1328.EU (ŞI) LA BIAS 2018

  Cum am spus şi cu altӑ ocazie, eu fac parte dintr-o categorie de oameni care îşi organizeazӑ vara în funcţie de calendarul mitingurilor aviatice. Îmi desenez pe hartӑ tot felul de itinerarii turistice, dar datele plecӑrilor şi sosirilor se stabilesc dupӑ ce se publicӑ ordinea manifestӑrilor cu zburӑtoare şi zburӑtori.

Anul ӑsta ne-am stabilit ca destinaţie cuiul în care stӑ atârnatӑ harta României, iar ca datӑ de plecare 29 iulie, pentru cӑ cei de la Aeroporturi Bucureşti au gӑsit de cuviinţӑ sӑ organizeze a zecea ediţie a Bucharest International Air Show exact în acea zi.

Ce e un BIAS? E de toate. Pe afiş (preluat şi difuzat de toate televiziunile românesti cu mult timp înainte, adicӑ, sӑ zicem, cu maxim 48 de ore) se scrie ceva despre un miting, o expoziţie de aparate de zbor şi un târg de obiecte legate, într-un fel sau altul, de aviaţie. Apoi, pe mai multe rânduri, apar, ca la orice spectacol, numele protagoniştilor. Anul ӑsta, pe lângӑ obişnuitele componente ale conceptului grafic, au fost inserate şi douӑ medalioane care anunţau cӑ avem sӑ asistӑm la o ediţie jubiliarӑ a BIAS în contextul manifestӑrilor închinate jubileului României centenare. Foarte frumos!

Am menţionat existenţa unei liste de participanţi; ei da, lista e lungӑ, de mai multe zeci de aeronave, cu sau fӑrӑ motor: planoare, avioane civile de acrobaţie sau de şcoalӑ, de agrement sau de transport, avioane militare de şcoalӑ, de antrenament, de luptӑ, de transport, elicoptere civile de lucru în agriculturӑ, de acrobaţie şi militare, cu diferite destinaţii. Numele oamenilor care le vor face sӑ danseze pe cerul Bӑnesei sunt, de asemenea, impresionante, desfӑşurӑtorul menţionând mari campioni ai aviaţiei sportive, un elicopterist de la utilitarӑ pe care, noi, ӑştia de la gardul tarmakului, îl preţuim ca pe un star al spectacolelor aeriene ce este,

DA PAGINA!

1322.Mania cu Aeromania! A fost si a 12-a editie

Avionul lui Semin Öztürk, prima femeie pilot profesionist de acrobație
și prima femeie pilot civil de elicopter din Turcia.

   Unele studii statistice aratӑ cӑ majoritatea românilor preferӑ sӑ îşi petreacӑ vacanţa de varӑ la mare – vorba lui Caragiu: “aer, apӑ, verdeaţӑ, carbaxin …” (carbaxinul nu mai existӑ, verdeaţa se înlocuieşte cu nisipul, dar apӑ şi aer se gӑsesc acolo din belşug). E, şi pentru cӑ tot se aflӑ pe litoral, românii ӑia profitӑ de orice formӑ de distracţie. Ӑia cu bani câştigaţi uşor sau gӑsiţi pe jos, fac baie în spumӑ la mamarea … ӑsta, Mamaia. Cei cu bani mai puţini, dar cu altfel de pretenţii, merg la Aeroportul Tuzla şi participӑ la Aeromania. 

   Eu fac parte dintr-o minoritate: eu merg vara la Aeromania şi, cu ocazia asta, vӑd şi marea. Mai cunosc vreo câţiva din categoria asta şi, aş spune, sunt mandru cӑ fac parte din ea. Minoritatea aia care îşi planificӑ plecarea în concediu în funcţie de datele mitingurilor aeriene.

E uşor sӑ sӑ explic de ce. Pentru cӑ, pentru minoritarii ӑştia, Aeromania e o mare sӑrbӑtoare, un fel de Craciun aeronautic. O ocazie când Moş Crӑciunul de varӑ, alias RAS Tuzla, ne umple şoseţelele cu o mulţime de cadouri frumoase, pe care le primim cu mare plӑcere şi bucurie, chiar dacӑ, principial, seamӑnӑ cu cele din anii trecuţi.

   Pӑi nu? Vedem mereu avioane şi elicoptere, aproape aceleaşi; aviatori – dacӑ nu aceiaşi, totuşi, aviatori, şi vedem zboruri. Unii dintre prietenii se mirӑ: oare nu m-am plictisit?! Nu, fraţilor, nici eu, nici ceilalţi prieteni ai mei, ӑia cu care mӑ revӑd mereu la Tuzla.

DA PAGINA!

1169.VEDI NAPOLI E POI TORNARE A CASA (5)

    Aşa cum am ameninţat ieri, e timpul să ieşim la suprafaţă. La propriu, din subteranele adȃnci ale Metronapoli, dar şi la figurat, să ieşim din beciul concepţiilor eronate pe care ni le formasem văzȃnd covorul de coji de seminţe de la Porta Capuano.

    Staţia de metrou “Università” se găseşte ȋn Piazza Giovanni Bovio. (Bovio a fost scriitor, filosof, mason şi parlamentar). Deşi poartă acel nume, Piazza este strajuită de statuia equestră a lui Vittorio Emanuele, primul rege al Italiei unite, ȋntre 1849-1861).
     Cȃnd te pomeneşti ȋntr-o astfel de piaţă, cu multe variante de ieşire, să nimereşti calea justă este destul de greu, chiar dacă eşti posesorul unei hărţi turistice. Am ales drept ghid pe un vȃnzător ambulant de umbrele (unul dintre cei mulţi pe care i-am ȋntȃlnit ȋn acea zi ploioasă), care, ȋntr-un fel de limbă italiană, ne-a indicat direcţia de urmat (Corso Umberto), după care ne-a urmat ȋndeaproape, prezentȃndu-şi marfa. L-am refuzat, şi poate nu am făcut chiar bine, judecȃnd după pata de pe obiectivul “săpunierei”.

     Cum ziceam, deşi aflată la mică distanţă de Stazzione Centrale, zona pe care o vizitam părea să aparţină unei alte civilizaţii. Deşi ploua, pavajul era foarte curat şi respectat ca atare de trecători. Nu spun nimic de poluare, numărul de autovehicule ȋn tranzit fiind enorm, o parte din ele fiind cu tracţiune electrică (acelaşi tip de troleibuz circulă prin Piazza Garibaldi cu captatorii coborȃţi şi … fumegȃnd de zor dintr-un enorm horn vertical).
DA PAGINA!

1160.VEDI NAPOLI E POI TORNARE A CASA (4)

   Cȃnd am decis să vizităm Napoli, un oraş quasi-necunoscut pentru noi,am ȋnceput şi să alegem, prin toate sursele de informare, anumite obiective, conştienţi că ȋn doar cȃteva zile nu e posibil să vedem tot. Totuşi, pentru că, nu-i aşa, sunt un mare vorbitor de limba italiană, ȋi provoc pe noii mei amici de la Albergo Columbia să mă sfătuiască.    Amestecȃnd, mai rău ca mine, limba maternă cu limba de circulaţie internaţională (engleza vorbită prost, vorba unuia), cei trei angajaţi ai hotelului vorbesc cu pasiune despre oraşul lor, indicȃndu-mi, ȋn acelaşi timp, zeci de destinaţii. Uită de mine şi declanşează subit un război civil, apoi ȋncheie pacea la fel de brusc şi mă ȋntreabă cu ce am de gȃnd să mă deplasez. Probabil că ochelarii mei au răspuns ȋn locul meu, pentru că imediat a apărut pe tejgheaua recepţiei o trăistuţă, pe care aproape m-au indemnat să mi-o ȋnsuşesc (contra modestei sume de 21 de euro). Era exact ce ȋmi doream, de fapt, pentru că ȋi cunoşteam existenţa: un card abonament pentru toate mijlocele de transport public ale oraşului, cu nişte gratuităţi şi reduceri la anumite muzee – ARTECARD. Valabil 72 de ore de la ora primei validări, cardul ne-a fost de mare folos, ca şi ghidul ataşat.
    Prima destinaţie premeditată era Domul. Ştiam că e cea mai mare catedrală din Napoli, casa sfȃntului lor protector, Genaro.

DA PAGINA!

1150.VEDI NAPOLI E POI TORNARE A CASA! (3) -"Hai-hui prin lume"

Avem cȃteva ore de lumină rămase din prima zi de vizită la Napoli, dar un prea ştim ce să facem cu ele. Nario, aşa cum speram, ne ajută să le folosim, spunȃndu-ne că micul nostru albergo e situat chiar ȋn inima oraşului vechi şi că, indiferent ȋn ce direcţie am lua-o, vom descoperi ceva interesant.

