 |
| . |
Mai zice tata și că în 1948, el a plecat cu Gică, fratele său geamăn, spre gara din Săhăteni, regiunea Buzău pe atunci...cu căruța trasă de un cal au plecat...s-au suit într-un tren spre Ploiești, un tren tras de o locomotivă cu aburi, ca să meargă să învețe carte...
Pe data de 15 septembrie 1948 au început școala la Câmpina...o școală profesională patronată de Steaua Română, viitoarele Ateliere Centrale Câmpina, sucursală a lui Astra Română din Ploiești...
Pedagogul Mișu Tudor i-a încolonat și i-a dus la echipare...prin cotloanele internatului, unde azi se află Clubul Pensionarilor din Câmpina, pedagogul și ajutoarele lui i-au echipat cu costume, le-au dat pantofi, paltoane, șepci, ciorapi, cămăși de noapte din acelea lungi, căciuli și chiar și cremă de ghete le-au dat...erau atât de bogați de acum, zice tata, încât le-au dus câte ceva și celor de acasă, de la Greceanca, un sat aparținând comunei Breaza din regiunea Buzău...ăia erau mai necăjiți decât el și frate-său...
Mișu Tudor, pedagogul, era încă la facultate și mare i-a fost mirarea tătuțului meu ca să-l revadă ofițer în anul 1954...destinul l-a purtat pe fostul pedagog la regimentul de tancuri din Bacău, unitate unde Gică, fratele geamăn al lui Aurică, își satisfăcea stagiul militar...pe tata nu l-au luat în armată...însă am făcut eu și fratele meu armată cât pentru 10 vieți de-ale lui tătuțu...există o balanță în Univers...
Dar să ne întoarcem la Câmpina...
DA PAGINA!