5 noiembrie 2014

686.Istorie mai putin stiuta:odăi și câșle, în Moldova începutului de secol XIX.

bordeiColaboratorul nostru dl.col.(r) Miron Dumitru ne aduce in pagina din nou informatii nestiute despre viata strabunicilor nostri, despre cum acestia au infiintat localitati aproape din nimic.
"In catagrafia visteriei Moldovei din 1820, am găsit și odăile și câșlele, ca așezări de bejenari, oameni în majoritatea fără familie și fără căpătâi, neplătitori de biruri. Aceștia se ocupau de creșterea vitelor și oilor pe moșiile boierești  și mănăstirești.
Aceste odăi, se găseau mai ales în zone slab populate, însă cu islazuri întinse și sursă de apă. Așa găsim odăi și câșle în vecinătatea Gurguietei – Delenilor, pe valea râurilor  Bahlui și Jijia și a pârâurilor Sitna și Miletin, practic în toate cele 5 ocoale ale ținutului Hârlău.
Aceste odăi și câșle, au fost înființate de stâpânii de moșii dar și de particulari, după 1812, când cererea de vite și oi la export a crescut, deoarece Moldova putea, ca urmare a unor noi raporturi cu poarta otomană, să exporte și în afara Imperiului otoman.  Odăile era pentru creșterea vitelor cornute, iar câșlele pentru creșterea oilor.
Ca origine etnică a celor care munceau în câșlele de oi și în odăi, în majoritatea, erau originari din Ucraina și Imperiul țarist, mulți ruși, polonezi, dar și ardeleni (ungurenii în catagrafie). La acea dată ei veneau în Moldova pentru că viața era mai buna decât în Imperiul țarist sau austriac."
DA PAGINA !

Multe din aceste odăi, în următorii ani se vor transforma în sate, pe care le regăsim ca atare, în cele cinci volume ale Marele Dicționar Geografic al lui Lahovary (1898-1903)
bordei
La 1816, moșiile Arama și Dorna erau înregistrate ca fără sate. Mănăstirea Galata avea niște odăi care la 1820 în Catagrafia  visteriei Moldova apăreau ca Odaia lui Aramă și Odaia Dorna. Cele două odăi au devenit satul Aramă și satul Coarnele Caprei.
In ocolul Miletin erau 5 odăi pe valea pârâului Sitna: Odaia Pruncului a căminarului Ianache Pruncul, (avea 6 liuzi (oameni) din care 4 bejenari ruși. Aici s-a format în timp satul Novaci care a fost înglobat în satul Drăcșani (comuna Sulița) județul Botoșani. Mai erau Odaia ot (din) Borosaia a armeanului Crâste, viitorul sat Borosoaia din couna Plugari, acum în județul Iași. Odaia lui Andrieș,  a jitnicerului Ioniță Andriș, aproape de moșia Onești. In odaie era mulți bejenari, oameni fără căpătâi, săraci în majoritatea de etnie  ruteneană și rușă.  Odaia lui Cap de Bou,  numită mai târziu odaia Trăistăreni, azi Lupăria din comuna Prăjeni, județul Botoșani, se afla pe un pârâiaș la câțiva kilometrii de satul Pietroșița, comuna Coarnele Caprei. La recensământul din 1830, odaia nu mai exista.
cioban din Deleni
Pe râul Jijia erau șase odăi, cu 50 de oameni, majoritatea “oameni de strânsură”, bejenari fără căpătâi, mulți ruși, care lucrau ca văcari la cirezile boierilor. Era Odaia lui Mihai Grecu de pe moșia Ciornohalul, cunoscută și ca Odaia Veche de la Hlipicenii, care peste 80 de ani în Marele Dicționar Geografic (Lahovary) figura ca sat. Odaia lui Iani Grecul din Zlătunoaia, avea 13 liudi din care șapte erau ruși. Pe moșia Todireni erau trei odăi, una a vistiernicului sandu Sturza, Odaia protopopului Mithodie (Metehodie) de Hârlău, și Odaia lui Pavăl Dărângu.
In ocolul Coșula, au fost recenzate la 1820 și trecute în catagrafie trei odăi și o câșlă de oi. Acestea erau mai vechi și deja erau considerate sate sau cătune, oamenii fiind deja birnici. Astfel era Odaia Meicăi, pe proprietatea din Cătămărești a lui Toader Meică. Odaia lui Stihi, pe moșia Iacobeni a mănăstirii Coșula. Odaia Soroceanului posibil a pitarului Gheorghe Soroceanu, era o odaie mare cu 27 de liuzi (oameni).
Mai exista o câșlă a lui Teohari de pe moșia Silișcani.
Mai erau odăi nou înființate Odaia Urlați proprietatea lui Grigore Potlog, viitorul sat Urlați înglobat în satul Gorbănești din județul Botoșani; Odaia Strahotin a căminatului Tudorache Ciurea ce a devenit mai târziu satul Strahotin; Odaia lui Constandin Soroceanu de pe moșia Tohileni, care mai târziu a devenit satul Tohileni  din comuna  Stăuceni, județul Botoșani: Odaia de pe moșia Iacobeni din comuna Dângeni, județul Botoșani; Odaia Fedeleșului a postelnicului Constandin Fedeleșeanul  aflat la nord-vest de satul Iacobeni, era pe o parte a moșiei Iacobeni; Odaia Coșteanului a stolnicului Tudorache  Coșteanul, ce a dus la reînființarea unui sat părăsit cu ani în urmă Coșteni; Odaia lui Dumitrache Borcilă este la originea reînființării satului Prelipca, fost lângă Tofileni; Odaia Zaharioai de pe moșia Bătrânești. Odaia se afla pe siliștea unui sat mai vechi, care a fost reînființat după câțiva ani, satul Bătrânești.
Fenomenul chemării bejenarilor străini de către proprietarii de moșii era destul de răspândită, numai în odăi și câșle au fost înscriși în catagrafie 232 de bejenari (bărbați) la care trebuie adăugați membrii de familie, femeile și copii.
In sate erau la acea dată în ținutul Hârlău, 70 de evrei proveniți din bejenarii din Rusia sau Podolia austriacă, În târgul Hârlău erau deja 105 evrei. Aceștia în majoritatea erau meșteșugari cu mici ateliere, dar și cârciumari la sate.
Lucrarea din care m-am inspirat, să scriu acest articol, are multe surprize pentru cercetătorii istoriei Moldovei și mai ales a unor localități din fostul ținut al Hârlăului.
Referință: Catagrafiile visteriei Moldovei – 1820-1845, volumul V Ținutul Hârlău, partea I, (1830) – colecție coordonată de Mircea Ciubotaru și Silviu Văcaru.

*col.(r) Miron Dumitru*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu