912.O nuntă boierească de acum 135 de ani la Bădeni.

.

      In cartea domnului Ion Muscalu “Scobinți – monografie”, apărută la Editura Danaster, 2011 Iași, p.64-66, este evocat un eveniment monden de acum 135 de ani ce s-a petrecut la Bădeni. La acea vreme satul Bădeni era reședință de comună rurală, aici era primăria.

     Mi-a plăcut să citesc această carte și revin cu plăcere la unele capitole. Este scrisă într-un stil narativ, vioi, accesibil, fără să obosească cititorul cu citate sau termeni savanți sau inaccesibili.
    Cartea are din păcate și unele inexactități, cum ar fi data de atestare documentară a satului Bădeni la 1436 (documentul la care face trimitere, se referă de fapt la un sat Bădeni sau Bădeuți alt nume Bădești pe Tazlău, din ținutul Suceava). A se vedea Mihai Costachescu, “Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, vol.I, Editura Viața Românescă, 1931 Iași, doc.154, p.487-490, și Alexandru I.Gonța, “Documente privind istorie României A.Moldova, veacurile XIV-XVII, Indecele numelor de locuri”, Editura Academiei Române, București 1990, p.19.

DA PAGINA!



    In sfârșit să vedem povestea nunții boierești de la Bădeni din 1881.
    Un fapt deosebit, care a însuflețit viața tihnită a așezării rurale de pe malul Bahluiului s-a petrecut într-o zi târzie de toamnă a anului 1881, înainte de Lăsata Secului, când la primăria comunei Bădeni a avut loc căsătoria oficială a prințului Alecsandru P. Balș (Moruzzi) cu domnișoara Soltana Bălăceanu de la Paris (Francia).

    Pe la ceasul doisprezece de zi, hudițele satului au fost cuprinse de zarva alaiului de nuntă cu huruit de roți, pocnituri de bici și tropot de copite, însoțit de colbul drumului, de larma copiilor și harmalaia câinilor stârniți din culcușurile lor.
    In fruntea convoiului de trăsuri boierești acoperite, cu tăbliile aurite și zugrăvite de subțire cu hrebul familiei, cu alămuri strălucitoare și cai înhamați rusești, pășeau la pas mărunt un stol de oșteni din cavalerie, în ținuta lor de gală, cu tunicele roșii, găietane și pantaloni cu vipușcă sângerie. Pe cap purtau chivarele de postav puse a fudulie, pe sprânceană, sprijinind mâna stângă pe straja sabiei de paradă ce bătea crupa calului bine hrănit și țesălat.

    Domnișorul Alexandru Balș, stăpânul de atunci al moșiei Bădeni (de fapt Ceplenița cu corpurile Bădeni și Buhalnița n.n.) înalt și bine legat, cu strai bogat, cu tunica vișinie de brocart, înflorată cu fir subțire de aur și brandemburguri de mătase, cu galoanele grele de aur pe umeri și sabie scumpă la brâu, își purta cu fală armăsarul negru ca mura coaptă în dreapta trăsurii iubitei sale. Aprig și nărăvaș, bidiviul pășea fornăind nestăpânit, cu grumazul cabrat, rozându-și spumgând zabala, gata să pornească la galop, dar mirele îl stăpânea bărbătește, privind galeș, cu ochi languroși la chipul îngeresc cu zulufii arămii și ochii de smarald ce îi zâmbeau cu dinți mărunți și gura de fragă, de partea cealaltă a ferăstruici cu horbotă subțire de mătase.

    In trăsura din spate călătoreau rudeniile celor doi tineri, prieteni ai domnișoarei de la pension.
    Preafrumoasa jupâniță era fiica boierului Ion Bălăceanu, născută cu douăzeci și patru de ani în urmă la Paris și stabilită în ultima vreme cu mama sa, jupăneasa Maria Bălăceanu, în inima imperiului austro-ungar, la Viena. Tristă și visătoare, bătrâna boieroaică privea de alături de fiica sa, din stânga pe fereastra trăsurii, la casele sărăcăcioase ce se înșirau pe marginea uliței și la chipurile țăranilor ce se arătau nedumeriți din dosul gardurilor de nuiele.

    În trăsura din spate călătoreau rudeniile celor doi, prieteni și domnișoare de pension.
    Principesa Aglaia Moruzzi, veselă și voluptoasă se întreținea în cupeul trăsurii cu colonelul Iorgu Catargiu, Mareșal al Serbiei, rudă a răposatului ei soț, iar mai din urmă se afla trăsura avocatului Jorj Bulat dimpreună cu fermecătoarea sa soție, martori la cununie din partea mirelui.
    Excelența sa Emanoil Vogoride și boierul Costache Balș, martorii miresei, se legănau alene în trăsura lor cu arcuri de foi, făcând politică și punând țara la cale, privind absenți la zarva pricinuită în jur de trecerea alaiului de nuntă.

