2376. Bombardamentele si tata.

.

De pe dealul copilăriei lui, tata, cu palma streașină la ochi, privea fascinat stolurile de avioane americane îndreptându-se spre rafinăriile din Ploiești...veneau ziua, fără nicio frică veneau...Nicu Tureac, tatăl lui, știa că Aurică e prea mic ca să facă prostii, așa cum făcuseră golanii satului...noaptea, beți și încălcând camuflajul, aprinseseră focuri mari pe vârful Istrița, punându-i la încercare pe piloții anglo-saxoni, care nu s-au sfiit ca să lase să cadă câteva bombe cărate din Libia până aici...

2116. Americanii, porcul, calul si rusii, sau istoria traita altfel decât în carti (D'ale romanilor)

.

De pe dealul copilăriei lui, tata, cu palma streașină la ochi, privea fascinat stolurile de avioane americane îndreptându-se spre rafinăriile din Ploiești...veneau ziua, fără nicio frică veneau...Nicu Tureac, tatăl lui, știa că Aurică e prea mic ca să facă prostii, așa cum făcuseră golanii satului...noaptea, beți și încălcând camuflajul, aprinseseră focuri mari pe vârful Istrița, punându-i la încercare pe piloții anglo-saxoni, care nu s-au sfiit ca să lase să cadă câteva bombe cărate din Libia pâna aici...

Fără ca măcar să se cunoască, la vreo 40 de km în linie dreaptă, în direcția Nord-Vest, viitorul cumnat al lui tătuțu, Ionel, mai mic și mai neastâmpărat, ieșea din adăpostul în care se pitea cu familia, spre disperarea mamei lui, precum un pui de șoarece în preajma unei vipere flămânde...le făcea cu mâna la piloți și striga cuvinte nevinovate...

2113. Ne dădea la toți de muncă Partidul, chiar și la cei mai nerozi dintre noi...(D'ale romanilor)

.

Cu umorul sau sec, inconfundabil, Chippy isi contiună povestile din anii gloriosi ai socialismului revolutionar, amuzându-ne cu amintiri care sunt atat de aproape de ale noastre, de parca ar fi trait chiar viata noastra. Ori noi pe a lui. "Dacă ar fi cerut referințe de la foștii mei maiștri instructori, nu m-ar fi angajat niciodată A.C.C.-ul...poate doar să car șpanu'..."

2108. Cinema si amintiri din Campina socialista (d'ale romanilor)

. Nu bag mâna-n foc, dar cred că am șezut fascinat pe toate scaunele, de pe toate rândurile...am stat și în cur pe scări, dar și direct pe dușumeaua din fața primului rând, cu capul la 180 de grade...mai ales când rulau filme indiene...cu țiganii laolaltă...ei cu casetofoane mono de 5000 de lei bucata, lemnoase în dreptul casetei audio, înregistrau soundtrack-u' ce le amintea de pământurile natale...

Mi-a pus mâna la ochi tata când s-a despuiat târfa din "100 de carabine"...și tot el a plâns la "O floare și doi grădinari"...eu m-am tăvălit pe jos de râs la "City, city, bang, bang"...mi-a tremurat sufletul de plăcere la filmele lui Disney, dar și de emoție când vreo cenzură generoasă mai uita câte o țâță în "Septembrie", sau "Mușcă și fugi!"..."- Pensionarii cu fața la perete!", striga o voce de țărănoi beat de pe ultimele rânduri, atunci când vreo duduie din celuloid lăsa să-i cadă breteaua de la sutien...aceeași voce urla și când, femeia de serviciu descuia ușile de evacuare stânga-dreapta, după ce în prealabil trăgea cu un zgomot specific făcut de inele, draperiile groase...striga după alt cretin care, plictisit și ieșit mai devreme, lăsa să intre lumina soarelui în acea lume magică...

