790.SPRIJINUL MILITAR ŞI UMANITAR ACORDAT DE NICOLAE CEAUŞESCU LUI YASSER ARAFAT (1977-1989)

1975 Intalnire Ceausescu Arafat la Damasc

   Reluam povestile istoriei mai putin stiute a Romaniei,publicand un studiu deosebit de interesant:

    La 1 august 1989, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care a prelungit cu încă şase luni mandatul Forţei Interimare a ONU în Liban (UNIFIL). Acesta expirase în ziua precedentă, iar „căştile albastre” trebuiau să-şi menţină poziţiile din sudul Libanului pentru a proteja taberele de refugiaţi palestinieni de un posibil atac al trupelor israeliene aflate în regiunea respectivă.

DA PAGINA !

Două zile mai târziu, au început, la Tunis, lucrările celui de-al V-lea Congres al Mişcării de Eliberare Naţională Palestiniană „Al Fatah”, principala componentă a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. În cursul dezbaterilor, participanţii şi-au exprimat dorinţa de a continua lupta împotriva trupelor israeliene care staţionau în sudul Libanului.

Implicarea directă şi activă a lui Nicolae Ceauşescu în aplanarea conflictele militare din Orientul Mijlociu este binecunoscută. Discuţiile oficiale pe care liderul român le-a avut în anii ’70 cu Anwar El-Sadat şi Hafez al-Assad – preşedinţi ai Egiptului, respectiv Siriei – şi cu liderii politici israelieni au fost elogiate permament în ziarele publicate în România. Totodată, Nicolae Ceauşescu l-a sprijinit în repetate rânduri pe Yasser Arafat. La acea vreme, liderul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei avea ca obiective principale crearea unui stat palestinian în Orientul Mijlociu şi distrugerea Israelului.

.

În fosta arhivă a CC al PCR au fost descoperite recent mai multe dovezi care atestă o colaborare extrem de strânsă între Nicolae Ceauşescu şi Yasser Arafat. De exemplu, dintr-un document pe care îl edităm în continuare rezultă faptul că generalul-colonel Vasile Milea, ministru al Apărării Naţionale, a propus, iar preşedintele României a permis unui număr de 20 de luptători palestinieni, răniţi sau bolnavi, să vină în România pentru tratament medical, în cursul anului 1989.

Cazul respectiv nu a fost singular. În luna ianuarie 1977, Nicolae Ceauşescu a fost rugat de Yasser Arafat să aprobe „venirea în România, pentru tratament medical (transport şi îngrijire) a cinci palestinieni din conducerea Secţiei militare a O.E.P., răniţi în timpul luptelor cu forţele falangiste (din Liban – n.n.)”¹. Preşedintele României a fost de acord cu solicitarea respectivă, iar de la Cancelaria C.C. al P.C.R. a fost trimisă o adresă pentru informarea lui Teodor Coman – ministru al Afacerilor Interne, generalului de Securitate Nicolae Doicaru şi a lui Ştefan Andrei – ministru al Afacerilor Externe.²

De obicei, cheltuielile efectuate de spitalele militare din România cu oaspeţii palestinieni au fost achitate prin Fondul de Solidaritate Internaţională. Acesta era alimentat cu sume provenite din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii români, fără înştiinţarea acestora în legătură cu modul de cheltuire a banului public.

.

După 12 ani, la sfârşitul lunii februarie 1989, Ion Coman i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un raport al ministrului Apărării Naţionale, însoţit de propria sa recomandare, în scopul aprobării „cererii Ambasadei Statului Palestina la Bucureşti privind pregătirea gratuită în Academia Militară, începând din anul 1989, a doi ofiţeri palestinieni, pe o durată de 3 ani şi asigurarea locuinţelor necesare pentru ei şi familiile acestora”³. Ion Coman preciza faptul că România urma să suporte în întregime cheltuielile de pregătire a ofiţerilor palestinieni, de circa 547.500 lei, din Fondul de Solidaritate Internaţională.

