Stiti ca odata cu "Tidal Wave", in al doilea mare razboi, Romania a suportat tavalugul raidurilor aeriene ale aliatilor, adevarate revarsari de foc si nu doar, asa cum unii cred, asupra campurilor petroliere.
Bombardamentele si luptele aeriene infernale , care au durat ani, pana la 23 August 44, au marcat atat de puternic prin violentza lor viata romanilor care le-au suportat direct sau indirect incat 60 de ani mai tarziu, supravietuitorii de la orase ori sate inca au in memorie suierul bombelor si huruitul infiorator al motoarelor, flacarile ce uneori nu puteau fi stinse cu zilele, gropile care marcau locurile unde fusesera case...
Si totusi acei aviatori care aduceau moartea nu au fost urati, batjocoriti, ori blestemati de romanul care i-a cunoscut, capturat ori pazit pana la eliberare.
Romanii au avut o reactie ciudata, de compatimire, poate de intelegere cu privire la acesti "Copii ,maica, niste copii tineri, frumosi, inalti si care zambeau tot timpul!"-citez pe una din bunicile mele, care asistase la capturarea echipajului unui bombardier cazut langa satul ei.
"Mi-era mila de ei cum mergeau intre jandarmi ".
De unde empatia aceasta?De ce nu-i omorau cu furcile?
Multe veti afla din acest film coproductie americano-romana, film in care este marcata si intalnirea istorica dintre doi piloti - roman si american -la 60 de ani dupa lupta in care s-au infruntat.
- nemotoujours -
DA PAGINA !