În 2014 Lăsatul Secului de Brânză se celebrează pe 2 martie.
 |
| 1 |
În structura
sărbătorii de Lăsatul Secului pot fi decodificate elemente ale
arhaicelor celebrări echinocțiale (aprinderea focurilor sacre și săritul
peste acestea), evidențiindu-i aspectul de sărbătoare solară. Focurile de Olării (cunoscute
în alte zone ale țării ca Olelii, Urlalii, Hodăițe etc., aceste
denumiri desemnând torțele aprinse, aflate într-o dinamică circulară) nu
sunt pregătite și aprinse de întreaga colectivitate. Această sarcină
este îndeplinită de câteva grupuri de flăcăi (maxim 15 ani), create pe
baza vârstei, rudeniei, prieteniei și vecinătății, etniei.
Astăzi,
ca urmare a deritualizării și adaptării obiceiului, printre materialele
combustibile și-au făcut loc și anvelopele de cauciuc, din intenția de a
întreține un foc cât mai mare, cu o durată mai îndelungată de ardere. Câteva reminiscențe ale obiceiului tradițional pot fi decodificate însă în:
- momentele în care feciorii pârlesc
solul sau desenează în aer cu ajutorul torțelor figuri luminoase (mai
ales cercuri), interpretate ca simboluri ale victoriei Soarelui asupra
întunericului la echinocțiul de primăvară.
- săritul peste foc, cândva act de purificare și profilactic, un posibil rit de inițiere
- strigările de tipul Olăria, olăria…, în trecut adevărate moduri de taxare a fetelor greșite (fie cele bătrâne, fie cele cu un comportament promiscuu).
DA PAGINA !
 |
| Adăugaţi o legendă |
Aprinderea focurilor depinde în primul rând
de condițiile orografice: prezența dealurilor și într-o oarecare măsură
de grupul etnic: români+țigani la Niculițel, greci la Izvoarele (numit
aici Hurhumbălu), români la Visterna, în trecut aromâni+bulgari
la Caugagia (mingi din resturi textile, îmbibate cu gaz și aprinse erau
rotite deasupra capului).
.
 |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
|
| . |
 |
| . |
 |
| . |
Pentru a contextualiza
obiceiul la nivel balcanic exemplificăm câteva aspecte legate de Lăsatul
Secului în Bulgaria și Macedonia. Conform informațiilor de pe site-ul Muzeului Regional Burgas, în anumite regiuni din Bulgaria (de exemplu munții Rodopi), obiceiul tipic de Sirni Zagovezni (Lăsata Secului de Brânză) consta în aprinderea focurilor, numite local sirnica, oratnitsi, oruglitsi.
În organizarea acestora erau implicați flăcăi de 8 – 14 ani. Înainte de
lăsarea serii, tinerii pregăteau în zonele mai înalte materialele
pentru ardere. Cei mai tineri dintre aceștia făceau focurile în
interiorul satelor, pe străzi. Se credea că cu cât flacăra era mai mare,
cu atât venea vara mai repede. Flăcăii și în anumite zone bărbații,
femeile și copii răseau peste foc pentru prevenirea bolilor. Tinerii
pregăteau prăjini, le despicau la unul dintre capete și puneau un pic de
fân. Apoi aprindeau resturile vegetale și roteau prăjinile-torță
(denumite URALII), rostind formule magice. Mingea de foc agățată de un
lanț, învârtită deasupra capului se numea ORATNIK(A). Similar, în satul Istibanja (Republica
Macedonia), grupuri de tineri aprind focuri din resturi vegetale, pe
străzi sau dealuri, existând competiția a cui foc este mai înalt.
Aceștia rostesc următoarea formulă Junak sirelba strelashe/na ti chichi strelkata/daj mi ja kerkata…Orata Kopata… (muzeul de etnografie si arta Tulcea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu