6 septembrie 2016

1076.Bijuteria uitata de lume: biserica de lemn din Soimus

   De cand eram mic... ( adica foarte mic, zau de glumesc!) acele locuri de basm m-au atras intr-un mod miraculos: caci de acolo imi vine o parte din sange si o mare parte din fire. Da, sunt si ardelean, motz, din tzara lui Avram Iancu. Mai precis din lumea de basm a poalelor Zarandului... Arad, la granita cu Hunedoara.
   Este o tzara molcoma, brazdata de izvoare si parauri din care sar singuri pastravii si clenii, tinutul Crisurilor binecuvantat cu minuni de livezi si pomi incarcati de fructe pe toate drumurile si dealurile, cu "bivole" ca tuciul de negre umbland stapane prin fanete si cu tzatze doldora de lapte atat de gras ca ti-e si greu sa-l bei...

   Cu cruci mari, inalte in tintirimurile de pe dealuri si cu multa rabdare in firea localnicilor - pana-i calci pe coada - si atunci atine-te ca nici mama necuratului sau sfanta Fecioara nu te mai scapa de gura si facaletul muierii sau de coasa si brisca motzului!

   In lumea asta de basm inca sunt locuri la un pas de drumul catre si prin civilizatie, unde timpul nu mai exista si-ti vine ca dupa o pruna si o gura de apa rece si gustoasa, asa, sa te lasi cu capul in faneata si sa atipesti putin in cantat de cosasi ascunsi in fan. Sub un nuc falnic, langa o biserica din fundul timpului si povestilor, la poalele unui pui de munte ce-i de fapt deal.

  Soimus (tarziu l-am descoperit, in 2014) nu mai are multi locuitori, iar casele sale vechi, superbe, cu lemn lucrat in dantela de dalta mestera, se prabusesc uitate de toti. Si carora le iau locul casoaiele de rigips si cu termopan. Poate ca stapanii nu mai gasesc rostul in a veni macar sa le propteasca ori sa mai faca vreun chef de sfarsit de saptamana...Ori poate stapanii s-au dus pe vecii.
 IA DATI PAGINA SA AFLATI POVESTEA!

Detalii constructive
.
.
  Faimoasa localitate Gurahont, cu judecatorie si spital (acum inchis), intre dealuri si livezi si la malul Crisului, inca  producatoare a gustoaselor siropuri "Laurul", este forul tutelar al administratiei comunei Brazii care are in arondare si satele Soimus si Buceava, duse pe micile si bucolicele vai ascunse de paduri de foioase innobilate
.
de brazi din loc in loc.

Crucile motzilor.

  Nici in ziua de azi nu suntem lamuriti daca Soimus si Buceava sunt unul si acelasi sat, atata vreme cand inca din vechime sunt mentionate in documente ba Soimus-Buceava, ba fiind Buceava-Soimus...Cert este ca la un moment dat Soimusul apare in documentul unui functionar
"Usa de biserica"
local (conscriptor) de limba maghiara ca fiind "Satul lui Soimus", asta intamplandu-se pe la 1439 (Solmosfalva).


  Mica biserica de lemn cu zidarie a servit credinciosilor ortodocsi din ambele comunitati. Dar anul in care a fost ridicata mai mult se banuie a fi de acum vreo 5 veacuri in urma, intrucat pisanie nu are si nici o consemnare de ani.
  Ea a fost mutata (din Satul Rau, actual Brazii)  in satul Iacobini (sau Zeldes), se pare prin 1775, apoi mutata (se pare prin 1865, prin vanzare) pe locul actual (Soimus-Buceava), acolo fiind construita o biserica de piatra, fiind
si comunitatea mult mai mare, mai puternica.

Arta in lemn la case
.
.













.
.



















.

  La inceput a avut hramul Sf.Teodor Tiron, dupa mutare fiind schimbat in „Sfântul Mucenic Dimitrie”
.

