Se afișează postările cu eticheta locomotive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta locomotive. Afișați toate postările

06 decembrie 2020

1967."Didina" si una dintre povestile acestor "misterioase" locomotive



Spre finele anilor ’70 ai secolului trecut, eram angajat al Depoului de locomotive Cluj. Lucram în echipa de motoriști care se ocupa de întreținerea motoarelor locomotivelor diesel-electrice, de 2100 de cai putere, din seria 060 DA. Pentru un tânăr angajat, activitatea nu era de loc ușoară, cea mai mare „greutate” fiind generată de reticența unui colectiv care cu greu accepta membri noi în sânul său. Proaspeții angajați, priviți ca niște „intruși”, treceau printr-o perioadă „de probă” în care trebuiau să facă față atât problemelor de ordin tehnic datorat lipsei lor de experiență, cât și „glumelor” – de multe ori nesărate – ale “veteranilor”.
Cu toate acestea nu-mi părea rău că fusesem repartizat la Depoul de locomotive, ci dimpotrivă, eram mândru că lucram la „calea ferată”. Acest sentiment era susținut și de părerea generală, unanim recunoscută, potrivit căreia „cefereul e a doua armată”. Și într-adevăr, un colectiv de muncitori atât de „sudat”, de statornic – pentru care sintagma „toți pentru unu și unu pentru toți” era un mod de viață – nu am mai întâlnit nicăieri. Probabil că nu degeaba se împământenise credința potrivit căreia „cine bea apă din tender[ Tender = Vagonet special de cale ferată, cuplat de locomotiva cu aburi, servind la depozitarea și la transportul combustibilului și apei necesare funcționării acesteia], nu mai pleacă niciodată”. Se pare că eu sunt „excepția ce întărește regula”, întrucât am infirmat această opinie. Pe vremea aceea, mă străduiam să-mi desăvârșesc bagajul de cunoștințe teoretice, cu cel al experienței practice, aspirând la statutul de „meseriaș bâtrân”, care duce meseria la rangul de artă. De altfel, potrivit crezului meu poetic,
„Două sclipiri artistul poartă
În suflet, căci numai el știe
Din meseri-a face artă
Și-apoi, din artă, meserie.”
Pentru a atinge un astfel de deziderat, este obligatoriu să ai un model, un „mentor”. Și l-am găsit, în persoana unei inginere de la „Electroputere” Craiova.
Pe lângă deja „clasicele” locomotive diesel-electrice de 2.100 de cai putere, uzina craioveană începuse fabricarea unui model nou, de 4.000 de cai, din seria DD. DA PAGINA!

29 aprilie 2017

1173."Bunicutele" aburoase din Oradea - o poveste cu locomotive


142044
   Sunt prin mai multe locuri din Romania, le vezi prin gari, in fata garilor, la Deva una este chiar in fata cetatii la urcare, dar cele mai multe sunt in depoul Sibiu - un asa - zis Muzeu al locomotivelor, deosebit de bogat si cu multe chiar functionale, dar cu piese din transmisie furate si nu doar, si in Resita, la un Muzeu incipient.

    Doar ca acestea doua din Gara Oradea sunt EXTRAORDINAR de bine restaurate!
    Sunt frumoase, maiestuoase, si ...complete macar pe dinafara...Desi "monstrul" de Resita are lipsa compresorul din pacate.
    Am inteles ca sunt intretinute de catre un grup de pasionati, voluntari.
    BRAVO LOR!
    Pentru moment aceste "bunicute" sunt cele mai aratoase din multele vazute de catre mine de-a lungul timpului, in afara de cele din remiza Mogosoaia si cea de la Muzeul Militar Bucuresti.

    Sunt romanesti, construite la Resita si la Malaxa, o mandrie a industriei romane.
    DATI PAGINA ca sa vedeti foto cu ele si sa cititi si despre uzinele care le-au construit.