Propunerea a fost aprobată de Nicolae Ceauşescu. Acesta a pus rezoluţia „Da” pe recomandarea favorabilă trimisă de Ion Coman şi a semnat scurt „N.C.”.⁴ Apoi, la 2 martie 1989, de la Cancelaria C.C. al P.C.R. a fost trimisă o adresă lui Ion Coman şi Vasile Milea, prin care aceştia au fost înştiinţaţi despre aprobarea dată de preşedintele României.⁵

În raportul adresat la 27 februarie 1989 lui Nicolae Ceauşescu – document pe care îl edităm în continuare, generalul-colonel Vasile Milea a menţionat şi faptul că „în prezent se află la pregătire, gratuit, în Academia Militară, 6 ofiţeri palestinieni, împreună cu familiile, cărora le sunt asigurate locuinţe”⁶.

Extrapolând cheltuielilor propuse de Ion Coman şi Vasile Milea la întregul grup de ofiţeri palestinieni aflat la Academia Militară în anul 1989, putem afirma faptul că Nicolae Ceauşescu a oferit cu generozitate prietenului său politic, Yasser Arafat, un ajutor nerambursabil în valoare 2.190.000 lei. Dar preşedintele României nu a oferit sprijin financiar din proprii săi bani, ci din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii ţării sale, fără o consultare prealabilă a lor.

Totodată, se poate afirma faptul că, prin asemenea acţiuni, Nicolae Ceauşescu a sprijinit direct dezvoltarea terorismului în Orientul Mijlociu. Paradoxal, liderul PCR a afirmat în repetate rânduri că unul dintre principiile fundamentale ale politicii externe româneşti era cel referitor la neamestecul în treburile interne ale altor state. Însă acest principiu era afirmat de Nicolae Ceauşescu doar în cazurile în care liderii politici străini criticau regimul comunist de la Bucureşti, nu şi în momentele în care liderul PCR sprijinea în mod secret, sub diferite forme, Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.) sau alte grupări revoluţionare din Asia, Africa sau America Latină.⁷

Ajutorul acordat de preşedintele României unor palestinieni nu a fost singular. De exemplu, la 4 martie 1981, Nicolae Ceauşescu a aprobat o nota comună a Secţiei Gospodărie de Partid şi Secţiei Relaţii Externe ale C.C. al P.C.R. În document se preciza faptul că lui „Khaled Al-Sheikh, reprezentantul O.E.P. la Bucureşti, care locuieşte temporar la hotelul Kiseleff, i s-a repartizat un apartament în str. Galaţi nr. 26-28, etajul IV, sectorul 2, apartamentul 18, întrucât apartamentul din strada Iulius Fucik nr. 8, repartizat ca locuinţă pentru reprezentantul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, continuă să fie ocupat de familia fostului reprezentant al OEP”⁸.

Totodată, Nicolae Ceauşescu a aprobat ca „apartamentul să fie dotat cu mobilier recondiţionat, în stare bună, din rezervele disponibile la Secţia Gospodăriei de Partid a C.C. al P.C.R., urmând ca numai unele obiecte inexistente în magazia secţiei, să fie procurate din comerţ.

Cheltuielile pentru unele lucrări de amenajare a apartamentului, care nu pot fi acoperite din fondurile ICRAL, precum şi pentru unele lucrări de recondiţionare a mobilierului, să fie suportate din fondurile C.C. al P.C.R.

Locuinţa respectivă să fie repartizată pe numele reprezentantului OEP, iar contractul de închiriere, de lumină, de telefon etc., să se încheie conform normelor în vigoare pentru cetăţeni români, plata urmând să se facă în lei de către reprezentantul OEP”⁹.

.

În prima parte a lunii aprilie 1981, Nicolae Ceauşescu a aprobat „solicitarea adresată conducerii P.C.R. de a accepta la tratament medical în ţara noastră, peste numărul de locuri aprobat O.E.P.-ului, primirea lui Mohamed Nasser, secretar general adjunct al acestei organizaţii („Al-Saika”, organizaţie palestiniană de orientare pro-siriană – n.n.), cu soţia (...) Cheltuielile necesare pentru cazare, spitalizare şi transport intern să fie suportate din fondurile C.C. al P.C.R.”¹⁰.

Câteva luni mai târziu, la 7 august 1981, Tudor Postelnicu a trimis lui Nicolae Ceauşescu nota nr. 000434, clasificată „Strict secret de importanţă deosebită”, care avea următorul conţinut:

„Raportăm că, cu acelaşi prilej, HANI HASSAN, evocând bunele relaţii pe care le are cu ţara noastră, precum şi condiţiile de deplină securitate, mai adresează următoarea rugăminte faţă de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul general al Partidului Comunist Român:

- Să se permită ca în perioada 10-31 august a.c., familia acestuia compusă din 6 persoane, să fie primită într-o staţiune pentru odihnă şi tratament. (Preferă staţiunea Eforie şi apoi Timiş)

- Faţă de cele raportate vă rugăm ca în cazul în care se acceptă cele solicitate, Secţia gospodărie de partid şi Secţia relaţii externe ale C.C. al P.C.R., să asigure cazarea, precum şi mijloacele de transport pe timpul şederii familiei respective în ţara noastră.

- HANI HASSAN relatează că el personal va sosi la Bucureşti la 15 august a.c., după sosirea familiei, respectiv 10 august.

- Organele noastre vor lua măsurile care se impun pentru asigurarea securităţii pe care a solicitat-o în mod insistent.

- Cele raportate în prezenta notă, HANI HASSAN susţine că nu le-a discutat cu Biroul O.E.P. de la Bucureşti, urmând ca acesta să fie informat numai după sosirea familiei în staţiune”¹¹.

Rezoluţia lui Nicolae Ceauşescu pe documentul respectiv a fost compusă dintr-un singur cuvânt: „Da”. Apoi, s-a semnat „N.C.”.

La 8 august 1981, Cancelaria C.C. al P.C.R. a trimis o adresă lui Tudor Postelnicu, ministru de Interne, precum şi lui Virgil Cazacu şi Mihai Gere. Şeful Secţiei Relaţii Externe ale C.C. al P.C.R. şi cel al Secţiei Gospodărie de Partid au fost anunţaţi că „s-a aprobat să se asigure cazarea, la staţiunile Eforie şi Timiş, precum şi mijloacele de transport necesare, în perioada 10-31 august a.c., pentru Hani Hassan, împreună cu familia sa, compusă din 6 persoane, care urmează să vină în Republica Socialistă România pentru odihnă şi tratament”¹².

După doi ani şi jumătate, la Comitetul Central al PCR s-a primit o notă din partea reprezentanţei Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei la Bucureşti „prin care roagă să se aprobe primirea la tratament medical în ţara noastră a unui număr de cinci militanţi palestinieni aparţinând grupului de însoţitori ai preşedintelui Arafat”¹³.

În calitate de şef al Secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.C.R., Miu Dobrescu i-a trimis o notă lui Nicolae Ceauşescu, la 22 februarie 1984, prin care l-a informat despre solicitarea palestiniană. Acesta a aprobat cererea respectivă, precum şi pe cea referitoare la primirea unui alt oaspete palestinian, generalul-colonel Ziad El Athrash. Acesta urma să efectueze la rândul său un tratament medical în România.¹⁴

În luna iulie 1984, reprezentanţa Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei la Bucureşti a solicitat lui Nicolae Ceauşescu „aprobarea pentru primirea la tratament medical şi odihnă, în ţara noastră, a lui Mohamed Ghoneem, membru al Comitetului Central (Birou Politic) al organizaţiei Al-Fatah, şi a lui Abdel Razah Al Yahia, director general al Departamentului Politic al O.E.P, cu soţiile”¹⁵.

Preşedintele României a fost înştiinţat de Ion Stoian despre cererea respectivă. Totodată, şeful Secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.C.R. a menţionat faptul că „prin planul de relaţii externe al C.C. al P.C.R. s-a aprobat să se acorde Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, pentru 1984, 10 locuri la odihnă şi tratament medical, unor militanţi palestinieni şi 4 locuri la odihnă unor cadre ale conducerii OEP”¹⁶.

La 26 iulie 1984, Ion Stoian a primit din partea Cancelariei C.C. al P.C.R. o adresă prin care era înştiinţat că Nicolae Ceauşescu a fost de acord cu primirea în România a celor două cadre din conducerea OEP, la odihnă şi tratament medical.¹⁷

Un an mai târziu, la 13 iulie 1985, Ion Stoian a trimis o notă lui Nicolae Ceauşescu prin care îl informa despre „rugămintea conducerii O.E.P de a accepta primirea în ţara noastră a 25 militanţi palestinieni, răniţi în timpul luptelor din taberele palestiniene din Liban şi de a se acorda un ajutor în medicamente şi materiale sanitare care să fie trimis în Liban”¹⁸.

Preşedintele României a aprobat „primirea, în ţara noastră, a 15-20 militanţi palestinieni pentru tratament medical”, precum şi „acordarea unui ajutor în valoare de 100.000 lei (exclusiv ambalarea şi costul transportului), constând în medicamente din producţie românească: antimalarice, antibiotice, calmante, vitamine, dezinfectante, pansamente, truse medicale de teren, termometre, tensiometre etc. (...) Cheltuielile ocazionate de primirea la tratament a militanţilor palestinieni şi de procurarea şi expedierea ajutorului medical vor fi suportate din Fondul de Solidaritate Internaţională”¹⁹.

ANEXA nr. 1

29 ianuarie 1977.

Raportul întocmit de C. Olcescu, referitor la mesajul pe care Yasser Arafat, liderul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, dorea să-l transmită lui Nicolae Ceauşescu, în scopul primirii în România a cinci răniţi palestinieni, pentru tratament medical.

Cancelaria C.C. al P.C.R. Strict secret

Nr. 000365 29 I 1977 de importanţă deosebită

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 40 / 29 I 1977 29 ianuarie 1977

[Rezoluţie:] Da. ss. Nicolae Ceauşescu

RAPORT

În seara zilei de 28 ianuarie 1977, am fost invitat la sediul său conspirat de YASSER ARAFAT pentru a-mi transmite următoarele:

a) Neavând o altă posibilitate şi fiind vorba de viaţa şi sănătatea unor cadre de valoare, îndrăzneşte să adreseze tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, preşedintele R. S. România, rugămintea de a aproba venirea în România, pentru tratament medical (transport şi îngrijire) a cinci palestinieni din conducerea Secţiei militare a O.E.P., răniţi în timpul luptelor cu forţele falangiste.

Aceştia sunt:

1. AWAD AHMAD DAOUD – rănit la piept şi antebraţul drept.

2. ADNAN MAJED – rănit la piept şi braţul drept – muşchiul paralizat.

3. HUSSEIN ABED – rănit piciorul drept, având o atrofiere a muşchiului.

4. NABIL HANA SALAMA – rănit spate aproape de coloana vertebrală.

5. BURHAN NAKHLEH WEHBA, rănit osul piciorului drept şi spate.

Toţi au fost operaţi în Liban pe timpul luptelor în taberele în care se găseau, în condiţii empirice – fără rezultate pozitive.

b) Roagă de asemenea, pe tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al P.C.R. să analizeze şi să aprobe a li se comunica sensul exact al discuţiilor ce le-a avut la Bucureşti IMAD ABDIN cu un responsabil român, privitor la cele transmise de SHLOMO AVINERI, director general în M.A.E. israelian. Pentru această problemă a adresat rugămintea sa şi prin tovarăşul NICOLAE DOICARU.

Rog ordonaţi instrucţiuni.

C. OLCESCU

ANEXA nr. 2

27 februarie 1989.

Raportul nr. M. 01624 din 27 februarie 1989, întocmit de generalul-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, referitor la primirea în România a doi ofiţeri palestinieni, pentru pregătire în Academia Militară.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA SECRET

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar nr. 1

Ministrul

Nr. M. 01624 din 27.02.1989

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU

SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Ambasada Statului Palestina la Bucureşti a adresat rugămintea de a primi pentru pregătire în Academia Militară, începând din anul 1989, doi ofiţeri palestinieni, pe o durată de 3 ani şi asigurarea locuinţelor pentru ei şi familiile lor, cu suportarea cheltuielilor de către partea română.

Vă raportăm că, potrivit aprobării Dumneavoastră, în prezent se află la pregătire, gratuit, în Academia Militară, 6 ofiţeri palestinieni, împreună cu familiile, cărora le sunt asigurate locuinţe.

Propunem şi respectuos Vă rugăm a aproba:

- pregătirea gratuită la Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite, a celor doi ofiţeri, cu asigurarea de către Ministerul Apărării Naţionale a locuinţelor necesare;

- cheltuielile, estimate la 547.500 lei, să fie suportate de la Fondul de Solidaritate Internaţională.

Ministerul Apărării Naţionale va lua măsurile ce se impun pentru desfăşurarea corespunzătoare a pregătirii celor doi ofiţeri palestinieni şi respectarea prevederilor Decretului nr. 408/1985 privind apărarea secretului de stat.

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

General-colonel

(ss.) Vasile Milea

ANEXA nr. 3

6 aprilie 1989.

Raportul nr. S/M 2492 din 6 aprilie 1989, întocmit de generalul-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, referitor la primirea în România a 20 de răniţi sau bolnavi palestinieni, în cursul anului 1989, pentru tratament medical.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA SECRET DE SERVICIU

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr. 1

Ministrul

Nr. S/M 2492 din 06.04.1989

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU

Secretar general al Partidului Comunist Român

Preşedintele Republicii Socialiste România

Ambasada Statului Palestina la Bucureşti a adresat Ministerului Apărării Naţionale rugămintea de a primi la tratament, în anul 1989, 20 răniţi sau bolnavi palestinieni, cu suportarea cheltuielilor de către partea română.

Propunem şi respectuos Vă rugăm a aproba primirea şi tratarea, gratuit, în spitalele militare din ţara noastră, a răniţilor palestinieni, cu suportarea cheltuielilor de la Fondul de Solidaritate Internaţională.

Costul mediu de spitalizare pe zi (cazare, hrană, consultaţii, analize, tratament) pentru o persoană se estimează la 300 lei.

Ministerul Apărării Naţionale va lua măsurile ce se impun pentru respectarea prevederilor Decretului nr. 408/1985 privind apărarea secretului de stat.

Transportul internaţional va fi asigurat de partea palestiniană.

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

General-colonel

(ss.) Vasile Milea

RD.578/03.04.1989

Studiul acesta a fost publicat în Convergenţe istorice şi geopolitice: omagiu profesorului Horia Dumitrescu, coord. Stela Cheptea, Gheorghe Buzatu, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, p. 483-491.

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar 3/1977, f. 4.

2 Ibidem, f. 3.

3 Ibidem, dosar 7/1989, f. 17.

4 Ibidem.

5 Ibidem, f. 19.

6 Ibidem, f. 18.

7 De exemplu, în anul 1986, autorităţile de la Bucureşti au trimis în Republica Liberia produse speciale româneşti în valoare totală de 5 milioane de dolari. Din păcate, doar o parte din suma respectivă a fost recuperată de România. În consecinţă, la 14 ianuarie 1989, ministrul Apărării Naţionale, generalul-colonel Vasile Milea îi raporta lui Nicolae Ceauşescu despre faptul că „a rămas neachitată (de către partea liberiană – n.n.) suma de 1,8 milioane dolari SUA, deşi s-a acţionat pentru recuperarea ei pe căi diplomatice şi prin delegaţii”. Ibidem, dosar 5/1989, f. 88.

Deoarece ministrul român al Apărării Naţionale primise deja o invitaţie din partea omologului său din Republica Federală a Nigeriei pentru efectuarea unei vizite oficiale în ţara respectivă – în luna mai 1989, generalul Vasile Milea i-a propus preşedintelui României să i se aprobe şi o vizită de două-trei zile în Republica Liberia – în aceeaşi perioadă. Scopul ministrului Apărării Naţionale era de a discuta cu partea liberiană despre modul de recuperare a ratelor scadente la produsele speciale româneşti livrate în anul 1986, precum şi despre cooperarea în viitor a celor două state, în domeniul militar.

Nicolae Ceauşescu a aprobat vizitele propuse de generalul Vasile Milea în Africa, însă una dintre acestea, în Republica Liberia, nu a mai avut loc. Programul ministrului Apărării Naţionale a fost modificat, acesta efectuând două vizite oficiale în Libia şi Republica Federală a Nigeriei (11-20 mai 1989). Ibidem, f. 89.

