038. Trenul REGAL- introspecţie în lumea viselor - vizita in Gara de Nord- ep.1

Legenda pe roti la peronul 14.

               Duminica, 06.aprilie, M.I.C.A. a mers sa vada minunea : trenul regal se putea vizita !

         A venit de acolo cu o poveste si imagini de impartasit.

         Pe langa cuvintele sale , impresii unice ale unei persoane care nu avea nici o legatura cu amanuntele istorice si tehnice ale acestui monument circulant , avem si fotografii cu detalii de exceptie.

*nemotoujours*

         Cititi si spuneti ce credeti:

Blazonul regal tronand pe vagoane.

                                     
DATI CLICK PE POZE !

    Vă spun sincer, nu ştiu ce să scriu! Pe cuvântul meu că e prima oară când ceva mă impresionează, dar nu ştiu ce aş putea ...

    Dar mai bine las sufletul să îmi vorbească şi să înţelegeţi din povestea lui.

    Am ajuns la trenul acesta bucuroasă, ca un copil. Am trecut apoi la starea de dezamăgire, căci cineva spunea că e scump biletul şi nu merită efortul.

    M-am enervat, am trântit cu vorbele sale de toţi pereţii vagoanelor pe care nu le vizitasem încă şi mi-au lăcrimat ochii.

    Eh, sunt mai sensibilă, şi, pe lângă asta, nu suport ideea că banii pot egala bucuria unui om de a cunoaşte.

    Mi s-a dat bilet redus, căci copilul din mine a strigat cu dezamăgirea în palme: „Orice ar fi, trebuie să urc!” N-am rămas deci datoare, aşa că am putut urca fericită.

   Nu mă pricep la detalii tehnice! Nu-mi plac lucrurile care sunt statice, care nu îmi pot face inima să viseze. Deci locomotiva nu mi-a însuflat nimic. Mi-a plăcut să privesc în schimb pe geamul ei: mi-am văzut tristeţea cum se duce pe linia ferată, cum aleargă spre mine fericirea şi cum într-o clipă pot să cobor plină de voioşie, ca un copil care şi-a primit dreptul la jucăria preferată din vitrină.

Dl. " comandant de tren " - Nasul in tinuta de parada.

Acum...zau daca-i vina cuiva- si cei de acolo mai mananca si beau, dar e funny,nu? Totusi,o atentie mai mare la detalii ar pastra farmecul povestii.

  Pasind pe „covorul roşu” (cam vişiniu), îndemnaţi de „nenea” din imagine,am intrat în paradisul copilăriei. Aşa m-am imaginat eu. O Micuţă „fetiţă cu chibrituri” (diferenţa era însă că ale mele erau nu de lemn, ci de dragoste), dusă într-un palat pentru care a trebuit să plătească doar 11 lei şi lăsată să viseze la regine fericite, purtate pe braţe de regi care le împlinesc toate dorinţele. Acelea care au ca obiect de referinţă ciocolată, mentă şi multă pasiune.

   Am fost oprită din visare în bucătăria trenului, în care „trona”CELEBRUL LIPTON.

  Mă dor visele frânte de realitatea căreia oamenii vor să îi dea gust de „lume” şi miros de „omenire”. Nu vreau, îmi doresc o lume unde licorile să nu poarte nume, ci simţuri.

   O pungă de MC Donald’s a spulberat şi mai mult visul meu. Dar ştiţi cum?   Parcă l-ar fi introdus în mecanismele alea ciudate de la ei, care scot cartofii prăjiţi pe bandă rulantă.

   Apoi aragazul cu scris „a la România”: 30% REDUCERE!

   Trist că în lumea mea perfectă au ajuns celebrele mărci al căror nume valorează mai mult decât povestea.

  Mi-am pus dezamăgirea să doarmă pe acest pat destinat bucătarului, mi-am lipit ochii de geamul rugăminţilor mele şi am tras draperia lumii peste ceea ce mă răneşte. Aşa am putut să-mi continui drumul prin palatul copilăriei mele.

Tot acolo

Geamul cu visele

Camera bucatarului

Unul dintre dormitoare,caloriferul si micutul coltar  

  Am intrat în vagonul dormitor regal (2 dormitoare), folosit de primii 2 reprezentanţi ai Casei Regale, despărţit de 1 baie ce are acces numai dinspre acestea.

  Mica „fetiţă cu chibriturile” nu s-a putut abţine să nu se aşeze pe patul care doresc a crede că ascunde o poveste de iubire şi una de dor. Se doarme bine, şi când eşti şi prinţesă, cred că visele au alură de imperiu.

   Am trecut în salon. Pe fiecare scaun din piele de Cordoba mi-am pus câte o dorinţă. Am lăsat-o acolo, în plicul pielii negre, să se împlinească prin fiecare trecător ce are curajul să se aşeze, să stea la masă cu visele lui şi să caute soluţii de-a le împlini.

Mi-am imaginat că trenul acesta e porumbelul voiajor ce va duce răvaşe oamenilor nefericiţi. Şi cu fiecare bătaie de aripă va scurta drumul până şa fericire.  

  

   Alabastrul de Grecia din care sunt fabricate toate obiectele decorative ale Trenului mi-a deschis uşa copilăriei, pe care am intrat ca-ntr-o cameră păzită de străjeri ce nu ocrotesc regina cu săbii, ci cu suflete ce nu trăiesc în dublu exemplar.

 La fel si lampile si oglinzile din sticla de Murano.   

Faimoasele lampi

Tot ele

 

si o plafoniera

 

 

 

 

 

 

 

 

  

  

 

 

 

  

 

   Fumoarul m-a dus într-o parte a poveştii în care durerile umane se fumează singure, în scrumiera unei vieţi care îşi spune povestea zi de zi, oricărui suflet ce are curajul să stea la masă cu ea.

   M-am aşezat pe scaun, mi-am deschis sufletul şi i-am ascultat povestea. Din ea nu a lipsit scrumul care mi-a şoptit înlăcrimat: „Fetiţă dragă, sunt aici pentru că marile iubiri se lasă fumate şi din ele rămân numai eu. Singur şi aruncat la gunoi când altă mare dragoste şi-a fumat norocul. Sunt efemer. Mă chinui să rămân cât mai mult în scrumiera oamenilor ce se iubesc şi visez la o minune care să facă din mine ţigara ce niciodată nu se poate fuma.”

      .

   Trec în salonul destinat prietenilor familiei regale şi descopăr prietenia. Mă întorc în copilărie şi-mi văd toţi prietenii pe care i-am cazat în suflet ani la rând, fără să le cer chirie, fără să mă supăr pentru că, fără voie sau cu voie mi l-au devastat, mi-au fumat ţigările de pe masă şi mi-au aruncat la gunoi scrumul.

  Aici e masa negocierilor. Nu ştiu dacă în copilărie ai voie să îţi negociezi visele, dar, cu siguranţă, oamenii maturi o fac. Trist de des, trist de siguri pe ei, că viaţa şi visele îşi pot negocia preţul şi se pot vinde pe o bucată de hârtie cu zece zerouri la final. 

                                                  M.I.C.A.

  Aceasta este povestea si urmeaza sa va arat ce v-am promis - multe detalii interesante plus ceva date istorice si tehnice.

  Stati pe aici ca urmeaza.