De mii de ori am tras de mânerele din inox ale ușilor principale de acces...casa de bilete era în stânga, dar uneori, suplimentar, se mai deschidea o casă în dreapta...era aglomerație pe vremuri la cinematograful 23 August...2 lei și 50 de bani plăteam pe un bilet, sau, cel mai scump, o hârtie de 5 lei, cu bărcile din Constanța pe una din fețe, atunci când filmul era în două serii...asta dacă mă duceam de la 6 seara, sau de la 8, când am mai crescut...la matineu, de la 9 dimineața, intram cu 1 leu, 1 leu 50, sau cu 2 lei, depinde de rândul pe care doream să stau...treceai de femeia care rupea biletele și-ți făcea accesul în holul unde erau fotografii cu actori celebrii, dar și un chioșc cu dulciuri și răcoritoare...toaletele erau simetrice cu casele de bilete, stânga dame, dreapta bărbați...

1940. Nostalgii cu filme,bilete,gogosi si...preturile copilariei

Am văzut de curând filmul " Mere roșii "...pe ecran mare, cu fidelitate redat...subiectul e nobil...și lumea aia de atunci...o parte e turnată în Câmpina...
Nu mă mai săturam văzând B.I.G.-ul...și frizeria din colț, de pe strada 1 Mai, unde mă tundea tata, la Tanti Florica...întotdeauna era un țintar pe masă...și piele de ascuțit briciu...și-mi fugeau prin minte imagini...
Costică, infirmul în căruciorul lui albastru, vânzând plase de 1 leu în fața B.I.G.-ului...nu cumpăram niciodată...limba lui încărcată cu miez de pâine suptă, îmi provoca silă...tâmpiți mai eram când îl întrebam dacă are carnet...
"- Ia buletinu ! ", zicea Costică greoi, cu mâna pusă unde niciodată nu fusese bărbat...
Moșu' care vindea înghețată la cornet, în fața pieței...căruciorul lui și recipientul din aluminiu...cupa costa tot 1 leu...cât plasele lui Costică...haleam...mamă ce-mi plăcea !
Terenul de zgură de la Liceul Nicolae Grigorescu, merii de la Școala generală nr. 2, curtea primitoare de acolo...
Chioșcul de vis-a-vis de biserica de la lac, din curtea fabricii de prelucrat lemnul...mai găseai și lapte uneori...lapte...
Motoreta cu 3 roți și cutie verde în spate, cu care tătuțu vitreg al lui Gigi aducea lapte la abonament...lăsam sticla la ușă...nu fura nimeni...
Țiganii se dădeau desculți pe gheață...azi copiii nu mai ies din casă...stau pe net...nu mai e niciun ghețuș în orașul nostru...
Podu' cu Tei, de 23 August...
Baba de la gogoșerie și gogoșile ei delicioase, pline de zahăr...tot 1 leu, cât plasele lui Costică...
Piticii crăcănați, de care ne amuzam cu răutatea noastră de copii...
Țigăncile cu semințe, 1 leu paharul din lemn...cât plasele lui Costică...
Căruțele în așteptare de pe strada Cercului, trase de cai pișăcioși, ce-i împuțeau casa maiorului Anton...
Dolănescu, cel care cânta " La vagoane, la vagoane, bagabontule, m' ai lăsat cu burta mare, bagabontule "...pentru 25 de bani ne cânta...patru cântece, 1 leu...cât plasele lui Costică...
Polar la toneta de la Odor...tot 1 leu, cât plasele lui Costică...
Cinematograful...2,50 cel mai scump bilet, roz...2 lei albastru, mai în față, 1,50, gri...1 leu galben, de copil, pe primul rând...UN LEU FILMUL !!!!...cât plasele lui Costică...
Ștrandul 2, acoperit...ștrandul 1, ștrandul 3...
Sunt toate într-un cufăr prăfuit...
Doar nea Sile, Mutu', mai e...

P.S. Filmul e turnat în 1976. Tot cam pe atunci, tătuțu meu, Moș Aurică, nu se mai sătura de gustul strugurilor negrii. Greceanca, județul Buzău, în via pe care o iubește.

Tureac Ciprian-Dragos Chippy