840.ASPECTE PRIVIND CÂTEVA EVADĂRI AERIENE DIN ROMÂNIA (1946-1971)

 Heinkel He111

În timpul Războiului Rece, cazurile de utilizare a unor avioane civile sau militare cu scopul de a fugi din România nu au fost mediatizate de autorităţile de la Bucureşti – cu excepţia celebrului „eveniment de la Tămădău” (14 iulie 1947), o înscenare a autorităţilor comuniste de la Bucureşti încheiată cu dizolvarea Partidului Naţional-Ţărănesc şi condamnarea la închisoare pe viaţă a liderilor săi, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache (11 noiembrie 1947).

Prima „evadare” aeriană reuşită din România postbelică a avut loc în luna octombrie 1946, când un avion „Heinkel-111” a decolat de pe aerodromul din Caransebeş (unde fusese adus pentru reparaţii) cu scopul declarat de a ajunge la regimentul de bombardiere de la Braşov. Pilotul Matei Ghica-Cantacuzino¹ şi mecanicul de bord Raul Gheorghiu aveau deja pregătit un plan de ieşire din ţară: primul deţinea o hartă cu traiectul de zbor de la Caransebeş la Bari (Italia), iar cel de-al doilea intervenise la sondele care indicau nivelul de combustibil din rezervoare, în aşa fel încât avionul să fie alimentat cu mai multă benzină decât era permis de autorităţi pentru zborul de la Caransebeş la Braşov. În afară de cei doi membri ai echipajului, în avion s-au mai aflat Mihail Fărcăşanu (liderul organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Liberal) împreună cu soţia sa, Pia, şi Vintilă V. Brătianu.²

^{DA PAGINA !}