1916. Aripi la mare 1-Aeromania, un mic teaser

Finisajele documentarului nostru artistic, o poveste despre zburatori, istoria transformarii unui aerodrom si a unui spectacol aerian unic, tind catre final.
De aceea am hotarat sa va mai lasam inca odata sa " aruncati un ochi "in culisele filmului
nostru. Asa,poate veti astepta si mai nerabdatori premiera .
Delectati-va! 

1290.Parașutiștii, acest mister...(reportaj-eseu)

„Uite PARAȘUTIȘTII!”
Îi spune tatăl, într-o zi, copilului.
Copilul ridică ochii – nu are mai mult de trei – patru ani… Vede ciupercuțele colorate pe cer și se miră:
„Ce sunt?”
„PARAȘUTIȘTI!”
Si asa avea să le rămână numele!
Copilul nu a întrebat de unde vin. Din cer, îi era mai limpede ca seninul verii!  Privea… Și atât.
Cuvântul îi rămâne întipărit în minte, alături de imaginea ciupercuțelor minuscule  plutind ușor spre pământ. Și iată că, într-o dimineață…
„Hai în balcon să vezi parașutiștii!”

Copilul clipește des. Pleoapele nu s-au deschis bine, încă, dar picioarele cunosc singure drumul către balcon. Cască și se cațără iute pe scaun. Zâmbește: Ce de ciupercuțe! Sunt multe, sunt departe, sunt atât de mici… Încearcă să le numere, dar nu știe încă să numere destul de bine. Nu-i nimic. Să știe că sunt multe îi ajunge. Nu întreabă de unde vin. Din cer, nu e destul de clar? Dar oare de ce răsar doar într-o anumită parte de cer? I-ar plăcea să fie peste tot! Și des, nu doar așa, din când când, ploaia asta de… Parașutiști!

Timpul trece. Copilul crește puțin, în ritmul timpului. Acum merge cu tata pe câmp, să înalțe zmee. Da, ați înțeles bine! Tatăl înalță zmee! Copilul… Are altceva de făcut: să urmărească, sus, avioane! La Strejnic este spectacol aerian, dar el nu știe asta. A mai văzut avioanele, le cunoaște, îi plac, dar de aici le vede mult mai bine. Copilul învață despre looping și despre vrie. Despre avioanele acelea mari, albe și fără motor, cărora le spune planoare. Și mai învață… De unde răsar parașutiștii. Din avion!
Chiar și acel punct minuscul se vede mai bine și copilul descoperă că e… OM!
Copilul învață că omul de la capătul ciupercuței se numește parașutist și zâmbește. Știe că acești oameni îi vor fi în inimă alături de aviatori – nici pe ei nu i-a văzut încă, dar sunt acolo, în avion. Aviatorii conduc avioanele, planoriștii, planoarele și parașutiștii, parașutele – cum numește tatal ciupercuțele zburătoare. Ce frumos e să înalți zmee! Iar aceasta devine una dintre activițățile preferate ale copilului, deși nu prea avea să se atingă de sfoara lor.

Trecând prin timp, copilul află mereu ceva nou despre parașutism și parașutiști. Află că parașuta este barca de salvare a aerului, că  sunt și parașutiști militari, că la Strejnic există aerodrom, că, după ce urcă în turnul de parașutisti din parc (la care deocamdată nu are voie decât să se uite și să aștepte să mai crească – el, nu turnul!), poate merge la Strejnic, că mai este o parașută, mai mică, despre care se spune că este „de rezervă”… Vede filme, citește despre război și află că pilotul, în caz de doborâre a avionului, se parașutează, că este protejat și nu poate fi ucis cât timp este în aer (din păcate mai află și că… aiurea, nu!),  aude și citește despre accidente… Cum, SI EI?! Și ceva se rupe în sufletul lui…
Din clasă (are banca la geam), din curtea școlii, din parc, ori din fața blocului, copilul privește avioanele și, pentru că acum cunoaște avionul cu parașutiști, îl identifică repede. Acum el este cel care dă alarma, făcându-și colegii și tovarășii de joacă să ridice privirile spre cer.
Prima vizită la Strejnic vine mult mai târziu, copilul este adolescent. Merge să vadă planoarele, dar hangarul este închis. Nu-i nimic. Hangarul, care ascunde totul, este deja enorm de mult!
Un singur avion a rămas afară (cu mențiunea că fotografia este făcută la peste 20 de ani distanță):


„E avionul parașutiștilor!”
„Îl știu!”
Află că îi spune „AN2”, îl studiază, primește chiar permisiunea de a-l atinge și avionul i se cuibărește definitiv în suflet.
Așteptând mereu „să mai crească”, copilul, devenit adolescent, priveste turnul de parașutism în paragină: primul pas redus la praf… I se promisese că vârsta îi va permite să urce, iar de acolo va trece la școală, la Strejnic. Apoi… Nimic.
Parașutismul rămâne același mister nedezlegat.
Drumul spre salt e închis.
Și totuși… NU! Vag, ajung la el frânturi de informații, dar nimic legat, nimic concret. Timpul continuă să fugă…  Și îi aduce un verdict rostit simplu: cam târziu, v-ați trezit! (Habar nu aveau ei cât de treaz fusese el totdeauna…)
Din nou poteci închise, din nou află ceva până atunci neștiut: TANDEM! Și va rămâne SOLUȚIA. Nu multe salturi cu parașuta, dar unul va fi SIGUR!
Copilul păcălit fără voie și adolescentul bezmetic vor fi răzbunați!
Cândva. Pentru că saltul se amână constant. Uneori alegere, alteori pură întâmplare, timpul schimbă mereu totul. Doar dorința e constantă și la fel de puternică. Va fi. Dar… Nu încă.
Până atunci…
Îi vedem la show-rile aeriene: apar nu știm de unde, trec în pas rapid prin fața noastră, a publicului, și se strecoară la bordul unui avion, pentru a reapărea undeva sus… Nu avem timp să-i observăm bine, sunt mereu departe, ah! Iar acum… Când au ajuns deja jos? Norocoșii îi pot urmări la aterizare și parașutiștii trec, însoțiți de aplauze, spre hangar, probabil…  Sunt mulți și niciodată destui. Nu ne ajunge, vrem să mai sară odată! Iar ei… par că știu. Și o iau de la capăt.

    Dar ce se întâmplă între timp, de unde și cum începe totul, ce îi îndeamnă să sară în gol și cum de le și place? Cine sunt? Cum fac să…? Dar să…? Din unghiul meu, prin obiectiv, parașutiștii au devenit, în timp, și o… Mică încurcătură.

DA PAGINA!

875.Unde dai si unde crapa!

.

.

Pai da!
Pleci la Ziua Marinei si te intorci cu o carte despre parasutisti!
Straniu?
Nu!
Cica asa ar fi normal!
Si...desigur ca mi-o doream!Mai ales semnata de catre un mandru parasutist fost in celebrul R64!
Multumesc Sandu Pavel si bine ca am reusit sa ne vedem ,dar mai mult pentru cuvintele scrise din suflet si pentru "eternitate"...
Cartea o puteti achizitiona de AICI

(ca sa intelegeti ce legatura au parasutistii cu Marina Militara, cititi AICI si AICI )

846.La multi ani dragilor nostri parasutisti!

Portdrapel! (Clinceni 2015)

Noi si TNT Brothers (Clinceni 2015)

Parasutistii Aeroclubului Romaniei si TNT.

Doi rezervisti onorabili :Bobi si Ramiro (doar unul mai sare)

Pentru ca avem multi prieteni parasutisti, atat militari cat si sportivi,mai tineri sau mai cu experienta,de aceea si pentru care le uram sa aiba parte de tot ceea ce doresc ei !

Si mai ales muuulta sanatate si liniste !

Fotografiile sunt realizate de catre noi la Clinceni,2015.
Cadoul pentru parasutisti apare ...dupa ce dati pagina!

(foto:Anne si nemotoujours)

844.Expoziția „CURAJUL DE A FI ALTFEL!”, dedicată parașutismului gălățean.

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galați, în parteneriat cu Aerial Club, vă invită vineri, 5 iunie 2015, ora 12⁰⁰, la vernisajul expoziției „CURAJUL DE A FI ALTFEL!”, dedicată parașutismului gălățean.

        Expoziția, organizată de muzeograf Adrian Adamescu, prezintă echipamente și accesorii folosite de parașutiștii gălățeni, carnete de zbor, brevete, insigne, fanioane, diplome și cupe obținute în competițiile interne, alături de o colecție impresionantă de fotografii - document.  

La vernisaj vor participa veterani ai sporturilor aeriene din Galați, București și din alte centre ale parașutismului românesc, sportivi aflați în activitate, piloți civili și militari, iubitori ai zborului.  

Evenimentul va avea loc la Muzeul „Casa Colecțiilor”, secţie a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi. Expoziţia va rămâne deschisă publicului larg pe tot parcursul lunii iunie.

Vă aşteptăm să onorăm împreună, tradiţia zburătorilor sub cupole de mătase la Dunărea de Jos!

 

820.Parasutisti, Strejnic si istorie. Adica inca un CADOU nepretuit!

Istorie vie!

   Una dintre cele mai frumoase fetze ale intalnirilor la mitingurile aeriene este cea a istoriei vii: avioane, poate carti dar si ...eroi "din umbra", uitati de multi si neuitati de catre cine trebuie, oameni care discret, "pe dupa scena" au sustinut si creat legende, ori au intretinut activitati dificile, in conditii grele, de lipsuri,cu dragoste, dedicare si sacrificii sau chiar umilinte .
   Da, este vorba de VETERANI, iar aici, la Strejnic, la mitingul de duminica, am intalnit veterani ai parasutismului ca sport dar si ca arma, veterani care nu au luptat in vreun razboi, ci au luptat cu vremurile, politica, delasarea ,uitarea ... de fapt cu cel mai crunt razboi: comunismul instalat si apoi capitalismul indiferent si salbatic.
   Paradoxul fiind ca pana la urma in comunism, din patriotism si mandrie nationala tot au fost sustinuti...
   Interesant este ca l-au cunoscut si pe faimosul General Bastan,inventatorul parasutei BG7!
   Ei, povestile sunt multe, dar nu astea vreau eu sa prezint ci pe ei si cadoul lor, simplu, dar deosebit de important pentru mine.
   Mentiune:fotografiile sunt realizate de catre "Juniorul" nostru,Tibi !
   DA PAGINA!

750.Povestea unui parasutist inventator:generalul maior Grigore Bastan (n:23.01.1922 - d:08.02.1983)

1. 

   General maior Grigore Bastan

     S-a născut la 23ianuarie 1922 în satul Coşcodeni,comuna Flămânzeni, judeţul Bălţi (azi raionul Sângerei), fiind fiul lui Simion şi Sofia, într-o familie de religie ortodoxă cu şapte copii (Grigore, Tamara, Raisa, Eugenia, Anatol, Dumitru şi Valentin. După absolvirea claselor primare a urmat 4 clase de gimnaziu agricol. A plecat pentru continuarea studiilor la Tecuci, împreună cu surorile sale, Tamara şi Raisa, ceilalţi membri ai familiei rămânând în Basarabia şi cunoscând prigoana autorităţiilor sovietice, reîntâlnirea făcându-se după foarte mulţi ani. Ulterior, în anii `60 şi-a completat şi terminat studiile liceale. 
   
     Simţind chemarea armelor şi pentru asigurarea unor mijloace de trai în acele vremuri tulburi, la 26 ianuarie 1939 este „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de instruire, a fost avansat la gradele de fruntaş (1 mai 1939), caporal (15 septembrie 1939) şi sergent (15 octombrie 1940). Este mobilizat la 29 iunie 1940, în conformitate cu prevederile Înaltului Decret nr. 213 din 1940 şi demobilizat, dar menţinut sub arme, la 15 noiembrie 1940, conform Înaltului Decret nr. 3798 din 1940.
     La 22 iunie 1941, România intrând în al doilea război mondial, tânărul Baştan a fost mobilizat din nou, conform Înaltului Decret nr. 1798 din 1940. Cu câteva zile mai înainte, la 10 iunie 1941 a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea acesteia pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan. În urma examinării la probele de cunoştinţe generale şi limbi străine a fost declarat admis fiind alocat la indemnizaţia de zbor prevăzută de Deciziile Ministeriale nr. 69 şi 92 din 1941.
   
   DA PAGINA ! 
   
   

732.Un parasutist mi-a dat un cadou deosebit !

Da, iar am primit un cadou deosebit ,pentru care am multumit si o fac din nou, fiind o surpriza deosebita pentru mine !


Multumesc si mult noroc !

 
DATI PAGINA PENTRU POZE !

577.Intre parasutisti militari - o seara cu eroi mai mult sau mai putin cunoscuti

.

.

  Nu stiu cati dintre dvs.au realizat de-a lungul timpului macar daca nu in momentul evenimentelor revolutiei, ce importanta capitala a avut faptul ca Televiziunea Romana a fost realmente ocupata si stapanita de catre trupele de parasutisti militari, care cu o diplomatie si o tactica demne de laude au reusit sa controleze saptamani intregi isteria si debandada create in interiorul si in exteriorul acestei institutii primordiale pentru legatura cu tzara. Si sa nu uitam mai ales ca aceasta institutie era vanata de oportunistii isterici din interior, dar si de o intreaga organizatie destabilizatoare din exterior!
  In acele zile TVR a fost pionul unei batalii mici la suprafata si infernal de mari in realitate, devenind fanionul conducerii unei tzari, a unei natii zapacite si ametite, infuriate si greu de controlat.
  Ar fi fost o catastrofa daca aceasta institutie ar fi fost scapata militar ,disciplinar din mana, ar fi fost dezastrul ultim.
  Tensiunile de acolo si presiunile de orice gen le-au suportat parasutistii, care au intretinut o disciplina de fier si reguli stricte, cu toate luptele duse in acele zile, lupte nelamurite nici in ziua de azi.
  Ei bine, cu o parte dintre acesti oameni am petrecut cateva ore minunate in ziua de vineri...13 ! (na ca asa a picat!) a lunii iunie 2014, invitat fiind la intalnirea lor de...25 de ani de la Revolutie !
  Si chiar unii de atunci nu se mai vazusera !
  Impresionante povestile si clipele de amintiri, impresionant ca in sfarsit i-am cunoscut !
  Hai sa va povestesc!
  DA PAGINA !