2424. Săraci mai eram, doamne- o postare de Mihai Vasilescu

.

   Am avut zilele trecute un flash din ăla care mi-a adus jumăte de copilărie în cap. Mă uitam la Mara cum le curăța un ananas fetelor și mă gândeam că dacă mi-ai fi arătat un ananas în copilărie n-aș fi știut ce e.

   A terminat de curățat ananasul, l-a tăiat cubulețe,. după care fetele au ronțăit câte o bucățică sau două și l-au lăsat pe masă în bucătărie. Nici că s-a mai atins vreuna de el. Așa c-am fost nevoit să-l mănânc eu, noaptea târziu, pentru că a doua zi n-ar mai fi fost bun de nimic.

În timp ce mestecam încet bucățile de ananas, mi-am spus ce-mi spun de fiecare dată: niciun ananas de pe lumea asta nu se apropie nici pe departe de gustul conservelor de ananas de când eram eu mic.

Extrem de rar ajungea la mine în casă câte o conservă de ananas, de-aia era unul dintre lucrurile după care am tânjit cel mai mult în copilărie. Pentru mine, ananasul la conservă era dulcele suprem. Nimic nu se putea compara cu el, nici măcar ciocolata aia chinezească care arăta ca niște mici lingouri de aur sau cealaltă cu albinuță pe ambalaj.

Nu vă puteți imagina cât de tare mă străduiam să fac conserva să dureze cât mai mult, să prelungesc cât de mult se poate gustul ăla sublim al ananasului tăiat rondele.

Mai întâi îmi puneam sucul într-un pahar și-l beam încet, metodic, fără grabă. Dar oricât de încet l-aș fi băut, până la urmă tot se termina. Ăla era momentul în care treceam la mâncat ananasul propriu-zis. Îmi impuneam să mușc bucăți cât mai mici pe care să le mestec cât de mult se putea. Tristețea pe care o simțeam, când știam că scot ultima rondea din cutie, nu se poate exprima în cuvinte.

Da, toate astea mi-au venit în cap pe când mâncam bucățile alea de ananas, de pe masa din bucătărie, de care nu se mai atingea nici dracu’.

Și-o să vă mai zic ceva, dacă tot m-am dus în butoiul cu melancolie sărăcie comunistoidă. Toată viața mea de copil și adolescent am tânjit după o Coca Cola la doză, la cutie.

Mai beam câte un Pepsi din când în când, că partidul considerase că Pepsi nu e chiar simbolul imperialismului decadent cum era Coca Cola, prin urmare Pepsi se mai găsea. Dar eu îmi doream o Coca Cola din aia cum vedeam prin filme sau prin reclame.

Apropo, asta mi se pare amuzant. Românii vedeau filme la video, că în altă parte nu aveam unde. Ei bine, multe din filme erau înregistrate de pe la televiziuni din alte țări, așa că aveau și calupurile de reclame. Nu cred că exista român să deruleze reclamele, toți ne uitam fascinați la produsele alea care defilau pe ecran, care pentru noi erau doar la nivel de vis. Eu, personal, nici nu mai aveam nevoie de filme, m-aș fi uitat doar la reclamele alea toată ziua.

2174. Lipsuri incredibile, dar realizari imposibile ! "Ştiinţa - forţă de producţie – despre cercetare..." videoreportaj TVR

2155. Francezii au propus României avioanele de pasageri „Caravelle 10 R” şi „Mercure”

 

Caravelle    La începutul anilor '50, câteva companii aeriene occidentale aşteptau livrarea primului avion turboreactor destinat transportului de pasageri (De Havilland „Comet"). Anticipând succesul comercial pe care aparatul britanic îl putea obţine, autorităţile de la Paris au propus la 12 octombrie 1951 firmelor constructoare de avioane din Franţa să realizeze un aparat capabil să transporte 60 de pasageri la o distanţă maximă de 2000 de kilometri, cu o viteză de 800 km/h. După analizarea a 25 de proiecte, a fost aprobat cel prezentat de către o companie din Toulouse: Société Nationale de Constructions Aéronautiques du Sud-Est (SNCASE). Ulterior, Georges Héreil, patronul SNCASE, a schimbat numele de cod al proiectului respectiv (X-210), rebotezându-l „Caravelle". Pentru construirea acelui avionul, compania franceză a apelat la două motoare turboreactoare „Rolls-Royce". O parte din ampenaj, precum şi eleroanele au fost realizate în Italia, iar partea din faţă (inclusiv carlinga) a fost fabricată în Marea Britanie, fiind inspirată de proiectul de succes al aparatului „Comet". Celelalte părţi componente au fost livrate de către uzinele din Nantes, Saint-Nazaire şi Marignane. Avionul a fost asamblat la Toulouse de o echipă de ingineri condusă de Pierre Satre. La 27 mai 1955, după doi ani de muncă şi peste 20.000 de schiţe realizate, prototipul „Caravelle" a zburat pentru prima dată, decolarea şi aterizarea având loc pe aeroportul Toulouse-Blagnac. O lună mai târziu, aparatul respectiv a constituit vedeta salonului de aviaţie de la „Le Bourget". Conducerea companiei „Air France" a fost nerăbdătoare să utilizeze avionul respectiv în Europa şi bazinul Mării Mediterane şi a comandat 12 „Caravelle" în anul 1955 – din cele 54 de aparate, câte va deţine, în final, compania franceză. Exemplul său a fost urmat de compania „Scandinavian Airlines System" (SAS) şi rezultatul achiziţiei respective s-a putut observa imediat, prin reducerea la două ore a timpului de zbor de la Paris la Roma – comparativ cu cinci ore de zbor, pe aceeaşi distanţă, efectuate cu modelul britanic Vickers „Viscount" (un aparat dotat cu patru motoare turbopropulsoare, care transporta 32 de pasageri cu o viteză de croazieră de 320 km/h, pe o distanţă maximă de 2.800 de kilometri).

2104. "Pe timpul lui Ceauşescu era mai Bine"- analiza afirmaţiei

1024.A fost si ultimul Targ International Bucuresti - octombrie 1989

    Parca in 1986 am fost prima oara la un astfel de targ.De fapt si ultima.
     Eram elev, dar colaborand cu-pe atunci numitul Muzeu de Biologie Umana, mi s-au facut mie si unui bun prieten delegatii ca sa mergem sa-l vizitam. Mare shoc, mare nebunie...Alta lume, alta situatie..Aveam senzatia ca sunt in al noualea cer!
    Insistasem sa merg pentru ca voiam sa vad camioanele gigant fabricate in Romania...Deja eram a patra tara din lume care faceam asa ceva, ca si buldozere gigant. Voiam sa vad computerele, vagoanele, locomotivele, electronicele...TOT ce fabrica Romania...Dar sa le vad si pe ale altora, sa compar!..

DAC120DE/120E

    Hm...Veneam dintr-o lume care incepuse sa fie cam cenusie, cu putine optiuni la orice si cu lipsuri din ce in ce mai mari.O lume in care luam pe sub mana din magazine pantofi "Adidas" pe care scria "Made in Romania" sau cizme "Otter" la fel, uimindu-ne ca se puteau fabrica aici dar de fapt DOAR pentru export, o lume in care incepea sa nu se mai gaseasca nici hartia igienica sau salamul de orice fel...iar "Pepsi" care se fabrica sub licenta in unele orase ale tarii devenise un produs de contrabanda, "Coca -cola" fiind un vis imposibil.
    Ce sa mai zic de altele.
    Pai shocul cel mare a fost in pavilionul central, la Romaniei.
    Frustrarea de a vedea ceea ce nu stiai ca exista macar si aratand de parca erau facute de catre mari fabricanti de renume: confectii, electronice, MANCARE...cu etichete fantastic de bine realizate si nu cu mizeriile pe care nu le puteam citi bine in magazinele noastre, cu ambalaje si prezentari de te lasau praf...La mancare m-am enervat cand am vazut pana si conserve de picioare de broasca si de melci care aratau fantastic...iar eu deja duceam dorul suncii de Praga, al parizerului sau al bomboanelor fondante...

DA PAGINA!

790.SPRIJINUL MILITAR ŞI UMANITAR ACORDAT DE NICOLAE CEAUŞESCU LUI YASSER ARAFAT (1977-1989)

1975 Intalnire Ceausescu Arafat la Damasc

   Reluam povestile istoriei mai putin stiute a Romaniei,publicand un studiu deosebit de interesant:

    La 1 august 1989, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care a prelungit cu încă şase luni mandatul Forţei Interimare a ONU în Liban (UNIFIL). Acesta expirase în ziua precedentă, iar „căştile albastre” trebuiau să-şi menţină poziţiile din sudul Libanului pentru a proteja taberele de refugiaţi palestinieni de un posibil atac al trupelor israeliene aflate în regiunea respectivă.

DA PAGINA !

768.NICOLAE CEAUŞESCU NU A RECUNOSCUT EXISTENŢA „RĂZBOIULUI RECE” ÎN OCTOMBRIE 1989/ NICOLAE CEAUŞESCU REFUZED TO RECOGNIZE THE EXISTENCE OF THE COLD WAR IN OCTOBER 1989

 

Gorbaciov si Honeker

     În viziunea lui Nicolae Ceauşescu despre relaţiile internaţionale, „Războiul Rece” nu mai exista la începutul lunii octombrie 1989. Această concluzie absurdă a rezultat din declaraţia pe care preşedintele României a făcut-o la 12 octombrie 1989, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. „Consider că este necesar – afirma Nicolae Ceauşescu – şi chiar în referirile pe care le facem la vizită şi rezultatele ei (liderul P.C.R. a efectuat o vizită la Berlin, în perioada 6-7 octombrie 1989 – n.n.) şi în cele ce am constatat, să ne referim şi la acţiunile cercurilor revanşarde din R.F. Germania împotriva R.D. Germane şi să condamnăm toate aceste încercări care sunt în contradicţie cu principiile de la Helsinki, cu principiile dreptului internaţional, cu Charta ONU şi nu pot să servească dezvoltării colaborării. Dimpotrivă, amintesc de perioada „războiului rece” şi în multe privinţe depăşesc perioada „războiului rece”.

DA PAGINA !

745.INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE APĂRARE DUPĂ ÎNFIINŢAREA ORGANIZAŢIEI TRATATULUI DE LA VARŞOVIA (1955 – 1968) -partea a II-a

Ceausescu si Tito

   Continuam fascinanta poveste a dezvoltarii industriei romane civile in paralel cu cea militara aducand noi informatii deosebit de interesante cu privire la colaborarea dintre Romania si CAER in contextul in care nu se renunta la partenerii occidentali si la importul complementar de tehnica si tehnologii de la acestia, chiar daca presiunile din partea URSS cresteau ,tensionand si mai mult relatiile politico-economice intre aceasta si Romania.

  In acelasi timp apare in sfarsit si povestea cercetarii militare nucleare in tara noastra, dar vom afla si faptul ca in graba asimilarii multor produse, a fabricarii lor, cantitatea de rebuturi era enorma, iar birocratia si dificultatile de colaborare in cadrul CAER a facut ca multe dintre produsele militare sub licenta sovietica sa fie realizate deja uzate moral.
  La aceasta parte veti suporta si cateva interventii personale, comentarii pe marginea ideilor prezentate.

                                                                                    (nemotoujours)

 Citam:

" Dezvoltarea în mod accelerat a industriei româneşti a cuprins şi sectoarele sale militare. Astfel, începând din anul 1965, în România au fost iniţiate cercetări în vederea stabilirii efectelor exploziilor nucleare în diferite medii de acţiune, s-a studiat modul de utilizare a fenomenului de termoluminiscenţă în dozimetria radiaţiilor şi s- a trecut la fabricarea completului de protecţie antichimică nr. 2 (model 1965), destinat militarilor care acţionau mult timp în teren contaminat, celor care lucrau cu substanţe toxice de luptă, precum şi personalului care efectua decontamin ările radioactive, biologice şi chimice. Concomitent, au fost concepute ş i realizate o serie de produse speciale esenţiale pentru dotarea armatei române: pistoale- mitralieră, puşti-mitralieră şi mitraliere cal. 7,62 mm (modelele 1963, 1964, respectiv 1966), puşti semiautomate cal. 7,62 mm (cu lunetă), mitraliere cal. 14,5 mm şi 12,7 mm, aruncătoare de grenade reactive antitanc..."

DA PAGINA!

737.De la un stup la o industrie. Cum a ajuns România să aibă primul Combinat Apicol din lume (preluare)

.

Omul care şi-a depăşit epoca - Veceslav Harnaj - a transformat apicultura din România într-o adevărată industrie şi, mai mult, a realizat o asociere între apicultori, de tip privat, în plin comunism.

"Totul s-a făcut cu banii apicultorilor"

La sfârşitul anilor '70, un oaspete străin venit la Combinatul Apicol din Băneasa îl întreba pe Vceslav Harnaj, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, cum a fost posibil, din ce resurse anume, să se facă un adevărat mastodont industrial. Pentru că aici erau şi fabrica propriu-zisă, în care se obţineau diverse produse pe baza mierii de albine, dar şi institutul de cercetări, plus un liceu cu profil apicol. Toate acestea făcuseră din România, în acele timpuri, cel mai mare exportator de miere de albine din Europa şi al cincilea producător mondial. La această întrebare, profesorul Harnaj a răspuns tranşant - "statul nu a trebuit să-şi desfacă baierele pungii ca să construiască ce e aici. Totul s-a făcut cu banii apicultorilor din România, a zecilor de mii de oameni care fac parte din asociaţia noastră". Era cu siguranţă o mare surpriză, la momentul respectiv, să constaţi că în ţara asta se construise ceva care nu se încadra deloc în "măreţele" realizări ale "epocii de aur", şi mai ales nu se desăvârşise la "indicaţiile preţioase" ale "mult iubitului şi stimatului"...

DA PAGINA

734.INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE APĂRARE DUPĂ ÎNFIINŢAREA ORGANIZAŢIEI TRATATULUI DE LA VARŞOVIA (1955 – 1968) -partea I

Tun AA 57 mm

Citat :

Acest punct de vedere a fost exprimat clar în reproşurile făcute de însuşi Hruşciov. „De ce aveţi nevoie de industrie? Vreţi să fiţi independenţi?” 

  La 14 mai 1955, România a devenit unul dintre cele opt state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Cu acel prilej, autorităţile române şi-au asumat anumite responsabilităţi economice în cadrul alianţei din care făceau parte.

  Pentru ca autorităţile române să poată face faţă cheltuielilor militare după înfiinţarea oficială a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, Kremlinul a sprijinit realizarea în România a unor categorii de armament, muniţii şi alte produse speciale după licenţe sovietice.Treptat, producţia militară românească s-a diversificat şi, la începutul anilor ’60, s-a ajuns la fabricarea de carabine S.K.S. calibru 7,62 mm, aruncătoare de grenade antitanc portative RPG-2 calibru 40 mm (cu muniţia aferent ă, de luptă şi de exerciţiu), aruncătoare uşoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene ZU-2 calibru 14,5 mm (cu muniţia aferentă), piese de schimb pentru armamentul de infanterie, detectoare de mine UMIV-1, măşti contra gazelor (modelele 1952 şi 1958), produse chimice speciale, materiale de protecţie antichimică realizate pe bază de opanol, lovituri pentru tunurile A.A. calibru 57 mm şi 100 mm, lovituri pentru tunurile de pe tancuri şi autotunuri (calibru 85 mm şi 100 mm), autocamioane cu două diferenţiale (tip SR-132 şi SR-114), autoateliere, staţii radio de putere mică şi medie (tranzistorizate, tip R-105, R-116 şi R-311).Totodată, a fost modernizat pachetul de decontaminare antichimică individuală model 1958 (care a devenit cunoscut sub denumirea P.D.I. model 1960) şi au fost realizate truse de instrucţie antichimice şi vopsele luminiscente.

^{DA PAGINA !}

539.Carol I,Ceausescu,Iliescu,Constantinescu si Basescu : a fi oportunist pentru binele tarii tale ! (eseu)

.

.

.

  Orientarile politice si economice ale unui conducator de tzara sunt, in mod normal, diferite de afinitatile acestuia cu privire la statele si politica lor, deoarece a fi oportunist si a te orienta numai dupa ceea ce-i poate face bine statului pe care-l conduci devine chiar obligatoriu si nu se mai poate numi parsivism ci oportunism benefic.
  Un conducator poate fi in sufletul sau filorus, filogerman, filofrancez, e.t.c. si a.m.d., doar ca atunci cand conduci necesitatile, oportunitatile si interesele statului tau sunt definitorii in relatiile internationale, astfel incat nu ca ar trebui sa uiti limba franceza si sa inveti chineza, dar crearea si intretinerea relatiilor cu toti de pe mapamond sunt pe primul loc, ca in orice moment sa poti cere si da oricui produse ori servicii sau cultura liber, neangradit si peste toate oprelistile puse de altii, libertatea economica si politica dictand bunastarea in tzara pe care o pastoresti - vezi regele Carol I !.

  Eu consider ca regele Carol I poate fi dat ca un exemplu cu totul deosebit avand alta natie, de aceea il vom pastra pentru concluzii intermediare, asa ca, sa incepem cu Ceausecu, cel care a dovedit cu prisosinta ca acest sistem (al oportunismului benefic) functioneaza excelent, trecand peste prostiile ulterioare declansate de o politica interna izolationista extrema.

DA PAGINA !

414.Nicolae Ceauşescu şi licenţele militare sovietice

Vom aduce la cunostinta dumneavoastra  un articol preluat,care raspunde vesnicelor intrebari cu privire la situatia militar-industriala a Romaniei in perioada comunista, ce se refera la dezvoltarea tehnicii militare romanesti cu sau fara aportul licentelor militare .
Dupa acesta veti avea si o completare a noastra.

"În primăvara anului 1989, armata şi industria românească de apărare erau subordonate complet lui Nicolae Ceauşescu, situaţia fiind în concordanţă cu intenţiile exprimate public de liderul PCR în anul 1969. "Comanda Forţelor Armate nu poate fi exercitată de nici un organ din afară – declara atunci Nicolae Ceauşescu; acesta constituie un atribut suveran al conducerii partidului şi statului nostru". Practic, la momentul respectiv, stalinismul de tip ceauşist se contura ca o soluţie salvatoare pentru poporul român, în condiţiile amplificării presiunilor politice, economice şi mi­litare ale Moscovei asupra regimului de la Bucureşti."

DA PAGINA !

315.Masina timpului 2 : 15 iulie 1989 - Ceausescu despre capitalism si tarile in curs de dezvoltare

       Nu stiu ce conferinta era si nu are importanta, frantura pe care v-o prezint ne rememoreaza felul in care se motiva "lupta impotriva capitalismului ", fermitatea convingerii ca acesta este o catastrofa pentru omenire si...se termina cu infierarea inglodarii in datorii a tzarilor in curs de dezvoltare !!!
       Citez:

“Simbolismul o fi bun în artă. În economie şi-n politică nu face doi bani.”

       Aceasta frantura de discurs este socanta aplicata la ceea ce stim, traim si aflam azi, la atat de mult timp de la eveniment.
       Da pagina si hai sa-l vezi :

285.Cum facea Ceausescu afacerile pentru industria militara romana si cum dota Armata romana !

Faimoasa NN86

 Daca in ziua de azi ne vaitam de halul in care se chinuie economia noastra si de problemele industriei de aparare si armatei, guvernele noastre ar trebui sa se uite in urma la anii de "trista amintire"si sa invete ce inseamna sa conduci o tzara si sa o coordonezi economic.

 Nu de alta, dar Ceausescu si o mana de oameni care vedeau interesul Romaniei se luptau sa fabrice si sa vanda cat mai mult afara, asa cum trebuie sa gandeasca un politician adevarat pentru tzara sa.

 Publicam un articol format din date publice,din diverse surse oficiale sau mai putin, in care veti gasi raspunsuri la vesnicele intrebari : chiar se putea atunci? si CUM???

  Romania producea armament si echipament militar de tip sovietic si ulterior de conceptie romaneasca pentru uz propriu dar si pentru export. Exportul de armament si echipament militar a ajuns sa fie o sursa importanta de valuta forte, atat de necesara satului roman.

   Principalii parteneri ai Romaniei erau URSS, tarile din cadrul Pactului de la Varsovia, tari din Orientul Mijlociu si din Africa.

   La inceputul anilor '80 exportul de arme a ajuns la aproximativ 620 milioane USD si astfel Romania ocupa pozitia noua in clasamentul celor mai mari exportatori de arme.

DA PAGINA :

082. Interpelare socanta in guvernul Romaniei

 

De aici suntem vegheati si condusi parinteste de alesii poporului zi si noapte

Astazi in sedinta de guvern s-a petrecut un eveniment pur si simplu incredibil : in linistea mormantala in care fruntasii nostri visau cuminti la viitorul luminos si prosperitatea patriei, o adevarata fantoma a timpurilor de trista amintire a izbucnit cu deosebita violenta interpeland in van desigur, - chestie dovedita imediat plin lipsa  de reactie a interpelatilor - si facand afirmatii absolut inutile.
  Ne referim la un fost presdinte, urat si iubit in egala masura, care practic s-a saturat de acuzatiile ce-i sunt aduse in continuare dupa atatia ani de la iesirea de pe tabla politica.
  Dati pagina si veti afla mai multe.

- nemotoujours -