Ȋl ascultăm şi ieşim ȋn gălăgia poliglotă a oraşului. Pentru că una dintre direcţiile posible e Via Carbonara, nu ezităm şi o pornim voiniceşte de-a lungul ei, cu dorinţa de a face mari descoperiri geografice.  Nario a avut dreptate. Prima descoperire pe care o facem e că la fiecare două pravălioare una oferă de mȃncare. Sigur că ni se face, brusc, foame, şi studiem cu atenţie cărţile de menu de la cȃteva uşi, dar preţul  mic afişat pentru pizza ne face să fim circumspecţi. Dacă ȋntr-o pizzerie cinstită din Braşov o pizza costă 6-7 euroi, ȋn nici un caz un avem ȋncredere cȃnd preţuri de 2-3 euro (Nario ne-a spus, la ȋntoarcere, că nu aveam de ce ne teme, preţul era ȋn conformitate cu micimea alimentului, dar, după părerea lui nu pe via Carbonara se mănȃncă bine, ci pe via Tribunali) (şi aveam să ţinem minte).

DA PAGINA!

1140.VEDI NAPOLI E POI TORNARE A CASA! (2) -"Hai-hui prin lume"

Deşi la Otopeni accesul la bordul lui LYD s-a făcut prin finger, supriza etapei a fost că la Napoli avionul a tăiat motoarele ȋntr-un loc de unde terminalul de abia se vedea la orizont. Am fost ȋmbarcaţi ȋntr-un autobuz (Neoplan) pentru a ajunge la destinaţia visată.

 O primă luare de contact mai degrabă dezamăgitoare; pătrundem ȋntr-o hală lungă şi rece, suntem ȋntȃmpinaţi de doi domni ȋn uniforme, care aruncă o privire plictisită la cărţile noastre de identitate (probabil că i-am deranjat din pauza de după masă?), după care rămȃnem de capul nostru printre bandele de bagaje.
Studiem cu atenţie locurile, descoperim, ȋntr-un tȃrziu, traseul de urmat (“uschita”, adică … uşcheala!) şi căutăm, conform instrucţiunilor pe care le citisem de acasă, magazinul Sun Store, de unde se cumpără bilete de trei euro pentru cursa specială de Napoli numită “Alibus”. Săgeţile către staţia de alibus sunt cȃt se poate de evidente, Sun Store ȋnsă rămȃne un mister. Deşi un suntem indieni, devenim fani ai acelor săgeţi şi, cu destulă uşurinţă găsim staţia.
Autobuze se văd undeva, dar, exact ca la noi, sunt exact acolo unde un e nevoie de ele. Am timp sa fac poze cu ȋmprejurimile, fiind impresionat, mai ales, de pinii-umbrelă.
DA PAGINA!

1069.BUCHAREST INTERNATIONAL AIR SHOW BIAS – 2016-prima parte

Dupa cum probabil va aduceti aminte, Dl.profesor Athanasie a tot publicat SI pe la noi prin revista, dar de data aceasta are un motiv in plus: castigand unul dintre concursurile noastre a facut parte din echipa noastra de presa la B.I.A.S.2016!

.

   Astfel a trebuit sa-si faca datoria de reporter impreuna cu noi si de aceea aveti astazi ocazia sa cititi prima parte din seria articolelor despre acest mare spectacol, dansul avand onoare de a o deschide.

   Desigur, vor urma punctele de vedere -diferite- ale colegilor nostri.

   Rabdare si tutun!

DA PAGINA!

848.Le JOUR “J+1” (1) de Mihai-Athanasie Petrescu

.

   Probabil că “le Jour J” s-a încheiat un pic cam brusc. Am avut cȃteva tentative de a folosi dotările lui Ibis în ceea ce privește accesul la Internet, dar, fie că eram eu prea obosit, fie că tableta mea nu a știut să compenseze lipsa mea de știință … m-am trezit în toiul nopții cu televizorul pornit, exprimȃndu-și părerile în limba franceză (la care eu am răspuns cu expresii dintre cele mai romȃnești).

   Telefonul meu e (am recunoscut mereu) mai smart decȃt mine. El a ținut minte unde se află și m-a adus și pe mine cu picioarele pe pămȃnt (mă rog, pe podeaua etajului 4), cu mult înainte de ora la care ar fi trebuit. Dar, mon Dieu, nu am venit la Paris ca să dorm, ci că să vizitez le Bourget, nu? Așa că “Drepți, bă!”

   Pantalonii, tricoul (de data asta cel cu “Hurricane”), ghiozdanul, camera foto, aoleo, să n-o fac iar pe aia de la Clinceni, cȃnd m-am dus cu camera dar fără baterie, chiar, unde-i bateria aia? în priză, sub chiuvetă! 

Cine-o fi pus-o acolo?!), cardurile de memorie (memoria camerei, eu n-am nevoie de carduri, uit destul și așa). Ceva de mȃncare? Avem, doar am vizitat aseară Monoprix și am făcut provizii pentru micul dejun și sandwichul necesar la drum lung. Of, mai trebuie să și mȃncăm? N-am mȃncat și ieri? Hai, lăsați-mă să plec, că deschid aia la Musée și eu nu sunt acolo. Ce dacă e numai șapte, dacă nu găsesc drumul, dacă deschid ăia mai devreme, dacă ...

 DA PAGINA!

838. Ziua Eroilor 2015 la Rosiorii de Vede

.    Ca fiecare an, şi de data asta elevii şi profesorii de la Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu” de la Roşiorii de Vede au participat la festivităţile comemorative ocazionate de Ziua Eroilor. Mai întâi, un grup mare de madgearişti au depus o coroană de flori la monumental din centrul oraşului, acolo unde, în organizarea Direcţiei municipal de cultură se adună, de obicei, roşiorenii.    După prânz, un grup mai mic de elevi de la clasa a IX-a G s-a îmbarcat in racheta roşie YankeeEchoTango şi s-a deplasat la Spitalul de Ftiziologie, în curtea căruia se află de trei ani Monumentul Eroilor Aviatori.    Colegul meu, prof. Robert Săvulescu şi-a asumat rolul de fotograf official, aşa cum a făcut-o de multe ori la acţiuni de acest gen.    Fetele au depus un mic buchet de flori pentru Eroii Grupului 1 Vânătoare. DA PAGINA !

752.HAI-HUI prin lume:LE JOUR “J” + 1 LE BOURGET (6) de Mihai-Athanasie Petrescu

.

  Tribulatiile prietenului nostru iubitor de calatorii si de avioane  continua :

  Nu mă îndrumă nimeni să o iau într-o anumită direcție, așa că ma decid singur să dau o raită prin vecini.
  Cam îmi dau seama ce urmează să vad în “fabrica” fraților Voisin și nu mă înșel: niște încăperi cu o bogată propagandă vizuală, alcătuită din fotografii ale proprietarilor Voisin, ale contemporanilor lor amici și inamici, dar colegi de suferință,

DA PAGINA !

729.Hai-hui prin lume :LE JOUR “J” (6) de Mihai-Athanasie Petrescu

   Probabil ca dacă am avea în după amiaza asta timp cât într-o vacanţă am încerca să forţăm intrarea la Luvru. Dar am auzit ca Sire Roi nu ar fi acasă şi că, gelos fiind, ar pune gărzile cardinalului pe mine dacă aş îndrăzni să îi trec pragul spre femeia cea mai faimoasa din istorie: Mona Lisa. Aşa că ne mulţumim să strigăm catalogul personalităţilor de pe faţade, mai aruncăm o privire în urmă, să ne asigurăm că nu ne uităm ochii în preajma Piramidei, şi traversăm spre Rue Rivoli. Am auzit noi că acolo e tot la Paris şi că o să avem cu ce să ne clătim ochelarii.
   Găsim imediat ceva care să ne facă să discutăm: uite, Louis-XIV ala, avea timp si nu se jena sa şi-l petreacă în mod util şi plăcut!

DA PAGINA !

670.Hai-hui prin lume:Le Jour “J” (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

.

Intrăm într-un hol, n-aţi ghicit, ăsta e mic, mă rog, nu chiar aşa mic, iar acolo găsim … o coadă! Iar noi care credeam, pe vremea lui Ceauşescu, că suntem originali. Coadă la recepţie?! Asta e original, en effet. Iar acolo două tinere voinice, extrase, probabil, din bancul ăla cu proaspătul tătic din troleibuz, luat de guler de un miliţian: una albă şi una neagră. Mi se împlineşte dorinţa de a intra in dialog cu negresa, mi se pare mai simpatică şi mai răbdătoare decât colega ei, şi nu mă înşel. Fata îmi găseşte numele pe tabel, se chinuie din răsputeri să mi-l pronunţe, îi dau o gură de ajutor şi chiar mă recunosc în ceea ce spune ea. Îmi dăruieşte un zâmbet alb, îmi ia banii şi îmi dă un schimb o chitanţă, pe care o înşfac şi o rupem la fugă spre lifturile din dreapta (aflate sub supravegherea unui negru uriaş, care se juca cu un smartelefon pe măsură, dar cred că se uita prin el ca spionii care, în filme, îşi fac o găurică în ziar şi îşi pândesc adversarii). Deja e ora 1400 trecute pe ceasul meu reglat pe ora Roşiorilor, ceea ce nu ne lasă prea mult timp pour flâner.

DA MAI DEPARTE !

640.LE JOUR “J” (2) - Hai-hui prin lume

 Mestecând cu grijă piatra imaginară pe care am luat-o urcând în premieră la bordul unui avion de pasageri cu reacţie, alături de cea pentru prima călătorie cu start de pe Otopeni, pentru primul Airbus, pentru primul zbor dincolo de graniţe, pentru primul Air France (cam producţia pe un an de zile a unui concasor de talie medie pentru alte premiere uitate), urmăresc curios traiectoria pe platformă. Revăd jumătate din flota de Airbusuri A-310 a TAROM (YR-LCA), retro-jetul „Craiova” (YR-BGC), fac cu mâna şi celorlaltor avioanealecompaniei româneşti şi îmi fixez atenţia asupra suprafeţelor de comandă ale aripii mele din dreapta, flaps scos exact atât cât e nevoie, eleron tremurând de nerăbdare. Mi-e ciudă că nu vad şi nici nu prea aud motorul, ca să mă conving eu că funcţionează. Mai ţopăim peste câteva rosturi ale bretelei şi, fără să îmi facă plăcerea de a mai sta niţel pe gânduri la capătul pistei, pilotul bagă motor (da, în sfârşit îl aud, merge) şi cei 3500 de metri ai pistei 8 R rămân jos, iar noi ne îndreptăm spre primul viraj … care ia prin surprindere pe toată lumea. Aproape pe toată lumea, eu eram cu ochii pe eleron. Mai avem timp să admirăm frumuseţile patriei şi profităm de oportunitate. 

DA PAGINA !

632.LE JOUR “J” (1) - hai hui prin lume

.

    Colegul nostru Mihai Atanasie Petrescu, dupa cum stiti mare pasionat de aviatie printre altele, s-a "zburatacit" zilele acestea prin Franta sa mult-dorita si hai-hui prin lume fiind, s-a gandit sa ne impartaseasca si noua ceva impresii inca de la zborul catre "Orasul luminilor", in stilul sau vesel,amuzant.

  Haideti sa-i citim plimbarea, nu de alta, dar tare frumos le spune:

"    Câţi ani or fi trecut de când am învăţat la şcoală despre Paris la orele de limba franceză? Sa fi fost in clasa a opta, cu doamna profesoară Macavei, sau la liceu, cu doamna Taraş? Încă de atunci, unul dintre obiectivele vieţii mele pământene a fost fixat: acela de a vizita capitala Franţei.
    În anii aceia, o călătorie peste hotare îl transforma pe românul respectiv într-o personalitate invidiată de toţi cunoscuţii. Poate că nu era extrem de greu să  pui unul peste altul leii necesari, dar obţinerea paşaportului şi a vizelor necesare – mai ales a celei de ieşire – erau dincolo de îndemâna omului de rând. A trebuit să aştept 40 de ani ca să îndeplinesc condiţiile de mai sus: vizele, dar şi paşaportul, nu mai exista, atunci când vine vorba de Franţa; în schimb leii disponibili sunt tot mai puţini după ce completezi lista datoriilor plătite lunar. Sigur, am adoptat soluţia posibilă: o nouă datorie, care, de luna viitoare, se adaugă la check-list-ul existent."

DA PAGINA !

589.Am vazut copii fericiti ! (cum un zbor scurt poate ferici trei copii) CEL MAI FRUMOS PREMIU !

.

   Am vazut copii fericiti! Stiu ca titlul asta nu e deloc original, dar e, in cazul asta, foarte potrivit si adevarat.
    La vremea respectiva i-am laudat pe elevii mei de la Liceul Tehnologic Rosiori care au participat la concursuri de istorie, sustinand lucrari de istoria aviatiei romane si mondiale. Anul asta ei s-au numit : Robert Tuinea, locul al treilea la “Istorie in dimensiune virtuala”, cu un soft educativ dedicat avionului IAR-80; Elena Gadina, locul I pe judet si va reprezenta Teleormanul la faza nationala a concursului de Referate, specialitatea istorie, cu o lucrare despre “Inceputurile aviatiei militare romane” (locul doi a revenit tot unui elev de-al nostru, Adrian Ion, cu “23 August 1944 intre mit si realitate”) – ambii copii fiind pregatiti de colega mea prof. Daniela Roinita; locul al patrulea (prima mentiune) a fost prins de Liviana Neagu, eleva mea (dar eu nu am voie sa coordonez astfel de referate, pentru ca nu sunt prefesor de istorie, asa ca tot Daniela apare coordonator si la Livi) cu un referat despre “Misiunea 109 si tragedia echipajului bombardierului “Lady Be Good”.

 DA PAGINA !

*Mihai Atanasie Petrescu*- profesor, traducator si scriitor, prieten al "Suntem Romania!"