    De sus de pe capra, surugii grași și mustăcioși trosneau rareori din harabnice pe deasupra cailor cu hamuri noi și căpăstre cu canafi roșii de lână.
    Pe podișurile din spatele trăsurilor stăteau în picioare, doi câte doi arnăuți, cu săbii la șold și pistoale la cingătoare, gata să sară oricând la îndeplinirea poruncii.
    Șase trăsuri boierești, care de care mai frumoasă și mai arătoasă, urmate de tot atâtea căruțe cu boiernași și slujitori au trecut prin dreptul băcăniei jupânului Sava din Bădeni, au cotit la dreapta și au oprit dinaintea casei comunei, o clădire joasă, nu prea arătoasă, cu ferestre mari și învelitoare de tablă, cu deregi de lemn și cerdac larg din scândură.

    Primarul Mihai Stamatopol, cu eșarfa tricoloră pusă în diagonală, după rânduiala lui Vodă Cuza, dimpreună cu cucoana domniei sale alături de preacucernicul părinte Iorgu Rugescu și prezvitera Elena, însoțiți de ajutorul de primar Neculai Fedeleș și de alți amploiați ai primăriei, le-au ieșit în prag, descoperindu-și pletele și înclinându-și cu smerenie frunțile pleșuve.
In apropiere pe latura dreaptă a otoritaților comunei se afla vechilul moșiei Bădeni, jupânul Ion Onu, cu tânăra sa consoartă, arendașii moșiilor din preajmă, slujitori de seamă ai conului Balș de la Ceplenița, șoltuzii târgurilor Hârlău și Cotnari, precum și alte fețe boierești din ținut.

    Prințul Alecsandru Balș (Moruzzi) a sărit sprinten din șea, cu conțășul de fildeș atârnându-i pe umărul stâng, a lăsat frâiele armăsarului în seama slujitorului ivit ca din pământ în preajma sa, pășind grăbit spre trăsura cu portierele larg deschise, oferindu-i brațul iubitei și ajutând-o să coboare pe scara cu trepte subțiri de alamă.
    Soltana i-a întins zâmbitoare și grațioasă mâna cu degetele lungi și subțiri înmănușate în dantelă, arătându-se mulțimii în întreaga sa măreție. Purta o rochie frumoasă de culoarea șofranului ce cădea în falduri lungi până la pământ, tivită pe margini cu sângeap scump de zebelină. Mijlocul mlădios și subțire ca lujerul de trestie înaltă îi era strâns în talie cu o bârneață cusută cu mărgele rotunde, strălucitoare, iar pe umerii firavi de copilă, avea o contasină scurtă, fără mâneci, din blăniță albă de samur, încheiată la gât cu o spelcă mare de aur bătută în nestemate. Pe cap purta, înclinat ușor într-o parte o tocă joasă de culoare scutelnicii, cu surgaci din pană de struț, prinsă la tâmpla dreaptă cu o broșă bogată.

    De partea cealaltă a trăsurii s-a arătat cu veselie jupăneasa Maria Bălăceanu însoțită la braț de tânărul locotenent de cavalerie Dumitrie Bulat. Purta rochie azurie și pelerină largă de brocard, iar pe cap avea o pălărie de dantelă, cu boruri largi, prinsă sub bărbie cu o eșarfă albă din mătase.
Intr-o frântură de ceas, ograda primăriei s-a umplut de boieri gălăgioși și cucoane zâmbitoare, în straiele lor scumpe de sărbătoare.
Bărbații erau îmbrăcați cu fracuri de catifea și jobene de fetru, purtând în buzunarele jeletcilor ceasuri elvețiene,prinse de cheutori cu lănțuguri de aur, și răsucind necontenit între degete bastoane lucitoare de abanos cu mânere de argint ori de sidef.

    Ofițerii se țineau făloși în uniformele lor militare, însoțind jupânițele pe aleea proaspăt pietruită, urmând cu pașii mărunți și vorbe de duh perechea de îndrăgostiți, cu soacrele și rudele lor de seamă.
    Zăplazul primăriei era ciucure de țânci, iar drumul, cât era de mare, devenise neîncăpător de mulțimea sătenilor care priveau cu mirare la minunea ce se petrecea aievea, în dricul zilei, chiar aici, sub ochii lor.

   Autorul nu dă sursa acestui fastuos cortegiu de nuntă. Insă, expresiile și arhaismele folosite mă fac să bănuiesc că sunt reproduceri dintr-un ziar de epocă.

*col.(r) Miron Dumitru*