În scopul achitării anticipate a datoriei externe a ţării, Nicolae Ceauşescu a încurajat exporturile de produse speciale româneşti. O dovadă în acest sens este raportul semnat la 23 mai 1989 de generalul-colonel Vasile Milea şi trimis lui Nicolae Ceauşescu. Printre altele, ministrul Apărării Naţionale a amintit despre un contract în valoare de 64,8 milioane dolari, negociat în iunie 1988 de reprezentanţii României şi Libiei, precum şi despre un alt contract militar încheiat între cele două ţări – în care se prevedea furnizarea de produse speciale româneşti în valoare totală de 19,4 milioane dolari. Libia trebuia să plătească totul cu valută (dolari americani) sau cu ţiţei (în contrapartidă). Ibidem, f. 7-8.

În aceeaşi ordine de idei, la 12 iulie 1989, Ion Coman a trimis o notă lui Nicolae Ceauşescu în care se propunea acordarea unui ajutor militar nerambursabil Republicii Populare Mozambic. Acesta era format din armament, muniţie, aparatură de transmisiuni, autocamioane şi autoturisme de teren – în valoare totală de 9,6 milioane lei. Totodată, fostul ministru al Apărări a menţionat că România era capabilă să exporte în Mozambic, în termen de trei luni, complete de uniforme în valoare de 3,33 milioane lei. După cum preciza Ion Coman, cu întreaga cantitate de produse speciale „pot asigura echiparea şi înzestrarea cu un minim necesar a unei unităţi de infanterie cu un efectiv de 5.000 militari”. Ibidem, f. 138.

România trebuia să cheltuiască 1,9 milioane lei pentru „verificarea, ambalarea, manipularea şi transportul tehnicii de luptă, inclusiv costul carburanţilor (aproximativ 5 tone)”. Ibidem.

De asemenea, s-a solicitat aprobarea lui Nicolae Ceauşescu pentru „suplimentarea planului Ministerului Apărării Naţionale, pe anul 1989, numai cu sumele necesare executării uniformelor în economie şi transportului la beneficiar, în total 5,3 milioane lei, care să fie suportate din Fondul de Solidaritate Internaţională; trimiterea la destinaţie a ajutorului în trimestrul IV/1989, cu un vas românesc ce transportă în zonă şi alte mărfuri, iar plata să se facă în lei şi nu în valută”. Ibidem.

Ulterior, la 7 septembrie 1989, a fost trimisă de la Cancelaria C.C. al P.C.R. o notă de informare Tamarei Dobrin. Vicepreşedinta Biroului Executiv al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste a fost anunţată că „s-a aprobat alocarea din Fondul Solidarităţii Internaţionale a sumei de 5,3 milioane lei, în vederea ajutorării R.P. Mozambic”. Ibidem, 141.

8 Ibidem, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Gospodăria de Partid, dosar 11/1981, f. 2.

9 Ibidem.

10 Ibidem, dosar 13/1981, f. 2.

11 Ibidem, f. 35.

12 Ibidem, f. 33.

13 Ibidem, dosar 1/1984, f. 4. În aceeaşi perioadă, secretarul general al Frontului Democratic pentru Eliberarea Palestinei – Nayef Hawatmeh (însoţit de soţia sa), secretarul C.C. al F.D.E.P. – Djamil Hilal, şi activistul D. Ali urmau să efectueze o vizită în România. Aceştia au solicitat C.C. al P.C.R. să se asigure „transportul internaţional pe ruta Bucureşti-Aden pentru tovarăşii Nayef Hawatmeh, soţia sa şi D. Ali şi pentru Djamil Hilal pe ruta Bucureşti-Damasc”. Ibidem, dosar 3/1984, f. 2.

La 15 februarie 1984, Nicolae Ceauşescu a aprobat solicitarea respectivă, costul biletelor de avion pentru oaspeţii palestinieni fiind acoperite din fondurile C.C. al P.C.R. Ibidem, f. 1-2.

14 Ibidem, dosar 1/1984, f. 3; 5.

15 Ibidem, f. 23.

16 Ibidem.

17 Ibidem, f. 22.

18 Ibidem, dosar 7/1985, f. 4.

19 Ibidem.

*lt.col.dr.(r) Petre Opris*

foto:internet