, cu mutra de prost tipică primei zile de lucru...

".-Am deschis capacul măi băiete, nu vezi?", se rățoi superior strungarul la mine...

Și am turnat ulei, cum torni apă pe o rigolă de flori, de colo-colo...pe roți dințate, pe șuruburi, pe piulițe, dar mai ales pe curelele de transmise...curelele alea cauciucate! ce-a mai înjurat ăla! trei zile a stat pe bară, pentru că-i alunecau curelele de la uleiul meu...și lucra în acord...

Ne dădea la toți de muncă Partidul, chiar și la cei mai nerozi dintre noi...

P.S. Pensionarea domnului Bucur Constantin, surprinsă în această fotografie realizată la Întreprinderea Mecanică Câmpina, fostele Ateliere Centrale Câmpina, cu acronimul A.C.C., păstrat peste decenii în limbajul curent al câmpinenilor. Tata, cu un păhărel de tărie în mână, râde, pare fericit, la stânga proaspătului pensionar.(in foto)

1982.
Tureac Ciprian-Dragos Chippy