  Paragina in care am gasit-o atunci se pare ca o caracterizeaza si azi, dar daca era respectata si bine intretinuta nu as fi aflat detalii despre cum este inchegata, zidaria picata dezvaluind mestesugul legarii lemnului
 fara de fier, doar tot cu lemn si cui si ferecatura, imbinare mestera.


  Am profitat de ocazie pentru a prinde detalii altfel de nestiut si a va arata cat de mesteri erau strabunii mei si ai vostri si cum stiau sa faureasca inaltare Domnului cu mana lor, fara fala pietrei si
infumurarea fierului, doar cu 
.
caldura si semetia lemnului sfant.

  Este mica si semeata, intr-o poiana de vis, intre nuci bogati si sfatosi, la poale de stanca dupa cum vedeti in poze.Nu am putut intra, doar sa-i dam tarcoale si sa atipim putin in iarba racoroasa din jurul ei, in linistea unui sat din povesti....care duce dorul zarvei copiilor si sunetului vietii de om...


  Citez despre ce-i inauntru, nevazand, fiind inchisa :


" Biserica are formă de corabie, cu capetele de apus și răsărit poligonale, cu trei și, respectiv, cinci laturi. Consolele sunt analoage celor de la Budești și Mădrigești, cu o crestătură în unghi drept și o alta curbă ,,tăinuind credința în puterea magică a 

.
.
reprezentării capului de cal”. Tencuielile de la pereți ascund orice inscripție și orice posibilitate de a constata dacă ulterior anului edificării s-au făcut și alte reparații (măriri de ferestre, străpungeri de pereți, ornamente crestate la 
portaluri). Cu ocazia eliminării pe viitor 
.
a acestor tencuieli se vor putea desluși eventuale taine ascunse, inclusiv din domeniul picturii. Valoarea excepțională a picturii, a monumentului în ansamblul său, sunt argumente care justifică intervenția de urgență a unei echipe de restauratori. Comparând o imagine înregistrată de Coriolan Petranu în 
perioada interbelică cu una de azi se poate obserrva cât de mari au fost stricăciunile la pictură datorită faptului că nu au fost efectuate la
 timp reparațiile, mai ales la învelitoarea de șindrilă."
(Petranu, Coriolan (1927). „Bisericile de lemn din județul Arad”. Tipografia și Institutul de arte grafice los.Drotleff, Sibiu.)

   Nu doar biserica e trista, ci si casele batrane, asa cum am zis mai sus. Gaurite de neastamparatele ciocanitori ce scotocesc neobosite dupa gandaci si viermusi, nestiind ca distrug mai repede ca timpul, cu adevarate opere de arta in streasini si in ramele de usi ori 
geamuri, vremea neiertatoare si nepasarea le topesc, scotandu-le de tot din memoria ochiului.


.
  Din ce in ce mai des am senzatia, umbland prin tzara, ca as fi Fat- Frumos imbatranind in timp ce se intoarce din Tara tineretii fara batranete , ajungand in locuri topite si mancate de timp, sau...sterse si inlocuite de vieti , vremi si vorbe noi...
  Trist...Dar ce sa mai spun? Lumea merge inainte, nu?
  Chiar cu pretul prabusirii unei bijuterii.

*nemotoujours*

foto marcate:nemotoujours
nemarcate:Arhiepiscopia Aradului

Filia Soimus
Hramul :Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir
.
Protopopiatul : Sebis
Numar credinciosi: 15
Biserica din Soimus este construita din lemn si este monument istoric caregoria A .
Este veche de peste 500 de ani ,fiind  amplasata in cimitirul satului .
Se stie despre acesta biserica ca a fost adusa de pe Valea Saturanului (Satul Rau actualtul sat Brazii),mutate la Zeldis (actualul sat Iacobini )apoi a fost mutata  intre satele Soimus Buceava .
In anul 1978 -1979 a fost sparta .
Obiecte valoroase : 3 icoane pictate pe sticla si citeva carti vechide 200 ani .
Slujiri arhieresti :Episcopul Teoctist Arapasul viitorul Patriarh al Romaniei .
(http://www.episcopiaaradului.ro/organizare/protopopiate/protopopiatul-sebis/madrigesti/)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu